CONSTANTA SI PRIETENII MEI

Sunt zile in care Dumnezeu te poarta pe drumuri pe care nu crezi ca ai porni. Eram obosita, parastasul pentru soacra mea, sfarsitul de saptamana plin pe care il avusesem ma indeptatea sa cred ca voi petrece duminica in catedrala mea, chiar imi propusesem sa merg de noapte, de la primul Amin la ultimul. Numai ca noapte tarziu, Nicolae si Mioara m-au invitat sa plecam dimineata la prima ora, la Constanta, la slujba la biserica in care Elena, draga noastra Nutica, merge in toate sarbatorile si duminica. Chiar mi-au spus:

-Nana,este tarziu, nu avem de unde sa luam cadou, asa ca dumneavoastra sunteti cadoul nostru pentru ei!

Imi amintesc o piesa de teatru pentru copii, in care o fetita era invatata sa vorbeasca frumos:

-Primesti un cadou de ziua ta. Ce spui cand il primesti?

-E nou? intreba fetita...

Asa si aici! Un cadou vechi, purtat, un pic jerpelit si pe deasupra, un cadou care era luat inapoi!

Cand m-am culcat, eram pe punctul de a-i refuza.

Peste noapte am visat troita pe care am ridicat-o pentru Grig. Era in curtea unei alte biserici, dar cand am privit-o se transformase intr-o poarta maramureseana frumoasa, deosebit de frumoasa. Biserica era undeva intr-un loc pe care il vedeam in miscare, verde, totul era minunat inverzit...

Si m-am trezit plina de jena sa-i anunt ca nu merg, asa ca...am plecat spre Constanta impreuna cu ei si cu Daria...

Abia cand ne apropiam de Constanta mi-am amintit, privind din goana masinii, verdele frumos, identic cu cel pe care il priveam...Macii rosii, fini, delicati isi scuturau capetele in graul inalt...Din loc in loc rapita galbena si iar macii napadind graul...

Biserica la care am mers este Biserica Sfantul Haralambie.Mare ne-a fost bucuria sa vedem in sfantul altar un preot tare drag noua, din Slobozia, pe parintele Catalin Stanciu.Sambata ma anuntase prin sms, ca sotia sa nascuse la Constanta, al treilea copil, o fetita, Elena, dar nici prin cap nu mi-ar fi trecut ca ne vom intalni la slujba de duminica in Constanta.Biserica la care slujeste in Sobozia Parintele Catalin, e cea la care am ridicat ...troita pentru Grig, troita pe care am visat-o noaptea...Mare esti, Doamne si minunate sunt lucrurile Tale!

Ne-am imbratisat si m-am aplecat si am sarutat mana sfintita a tanarului un pic mai mare decat fiul meu, mana care la fiecare sfanta liturghie tine copia care inteapa coasta Domnului meu!

A fost o slujba de duminica deosebit de frumoasa. Biserica plina. Multi copii, dar mult mai multi adulti responsabili si credinciosi.Liniste, pace, rugaciune. Nu stiu langa cine am stat, stiu ca la un anume moment langa mine era Mioara si mai stiu ca din biserica se auzeau glasuri deosebit de frumoase ale credincioaselor.Din iubire preotii bisericii l-au rugat pe parintele Catalin sa slujeasca ca la sfintia sa acasa! Parintele Catalin a tinut evanghelia, Parintele a tinut pe pieptul lui Sfatul Potir, Parintele a impartasit,Parintele a tinut predica... Duminica Slabanogului...

Singuratatea slabanogului care nu avea niciun prieten, niciun om care sa-l arunce in scaldatoarea vindecatoare, trebuie sa fi fost ca infinita multiplicare a singuratatii dureroasa a fiecaruia dintre noi in unele etape ale vietii noastre.38 de ani de suferinta si singuratate. 38 de ani de cand acest om singur, intr-o multime de oameni bolnavi, fiecare insotit de rude si prieteni , astepta un moment in care poate cineva il va ajuta sa intre in scaldatoare.Singur intr-o multime de oameni.Singur, asteptand pe cineva mai milos, sau mai putin bolnav decat el, care sa-l ajute sa intre in scaldatoare.38 de ani de boala si de rabdare.Pentru ca slabanogul nu carteste niciun pic! Este doar persevrent in credinta sa ca intrarea in acea apa il poate vindeca.Niciun moment in 38 de ani nu se indoise de puterea lui Dumnezeu de a-l vindeca.
 Fiecare insa era preocupat de bolnavul lui! Este firesc sa porti de grije celui drag! Dar de ce oare niciun om vindecat nu a revenit sa-l ajute si pe el? Oare de ce niciun prieten sau ruda  al unui bolnav vindecat, nu a revenit sa-l ajute si pe el?Asa facem fiecare dintre noi! Vizitam bolnavi in spital si acolo ducem ceva celui drag noua, discutam cu cei de alaturi, "socializam"si plecam la casele noastre, inchizand usile reale dar si  "usile" gandurilor despre ei, cei care raman in suferinta. Si nu revenim  decat daca avem un alt bolnav al nostru !
Singurul care nu pleaca este Dumnezeu!
Vindecarea vine din aruncarea noastra in Vitezda, acesta Biserica Mantuitoare in care se savarsesc marile taine: Botezul,Spovedania, Maslu, Sfanta Euharistie...
 Oare de ce ii spune slabanogului?‘Iată, te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti pentru ca să nu-ţi fie ţie mai rău’ (Ioan 5,14).
Nu cumva chiar asta vrea sa spuna Iisus?Ca este mult formalism in noi, multa rutina, multa nepasare.Nu cumva acesta este semnalul pe care Iisus Hristos ni-l da fiecaruia dintre noi prin acesta evanghelie, sa nu uitam odata vindecati noi ,de cei  care raman in suferinta, sa nu uitam sa ajutam , sa nu uitam de noi insine si ca vindecarea din boala trupeasca nu poate veni decat prin vindecarea din boala pacatelor si doar asa se poate mentine sanatatea?
Am plecat in biserica intrebandu-ma in mintea mea care este sensul adanc al evangheliei stiind insa ca oridecate ori o voi citi, si ori cate predici voi auzi, de fiecare data voi intelege inca un lucru nou.SPRE SLAVA LUI DUMNEZEU!

