Pelerinaj Grecia- a sasea zi

Ne astepta drum lung... spre sfantul Patapie!Loutraki, Manastirea Cuviosului Patapie.

Manastirea Sfantul Patapie - Agios Patapios, Osios Patapios - este o manastire ortodoxa, cu obste de maici, asezata la doar 14 kilometri distanta de localitatea Loutraki, Grecia, la o altitudine de 700 de metri, in Muntii Geraneia. Manastirea Sfantul Patapie apartine Bisericii Greciei, din punct de vedere jurisdictional ea fiind localizata in Mitropolia de Corint.
Manastirea se afla asezata pe inaltimile din jurul Corintului.

Am ajuns destul de tarziu. Ana ne-a spus cand am ajuns jos, la poarta manastirii, ca trebuie sa ne luam pijamaua, prosopul si strict ceea ce ne trebuie pentru noapte, pentru ca se urca greu si bagajele raman in masina...Fara o vorba, obositi si grabiti am inceput sa cotrobaim in genti si sa scoatem lucrurile ...unde e pijamaua? unde e prosopul? unde e geanta cu servetele umede? Le-am gasit pe toate si m-am asezat langa Dana care deja plangea. Picioarele ei umflate ca doi butuci!Nu va imaginati ca un pelerinaj este un lucru usor! Din punct de vedere fizic, cand se termina esti si tu ...terminat! Ar trebui un alt concediu, asa gandesti in acele zile. Adevarul e ca binefacerile pelerinajului se simt si nu ai nevoie decat de odihna o noapte in patul tau si esti gata de alt pelerinaj.Am urcat treptele spre manastire...sus, sus in munte!

Peisajul este pur si simplu minunat , de ne inchipuit!Esti intr-o cladire in munte, jos se vede Corintul luminat ca o salba!Totul pare ca te desparte de lume si de ce sa-ti mai trebuiesca lumea?

Manastirea din Loutraki, inchinata Sfantului Patapie din Teba Egiptului, praznuit la dara de 8 decembrie, a fost intemeiata in anul 1952, la dorinta Parintelui Nectarios Kyriakos. Binecuvantarea de zidire a fost data de catre Procopie, mitropolitul de Corint, ca loc alegandu-se pestera care pastreaza Moastele Sfantului Patapie si imprejurimile acesteia.

Sfintele sale Moaste au fost gasite in aceasta pestera in anul 1904, de catre Parintele Constantine Sosanis. Acestea au fost gasite sub un acoperis de tigle si frunze, facut pentru a fi protejate de umezela pesterii. Ele raspandeau un miros placut. Peste ele era asezat un sul de hartie, cu numele Sfantului Patapie, o cruce mare de lemn si mai multe monede bizantine.

Astazi, in pestera sfantului exista deja o micuta biserica si o sacristie, ambele sapate in stanca muntelui. Aceasta pestera se afla in partea nord-vestica a bisericii centrala a manastirii.Sfintele moaste sunt pastrate intr-o racla de lemn, frumos sculptata, in adancimea pesterii.

In interiorul pesterii se pastreaza inca o serie de minunate fresce bizantine din secolul al XIII-lea. In cadrul celor pastrate pana astazi se numara cele ce ii infatiseaza pe: Sfantul Patapie - Osios Patapios, Sfanta Rabdare - Osia Ypomoni si Sfantul Nikon Metaniote - Osios Nikonas.

Odata intemeiata manastirea, Sora Patapia a fost numita stareta, alaturi de Parintele Nectarios Kyriakos, drept parinte spirtitual pentru toata obstea. Astazi, obstea manastirii de pe inaltimele Corintului numara cam 40 de maici, fiecare vietuind in chilia ei, in rugaciune si nevointa.

antul Cuvios Patapie - 8 decembrie

Sfantul Cuvios Patapie era de loc din Teba Egiptului. El a trait in secolele IV-V. Alegand viata calugarească, a urmat lui Hristos si s-a nevoit multi ani in pustiu. Apoi a venit la Constantinopol, unde a facut foarte multe minuni: a dat orbilor vedere, a vindecat, ungand cu untdelemn sfintit pe idropici, a izgonit demoni, a vindecat cancerul.

