Pelerinaj Grecia a cincea a zi dimineata

 Insula Eghina.
M-am trezit de noapte...Lumina zilei peste mare, peste insula binecuvantata de Dumnezeu cu un asa de mare sfant...

Si am coborat cu Dana, primele la intalnirea cu grupul.

Luna inca pe cerul Eghinei...

Dimineata toata urma sa fie inchinata sfantului Nectarie.

Vreau sa dau niste date generale despre sfant, gandind ca cei care il cunosc stiu deja acestea, iar cei care acum il vor cunoaste ,nu vor fi obositi de informatii.

Sfântul Nectarie din Eghina (n. 1 octombrie 1846 la Silivria, în Thrakia, d. 8 noiembrie 1920 la Atena) a fost episcop al Pentapolei și ctitor al mănăstirii "Sfânta Treime" din insula Eghina. În 1961 Sfântul Sinod al Bisericii Constantinopolului l-a proclamat sfânt al Bisericii Ortodoxe, prăznuirea lui făcându-se în ziua de 9 noiembrie.

Viața

Sfântul Nectarie s-a născut într-o familie săracă de pe malul mării Marmara. Părinții săi, Dimos și Maria Kephala, i-au dat numele de Anastasios. La vârsta de 14 ani a plecat la Constantinopol ca să lucreze și să se școlească.Pentru că nu are bani să-şi plătească călătoria cu vaporul, căpitanul refuză să-l primească pe vas. Este momentul săvârşirii primei minuni din existenţa sfântului. Inexplicabil pentru membrii echipajului, vaporul nu poate pleca din port până când Anastasie nu este lăsat să urce la bord.

În 1866, la vârsta de 20 de ani, Sfântul Nectarie pleacă în insula Hios ca să predea ca învățător. Aici devine călugăr, cu numele de Lazăr, la 7 noiembrie 1876, în celebra mănăstire Nea Moni. Un an mai tîrziu a devenit diacon, apoi, prin generozitatea unui creștin bogat din insulă și cu ajutorul Patriarhului Sofronie al Alexandriei, a putut să-și completeze studiile la Atena și să obțină, în 1885, o diplomă a Facultății de Teologie din capitala Greciei.

Tot în 1885 Sfântul Nectarie pleacă la Alexandria (Egipt), unde a fost hirotonit preot la biserica Sfântul Nicolae din Cairo. Câțiva ani mai târziu, în 1889, a fost hirotonit episcop al Pentapolei (episcopie corespunzînd în acea vreme Libiei superioare) de către Patriarhul Sofronie, care l-a numit și predicator, secretar partriarhal și reprezentant al său la Cairo.

Dar după doar un an a fost alungat din Egipt în urma calomniilor unor clerici invidioși. A trebuit să se întoarcă la Atena, singur, nebăgat în seamă, disprețuit, în mari lipsuri materiale. A rămas câțiva ani predicator (l891-1894), iar apoi a fost numit director al școlii teologice Rizarios, care forma viitori preoți. A rămas 15 ani în acest post ecleziastic.

În 1904, la cererea mai multor călugărițe, a ctitorit mănăstirea "Sfânta Treime" din insula Eghina, devenită azi unul din marile locuri de pelerinaj din lumea ortodoxă. În decembrie 1908, la vârsta de 62 de ani, sfântul Nectarie și-a dat demisia din postul de director al școlii teologice și s-a retras în mănăstirea sa din Eghina, unde a rămas până la sfârșitul vieții.Modest şi dăruit în tot ceea ce făcea, sfântul munceşte laolaltă cu angajaţii mănăstirii, înveşmântat într-o rasă veche şi ponosită, rostind tot timpul rugăciunea lui Iisus.

A murit la 8 noiembrie 1920, în urma unui cancer de prostată care l-a chinuit un an și jumătate. A fost înmormântat în mănăstirea sa de către ieromonahul iconar Sava, care mai târziu a pictat prima icoană a sfântului.

În 1953 moaștele sale au fost mutate într-un mormânt mai frumos. Pomenirea mutării moaștelor sale se face în ziua de 3 septembrie.

La data de 20 aprilie 1961, Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului a recunoscut cultul de care se bucura deja sfântul și l-a proclamat sfânt al Bisericii, cu pomenirea pe 9 noiembrie.

Este o intamplare care spune mult despre inima copilului care a fost sfantul Nectarie.

Scrisoarea micului Anastasie, adresată lui Hristos

Într-o dimineaţă de iarnă, domnul Temistocle, un om blând cu suflet mare, se îndrepta spre prăvălioara lui. Era frig şi zloată şi mergea strângându-şi pe el paltonul, când îl vede pe micul Anastasie că se apropie pe trotuarul celălalt.

- Unde te duci, Anastasie? Ai alt drum astăzi? Nu te duci la lucru? Baieţelule, o să răceşti. Nu eşti îmbrăcat gros.

- Mă duc la poştă să duc nişte scrisori.

- Dă-mi-le mie. Trec eu acum pe la poştă. Hai, fugi înapoi la lucru, că o să răceşti afară.

- Vă mulţumesc mult, domnule, spuse micuţul, dârdâind de frig.

Ce i-a venit domnului Temistocle, că s-a uitat pentru cine sunt scrisorile. Una era pentru un negustor, alta pentru o fabrică de tutun, a treia era... „CĂTRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS, ÎN CER“. S-a oprit locului şi a început să zâmbească.

