joi, 25 iulie 2013

Rugaciuni de multumire

Astazi am fost la Utrenie si la sfanta liturghie.Dimineata, dimineata... Iubesc diminetile in care plec grabita spre biserica. Acum,pentru ca e vara si iubesc racoarea diminetilor, plec pe jos, pe stradute putin circulate, strabat o parte din oras, merg pe langa cartierul de vile noi al orasului ferindu-ma de  latratul cainilor de rasa ai stapinilor lumii acesteia.Merg cu capul in jos si uneori ma sperii, dar am constatat ca ei, cainii ma latra mai mult ca sa ma atentioneze ca sunt acolo, plictisiti de tacerea curtilor lor. Cu cine sa vorbeasca? La ora aceea stapanii dorm.
Azi la intoarcerea de la biserica,trecand pe aceleasi strazi, pe langa aceleasi case tacute,ma gandeam oare pentru ce se roaga, daca se roaga, lui Dumnezeu, acesti oameni? Pentru ce ma rugam eu, cand si eu eram unul dintre "stapani lumii"?Alung de la mine gandul acesta, pentru ca e gand care ma poate tranti si nu mai pot sa cad iar, nimeni nu ma poate ridica azi. Dumnezeu sa ma ierte pentru toate acele rugaciuni smintitoare si nesimtite spuse, pentru buzele mele vopsite strident cu care le rosteam.
Nu mai am dorinte mari. Nu-mi mai doresc o casa cu piscina.Nu-mi mai doresc sa strabat lumea. Nu-mi mai doresc, cred ca nimic din ceea ce imi doream. Vreau doar ca timpul acesta in care ii multumesc lui Dumnezeu sa fie suficient pentru a multumi, pentru a spune asa: 



Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Dumnezeule a toată milostivirea, care ai nemăsurată milă, nespusă şi neajunsă iubire de oameni, căzănd acum către a Ta slavă, cu frică şi cu cutremur, aduc Ţie mulţumire pentru binefacerile de care m-ai învrednicit pe mine nevrednicul robul Tău. Te slăvesc, Te laud şi te cănt ca pe un Domn, Stăpân şi făcător de bine. Şi iarăşi căzănd înaintea Ta, îţi mulţumesc şi cu smeremie mă rog nemăsuratei şi negrăitei Tale milostiviri, ca şi de acum înainte să-mi dăruieşti faceri de bine, ca să sporesc în dragostea de Tine şi de aproapele meu. Izbăveşte-mă de tot răul şi necazul. Daruieşte-mi linişte şi mă învredniceşte ca în zilele vieţii mele totdeauna să-Ţi aduc şi să grăiesc şi să cănt cele preabune Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfănt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

2 comentarii:

  1. Doamne ajuta, Simona. Am lipsit, stiu...Am fost pe aici dar am scris o singura postare al carui timp inca nu e!

    RăspundețiȘtergere