Crescand numarul ucenicilor, in jurul Sfantului Patapie, acesta a zidit o manastire: Manastirea Egiptenilor. In aceasta manastire a si murit sfantul, dandu-si sufletul in mainile lui Hristos. Un prieten de-al sau, Sfantul Varas a mutat sfintele sale Moaste in manastirea sa: Manastirea Sfantului Ioan al Pietrei (Agios Ioannis Petras), care se afla sub protectia familiei imperiale din Constantinopol, familia Paleologilor.

Odata cu Cucerirea Constantinopolului, Aggelis Notaras, o ruda a imparatului, cu scopul de a feri Sfintele Moaste ale Sfantului Patapie de necredinta otomana, le-a luat din biserica si le-a ascuns intr-o pestera din Muntii Geraneia, in nordul Greciei. Aceasta pestera a fost descoperita, din randuiala lui Dumnezeu, in anul 1904.

Acesta este sfantul la care doream sa ajungem. Si sfantul ne-a primit cu liniste si pace. Ana s-a dus si "ne-a luat "camerele, ne-a impartit in ele, cautand sa satisfaca toate dorintele. Eu am ramas in camera cu Dana dar ni-s-a adaugat Aura,spre bucuria noastra!Deja in zilele din urma constatasem ca intre mine si  Aura si Florin sunt mai multe lucruri comune noua... Asa ne aduna Dumnezeu!Ca sa ne fie mai usor, ca sa ne sprijinim unii pe altii, sa nu ne pierdem, sa nu ne ratacim!

Ne-am dus in camera bagajul de urgenta si aici surpriza mea afost completa! Ne astepta o camera mica dar extraordinara de frumoasa si curata!Inca imi amintesc si doresc perdele din broderie albe, sa le vad apretate la geamuri! Asa ca acolo!

Am mancat la trapeza, desi era tarziu , inca imi amintesc gustul perfect al rosiilor cu busuioc si ulei de masline si painea... si apa si... tot ce cu iubire crestineasca maicile ne-au dat! Dumnezeu, pentru rugaciunile sfantului Patapie sa le rasplateasca iubirea!

Intunericul se lasa peste noi!

-Aveti grije, se porneste alrma si daca va miscati prin manastire , vine firma de paza imediat!-ne-a spus Ana.

Dar cine sa se mai miste? Baietii au mers in corpul lor de cladire iar noi fetele am ramas impreuna sa privim nu atat inaltimile cat orasul care se vedea in jos! Si ca sa vedem cat de paziti suntem de duhovnicii nostrii, va povestesc un fapt. Tarziu, in noapte am scris duhovnicului meu un mesaj pe telefon, pentru a lua binecuvantare pentu ceva ce urama poate sa se intample si i-am scris gresind numele sfantului :

-Sunt undeva in munti la sfantul Pahomie.

Si parintele mi-a raspuns corectandu-ma imediat:
-Sfantul Patapie!

Ne-am trezit devreme si am plecat la biserica. Nu am putut sa fac fotografii, desi mi-am dorit! Dar pastrez in ochi, pe retina , intiparite icoanele mari frumoase si racla cu capul sfintei Rabdare!

Fetele au citit acatistul sfantului, fiecare cautand sa fie cat mai bine ancorat in momentele pe care le traiam. Singuri cu sfantul Patapie si ceilalti sfinti :Osia Ypomoni si Osios Nikonas.E un sentiment poate uneori greu de inteles: si bucurie dar i un picut de teama: nu-s vrednic!

Sf. Patapie s-a născut în anul 380 în oraşul Teba din Egipt. Tatăl lui era guvernatorul regiunii şi urmaşul unei binecunoscute familii egiptene. El şi soţia lui erau creştini evlavioşi şi l-au îndrumat pe fiul lor în citirea Scripturii. Când Patapie a ajuns la vârst potrivită, părinţii lui i-au adus profesori reputaţi din Alexandria, capitala Egiptului pentru a-l instrui în domeniul ştiinţelor, matematicii, filosofiei şi retoricii. Datorită educaţiei sale, a înţeles repede cât de trecătoare era viaţa din lumea aceasta şi s-a simţit atras de viaţa ascetică. În acest sens a fost inspirat mai ales de Clement, Atanasie si Origen.

