In ultimile seri am stat in parc sau pe strazile orasului. Cu Iacob deja maricel, cu mama lui, cu Iuliana cea blanda si speriata de evenimentele pe care le traim, cu doamna Florentina, cu Daria, Ana, Mioara... Sultana...acelasi nucleu la care se adauga cate un om nou ...Am ajuns tarziu acasa nestiind cum sa umplu timpul pe care lipsa vecerniei din viata mea il lasa.Dar tot nu a fost bine.
Azi am ramas acasa. Si am mancat tot timpul!Si am vorbit pe facebook cu prietenii .
Nu, stiu ca nu e bine! Dar nu stiu cum sa traiesc fara biserica, fara lumea pe care am construit-o acolo in acesti 6 ani, fara cantarile stranii, fara predica, fara aghiazma pe cap!
Daca lucrurile nu se vor aranja ca eu sa am inapoi slujbele bisericii si biserica sa redevina locul meu de echilibru si pace, voi pleca din oras!
Cred ca e singura solutie sau cel putin nu vad alta acum. Mi-e dor de serile in care soarele pleca de pe cer, in timp ce noi stateam in biserica si cantam:"Lumina lina a sfintei slave a Tatalui ceresc, Celui fara de moarte, a Sfantului, Fericitului, Iisuse Hristoase, venind la apusul soarelui, vazand lumina cea de seara, laudam pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, Dumnezeu; vrednic esti in toata vremea a fi laudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel de dai viata, pentru aceasta lumea Te slaveste."http://www.youtube.com/watch?v=FprNOPxHjWw&feature=related
sau acesta:http://www.youtube.com/watch?v=7Nm3bN0OAlA
Dar ce importanta mai avea intunericul de afara daca inimile noastre luminau ca si luna?
Ma simt intr-o fundatura, din care sigurul care ma poate scoate, este tocmai Lumina lina!Fie slava Lui in vecii vecilor!
Si trebuie, chiar trebuie sa se intample ceva pentru ca peste doua zile va fi ziua sfintei cruci!Haide, Doamne ajuta-ne " Ca nu cumva sa zica vrajmasul meu : " Intaritu-m-am asupra lui "(Psalmul 12/5)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu