Sfintii Imparati Constantin si Elena

Era un timp cand nu ma numeam Elena, dar serbam aceasta zi. Eram foarte tanara, incepusem sa vad florile prin pupila ochiului indragostit si incepusem sa ador bujorii imbobociti pe care ii primeam si tortul cu cirese mirosind sfant a pamant...

Nu ma numeam Elena. Numele era acolo, prilej de bucurie si de privire a icoanei sfintilor, icoana din care nu intelegeam legatura dintre acesti Imparati.

Si uite-ma acum! Sunt Elena si port cu sfanta mandrie numele unei Imparatese si nu a oricarei imparatese! A celei care a pornit sa gaseasca lemnul crucii pe care a fost rastignit El.

Mie mi-e teama de aniversari. Fug de felicitari, fug de lume si ma simt in aceste zile ca un peste pe uscat.Deschid gura larg cautand oxigen si el e parca tot mai scump...

Si uite schimbarea astazi la aceasta mare zi! De la prima ora si pana acum am trait nenumarate bucurii. Cand voi ajunge acasa am sa descarc cateva poze sa vedeti. De la miezul noptii am inceput sa primesc mesaje. Dimineata cand am ajuns la serviciu deja pe biroul meu erau flori...Si acum sunt ingropata in flori, aranjamente adunand in ele toata frumusetea lumii lui Dumnezeu. De la bujorii mei  si trandafiri in zeci de culori pana la orhidee. De unde atatea flori? De ce atatea telefoane?

Am fost la biserica si am dus la Maica Domnului un mare cos cu flori. Era deja tarziu, biserica era plina, mi-a fost un pic jena sa merg la icoana Maicii Domnului sa-l duc, dar acolo era doar un mic aranjament de la nunta Ralucai, fina mea si...trebuia sa merg!Cum ar fi fost sa merg tocmai la finalul  slujbei si sa duc atunci florile? Af fi fost ca si cand aniversarea s-a terminat! Si le-am dus la Maica Domnului  stiind ca acolo e locul florilor mele. Cum spunem in acatistul sfintilor Imparati "Bucura-te,  Imparateasa, caci cu Imparateasa cerurilor impreuna esti petrecatoare''...

Am avut marea bucurie ca o tanara , sotie de preot sa vina la slujba impreuna cu fiul ei, Andrei, care are un an si noua luni ca sa-mi aduca niste trandafiri superbi, albi , imensi si sa-mi spuna La multi ani! Au stat langa mine cat au putut, m-au imbratisat si m-au iubit. Mama tinerei mi-a dat-o in grije pentru ca ea va pleca catava timp(poate cativa ani din tara) si am castigat azi,in acest fel, chiar in aceasta zi, o fiica dulce si un alt nepot!Am stat impreuna si preotul canta Iubite-voi Doamne! si inima mea canta de bucurie ca L-am gasit si El infrumuseteaza fiecare clipa a vietii mele incat mi-se rupe inima de greutatea acestei iubiri pe care nu pot s-o rasplatesc si-mi vine mereu sa zic:

-Nu merit, Doamne, Tu stii ca nu merit!

Au plecat ei si a venit mica Daria. Astazi  a fost o zi in care Daria a facut mari pasi in relatia ei cu mine! Fara discutii suplimentare in care eu cedam mereu locul mamei ei, fara explicatii, cu liniste si iubire a mers cu mine! A mers agatata de mana mea si ne-a binecuvantat Parintele si ne-am impartasit impreuna. Iisus Hristos curgea prin venele noastre, in mana tineam banutii de aur: sfanta anafura! Mergeam agale prin biserica, linistite, calme, imparatind si iubind lumea!Din spate , Nicolae si Mioara ne priveau zambind fericiti:

-Nana , sa ne traiti si sa va mantuiti!

Ce dar frumos ca in ziua acestor sfinti ocrotitori si ai mei, sa ma impartasesc cu unul din copii mei!

Am primit daruri. Cineva, o alta doamna draguta si draga mie, tot sotie de preot , mi-a daruit icoana sfintilor Imparati , icoana mare, icoana pe care am postat-o mai sus!

Am primit bomboane. Am primit flori, multe multe flori. Zeci, sute de telefoane.Mesaje.Copii mei, familia, finii mei, prietenii mei!Prietenii din lume, colegi de serviciu.E primul an cand eu stau la masa cu lumea, intr-o astfel de zi, dupa moartea sotului meu.

Nu am stiut ca lumea ma iubeste atat de mult. Chiar nu am stiut! Daca am lasat iubirea lumii sa vina spre mine, ea chiar a venit si m-a scaldat cu aurul de mare pret al ei. 

In curand voi iesi din birou si voi pleca in parc sa ma intalnesc cu Andrei-Iacob.Si el vrea sa o vada pe nasa lui! Iar eu sunt deja topita dupa el!

Desigur am gandul la el. Nu pot sa mint! Mi-e dor, un dor cumplit de Grig. De el, de mirosul lui, de zambetul lui, de iubirea lui. Nu am reusit sa ajung la cimitir. Am lipit icoana sfintilor de fotografia lui si alta fotografe de un buchet de flori. Sa impart cu el cadourile. Sa impart cu el florile. Sa-L impart cu el pe Iisus Hristos care inca ma linisteste si ma alina in seara ce e pe punctul de a se sfarsi. Desigur pentru unii abia incepe! Dar pentru mine a fost ! 

Le multumesc sfintilor Imparati ca au impartit cu mine ziua aceasta atat  de frumoasa, ca mi-au daruit iubirea voastra si ii rog sa ne fie mijlocitori catre Domnul in toate zilele vietii noastre!

Am sa va mai scriu despre ziua aceasta! Am sa mai scriu! Nu stiu daca voi mai avea in inima bucuria din clipa aceasta dar am sa mai scriu despre ziua aceasta.