Tatăl său l-a dus şi l-a Scoala Catehetica din Alexandria, unde a fost profund influenţat de un profesor orb, pe numeDidim . Didim l-a inspirat şi mai mult în dorinţa lui de a urma calea ascezei. Când şi-a terminat studiile, Patapie s-a întors la Teba, unde a aflat că tatăl lui murise. Dorindu-şi să urmeze o viaţa aspră a monahilor, a plecat atunci în pustia egipteană, unde a devenit binecunoscut pentru nevoinţele lui.

Pentru că faima lui se răspândise, iar el nu mai avea pace în pustie, a plecat la Constantinopol în anul 428. În timpul călătoriei, l-a întâlnit pe ucenicul său, Şenut, care pe vremea aceea era vâslaş. S-au oprit la Corint, unde au rămas vreme de şapte ani la un schit. În anul 435, Patapie a plecat de la schitul său din munţi, continuându-şi drumul spre Constantinopol. L-a luat cu el pe de-acum monahul Şenut. Când au ajuns la Constantinopol, cei doi s-au dus, fără să spună cine erau, la Mănăstirea Maicii Domnului din Vlaherne, unde au primit o chilie din cele construite chiar în zidul de apărare a oraşului. Rămânând necunoscuţi celorlalţi, Patapie şi ucenicul său şi-au reluat nevoinţele, petrecându-şi vremea în posturi aspre, privegheri şi rugăciuni, ca nişte monahi de rând.

A devenit făcător de minuni, vindecând pe mulţi de bolile lor. A trecut la Domnul în anul 463, la vârsta de 83 de ani şi a fost înmormântat de ucenicii săi în Biserica Sf. Ioan Botezătorul din Petra, Constantinopol, biserică ce s-a aflat mai târziu sub protectia familiei imperiale a Paleologilor, şi mai ales a Sfintei Ipomoni, mama ultimului împărat al Bizanţului, Constantin Paleologul. După adormirea Sfântului, Biserica a strâns şi păstrat cu grijă istoria vieţii şi a sfintelor sale moaşte.

La o mie de ani după adormirea Sfântului, când Constantinopolul a fost cucerit de turci, moaştele sfântului au fost luate din biserică şi duse la micul schit săpat în stâncă din Corint, după cum sfântul o şi ceruse când era încă în viaţă. Trupul sfântului a fost ascuns în spatele peretelui de apus al peşterii, înaintea iconostasului şi a capelei construite acolo.

La începutul secolului al XX-lea, un preot din zonă, Pr. Constantin Sosanis a descoperit moaştele sfinţilor ascunse în perete. Pr. Constantin, care slujea de obicei în această capelă, era un om neobişnuit de înalt, şi din această pricină a hotărât să facă unele modificări ale capelei. Cu o seară înainte să înceapă lucrările la zidul de apus, Pr. Constantin a visat că a venit la el un monah care l-a prevenit: „Fii atent când o să spargi peretele, căci eu mă aflu de cealaltă parte. Sunt Sfântul Patapie Egipteanul. A doua zi, trupul sfântului a fost descoperit: ţinea la piept o cruce mare de lemn, un sul de pergament pe care era scris numele său, iar moaştele erau acoperite cu nişte frunze mari, încă verzi, de parcă atunci ar fi fost culese.

După descoperirea moaştelor sale, Sfântul s-a arătat mai multor oameni în vis sau în vedenie, cerându-le să-l viziteze la "casa lui din Loutraki". Este cunoscut mai ales ca vindecător de cancer, săvârşind minunu în întreaga lume, inclusiv în Australia şi America.

Extraordinar de frumoasa dimineata , cu sfanta liturghie! Cu maici batrane la strana. Cu preot bucuros de slujire . Noi toti, senini, fericiti de faptul ca Dumnezeu ne-a randuit o asa cinstire:sa fim acolo!

Dupa sfanta liturghie am mers si ne-am inchinat moastelor intregi ale sfantului Patapie.Maica ne-a lasat sa intram si in pestera unde a fost gasit si ne-am inchinat...Si mai este ceva ce trebuie povestit:inchinandu-ma sfantului am constat ca rasa monahala in care este imbracat sfantul era putin prafuita... am aflat mai apoi ca e o minune pe care Dumnezeu a ingaduit-o ca noi sa vedem ca sfantul este grabnic ajutator. Doar sa-l chemi in ajutor!

Sfatul ne-a da ulei de la candela, iconite, ne-a hranit iar cu iubire si bucurie si ne-a insotit tot restul de zi...

Acesta este canalul Corint, dar despre el mai tarziu...