- Săracul băieţel! Ia să văd ce cere... A deschis scrisoarea şi a citit:

„Hristoase al meu,

Hainele mi s-au rupt, pantofii mi s-au stricat şi mi-e frig. Din ce-mi dă stăpânul nu-mi ajunge nici de mâncare. N-am reuşit să trimit aproape nimic mamei mele, care este săracă. Ce să mă fac acum? Cum ies eu din iarnă, Doamne? Ajută-mă! Mă închin Ţie!

Robul Tău,

Anastasie“

- Comoară scumpă, spuse domnul Temistocle şi a plecat spre casă. A pregătit un pachet cu haine călduroase de iarnă - flaneluţe, un palton, pantofi, şosete de-ale copiilor lui - şi s-a dus apoi la poştă.

Peste două zile, l-a şi văzut îmbrăcat în haine călduroase. Îi veneau numai bine. Ochii copilului străluceau de bucurie. Ba luase pe chip şi o adiere de lumină tainică, căci cine poate şti câte nu şi-au spus seara la rugăciune Domnul şi micuţul Său rob...

Domnul Temistocle s-a bucurat mult să-l vadă fericit pe acel băieţel. Omului nici nu i-a trecut prin cap că sufletul pe care-l ajutase va ajunge cândva Sfântul Nectarie, făcătorul de minuni...

Acesta este sfantul la care mergeam sa ne inchinam. Sfintele lui moaste sunt in biserica cea mare  unde ne-am inchinat seara si  am cantat paraclisul.

 Acum dimineata am urcat pe alt drum la biserica unde sfantul a slujit in timpul vietii sale.Am participat la sfanta liturghie. In mijlocul bisericii era un sicriu in care se afla depus un preot calugar . Am participat la sfanta liturghie,iar apoi eu am ramas in biserica la inmormantarea preotului, traind alaturi de maicii rugaciunile  celor doi preoti. Nu va imaginati cate simplitate dar cata rugaciune! Nu a participat nimeni in afara mea, a doua maicute si cei doi preoti. I-am sarutat mana adormitului si mana era calda ca a sfintilor si chipul atat de senin incat i-am zambit:

-Fericit esti, parinte Macarie! Ai vazut deja chipul lui Dumnezeu. Ai vazut deja Sfanta Treime!

 Poate pe undeva mi-oi  fi dorit sa vad un astfel de moment, asa cum mi-as fi dorit sa vad si un botez in acesta frumoasa Grecie...Dar mare dar a fost si acest lucru, sa pot sa inalt un pic de rugaciune si eu pentru cineva, stiind ca Dumnezeu nu ramane dator nimanui.

M-am bucurat apoi de tot ceea ce acel loc iti arata.

Eghina, Manastirea Sfanta Treime, unde a trait Sfantul Nectarie Manastirea Sfanta Treime, biserica unde se afla moastele Sfantului

Biserica Manastirii Aghia Triada, locul unde “odihneste” capul Sfantului Nectarie

Capul Sfantului Nectarie, marele facator de minuni, grabnic ajutator in boli grele.

Aici se afla mormantul unde sfantul Nectare a fost aflat neputrezit, cu buna mireasma.Stiam ca aici trebuie sa-mi asez urechia si sa ascult... Si sfatul poate imi va vorbi... Nu va imaginati emotia cu care am cuprins cu bratele mormantul din marmura alba. Si a fost atunci...momentul meu de intalnire cu sfantul, cu inima sa. Inca aud inima sa batand ritmic, uman si totusi nefiresc, minunat, inima care acum e impartita poate in toata lumea. Momente de taina, de lacrimi de bucurie si de liniste. Poate... poate ma voi mantui, poate il voi vedea pe sfant intr-o zi, de departe... dar sa-l vad...

Am mers in pangar si am luat ulei sfintit si aghiazama, purtandu-i in minte pe cei bolnavi,Dumnezeu pentru rugaciunile sfantului sa-i tamaduiasca...

Camera de zi din chilia Sfantului Nectarie, aflata in spatele mormantului din curtea manastirii Aghia Triada

Pe acest pat se odihnea cel ce a rabdat ocarile tuturor. Aici ai sentimentul ca il vezi aievea pe Sfant si parca nu ai mai vrea sa pleci. Toate lucrurile pe care le vezi acolo, in chilie iti mangaie sufletul. 

Dulapul cu lucrurile personale si comoda pe care Sfantul Nectarie avea candela si icoane.Icoana mare a Maicii Domnului la care se ruga si in fata careia a compus mii de stihuri. Se spune ca atunci cand se ruga se inalta de la podea un metru. Simplu si smerit, luand calea ocarilor, om dintre oameni, a fost sfintit de Dumnezeu pentru masura smereniei sale.

Papucii din piele , tociti, vechi, papuci obisnuiti, dar daca am fi putut i-am fi sarutat. Papucii sfantului Nectarie.

Aceasta este o piatra din vechea casa a Sfantului din Turcia de azi… pusa spre inchinare la intrarea in chilie.

Papucii...

vasele personale ale sfantului Nectarie

Icoana draga a Maicii Domnului

Am cautat mai multe si mai reusite fotografii decat am reusit eu sa fac, ca sa puteti sa vedeti cu totii locul in care sfantul Nectarie a trait .Ne-am despartit greu de acest loc, dar in mod minunat, stiu ca chiar daca nu voi mai ajunge acolo, el, locul acesta al sfinteniei , pleaca cu mine schimband ceva din inima mea, facand mai firesc, mai adevarata trairea intru Hristos. E greu sa exxplic in ce mod m-a schimbat, dar in mod cert a facut-o.