Dupa masa de pranz in familie, am plecat in oras , sa ne inchinam la catedrala Sf. Apostoli Petru si Pavel.Stiu Constanta de mic copil. Am venit zeci de ani aici.Cea mai buna prietena din facultate locuieste in Constanta si totdeauna veneam vara la ea. Mai apoi, Mamaia a fost locul de joaca al copiilor mei.Cunosc restaurante,magazine, hoteluri, acvariu, Satul de vacanta. Dar nu am intrat pana duminica  in Catedrala! Niciodata.Si spun asta ca sa-mi plec iar capul in fata lui Dumnezeu si sa-mi vad pacatele.

Catedrala este deosebit de frumoasa. Desi este plina de schele(Slava lui Dumnezeu pentru ele, inseamna ca intr-o zi va arata minunat!)este in ea un aer sfant! 

Biserica este construita dupa planurile arhitectului Ion Mincu, in stil neo bizantin. 

Sculptura prezenta pe catapeteasma, strane, candelabre, policandre si sfesnice - aliaj metalic din bronz cu alama - este realizata la Paris, de catre casa Andre Dore, dupa planurile lui Ion Mincu.

Pictura catedralei a fost repictata in fresca, intre septembrie 1959 si noiembrie 1965, fiind opera pictorilor Gheorghe Popescu si Niculina Dona, din Bucuresti.

Maica Domnului , icoana facatoare de minuni pictata la manastirea Durau dupa modelul unei icoane aduse de la Muntele Athos

Odoare de mare pret. Sfinte moaste!

Sfintele oseminte ale Sfantului Andrei Criteanul Sf. Auxentiu ale Sf. Simeon Stâlpnicul, Epictet si Astion,Zotic, Atal, Camasie si Filip  de la Niculitel, ale Sfantul Pantelion care odata pe an vine si in orasul meu la biserica Sfantul Dimitrie...Nu pot sa va spun ce bucurie sa te apleci pe sfintele moaste si sa te rogi lor! 

Deosebit de frumoase sunt cele doua fresce de la intrarea in catedrala si care infatiseaza Raiul si Iadul ale caror imagini am sa le postez mai tarziu...

Am plecat cu inima plina de bucurie din catedrala si cu dorinta de a reveni. Ne-am plimbat apoi pe malul marii..am dus-o pe Daria in macii din fata Acvariului.Gandul mi-a zburat iar la Grig si la seara tarzie cand asteptam un rezultat medical pentru mine si el m-a dus la Acvariu ca sa -mi distraga atentia de la asteptare, iar eu ma consideram puternica si prea putin speriata, desi eram moarta de frica....Apoi ne-am plimbat pe malul marii , era frig, era noiembrie 2005 si eu ma gandeam doar la copii si cat de greu le-ar fi  fara mine, niciun moment nu m-am gandit cat de greu i-ar fi lui Grig fara mine...Si, acum stiu cat de mult suferea si cat de trist era sufletul lui pentru mine...

Duminica marea era senina...In departare nu se vedea niciun vapor, toate erau parca in larg purtand inima mea si bucuria mea pentru ziua care se petrecea intre prieteni dragi.

Si am mai primit un dar! Virgil, prietenul si fratele meu m-a dus la Biserica Sfantul Mina, biserica in stil maramuresan , biserica deosebit de frumoasa...imbinand in ea frumusetea  sufletul romanesc indiferent de zona cu credinta aceeasi, in vecii vecilor .Amin.

A fost o zi in care am invata iar cat de important e sa ai prieteni, frati in acelasi duh, sa fii inconjurat de oameni care implinesc firesc evanghelia lui Iisus Hristos si care sunt oricand gata sa te arunce in Vitezda, salvandu-te din ghiarele nevazutilor urati, oameni care se roaga pentru tine si o fac pentru ca e firesc in viata lor sa iubeasca, sa imparta cu altul painea lor, timpul, veselia si uneori tristetea. Oameni care stiu ca trebuie sa multumim lui Dumnezeu si pentru prietenie.