Ia aminte, fiul meu!

Ia aminte, fiul meu!

Despre ceea ce este adevărat de preţ în viaţă

Dumnezeu este aerul sufletului nostru, fiule Neagoe. Fără El, asemeni unei păsări, noi nu putem a ne ridica de la pământ. Fără Domnul, viaţa noastră este praf şi tină şi nu se deosebeşte cu nimic de a târâtoarelor care au pământul ca hrană, fericire şi mormânt. Însă cine Îl are pe Dumnezeu ca pe văzduhul în care tremură şi din care îşi trage duh, acela are aripi de vultur şi se avântă spre înălţimile cerului. Omul însă e mândru şi nu vrea să vieţuiască după voia lui Dumnezeu, lui îi place să se conducă el însuşi după mintea sa şi nu înţelege că nu are destulă pricepere pentru a face binele fără Dumnezeu. Întotdeauna trebuie să ne rugăm ca Domnul să ne povăţuiască ce anume să facem şi Domnul nu ne va lăsa să rătăcim.

Despre fericirea pământească

Fiul meu, să nu te încrezi în fericirea pământească, în slava şi strălucirea acestei lumi, căci toate cele de pe pământ sunt mai înşelătoare ca visele. Precum zorii dimineţii alungă umbrele şi nălucirile somnului, tot aşa venirea ceasului morţii scutură toate închipuirile şi deşertăciunile cu care sufletul s-a îmbrăcat. Şi vai acelui suflet pe care moartea îl află lipsit de veşmântul ceresc al dragostei şi al credinţei în Dumnezeu!

Ia aminte la ceasul de pe urmă, fiul meu, şi nu te înălţa atunci când vei fi cinstit de oameni, căci în această viaţă fericirea e trecătoare şi întotdeauna urmată de durere. Nu te întrista peste măsură nici când cele de jale vor veni peste tine, ci mai mult întinde pânzele corabiei sufletului tău şi struneşte-ţi mintea ca pe un cârmaci bun către atotmilostivirea lui Dumnezeu. Nu-ţi lăsa sufletul doborât de tristeţe, chiar dacă pământul şi cerul se vor clătina, ci foloseşte-te de furtuna ce ţi-o trimite Dumnezeu pentru a te depărta de împătimirile vieţii pământeşti. Fiul meu, astăzi poate fi soare, mâine pot fi viscole, dar peste toate este Dumnezeu.

Despre tinereţea bine plăcută lui Dumnezeu

Fiul meu, tinereţea, dacă are smerenie, destul îi este ei! Că nimic nu cere Dumnezeu de la un tânăr fără numai curăţie şi smerenie. Deci tu, fiule, fii blând şi paşnic, îndurat şi milostiv şi te socoteşte pe tine dedesubtul tuturor oamenilor şi vei fi în adevăr sălăşluindu-te cu Dumnezeu. Şi sileşte-te a nu-ţi închipui cu mintea că ai ajuns la măsura curăţiei sfinţilor. Ci grăieşte-ţi ţie de-a pururea aşa: “suflete, cunoaşte că întru păcate ai covârşit şi pe demoni, iar vreun lucru bun încă nu ai făcut pentru Dumnezeu şi vai nouă, ticălosule, ce vom face în ziua Judecăţii?”. Şi să-ţi fie ţie rugăciunea ta în toată vremea vieţii tale ca a unui păcătos şi zi în fiecare clipă: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!”. Şi iarăşi: “Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine păcătosul!” Zi şi graiurile acestea totdeauna: “Doamne, de cele ascunse ale mele curăţeşte-mă şi de cele străine iartă pe robul Tău!” . Socoteşte-te pe tine ca nişte ţărână nefolositoare şi de aici îţi va fi ţie îndreptarea.

(Măria Sa Neagoe Basarab…, Insemnările monahiei Platonida, Doamna Despina a Țării Românești, Editie ingrijită la mănastirea Diaconești, Editura Bonifaciu, 2012)

Sursa: doxologia.ro