Ieri am fost sa o vizitez pe mama, mama mea general.Va amintiti ? Orice intalnire cu mama e un moment de a-mi vedea exact locul in univers. Adica la usa, la colt!
In primul rand m-a certat ca i-am dus prea multe lucruri.Se uita in sacosi total nemultumita, desi ii cumparasem cele mai bune produse din piata:ciresele cele mai mari, capsunile cele mai coapte, rosii romanesti de Giurgiu( pentru ca asa am fost sfatuita in piata sa cumpar desi,nu stiu de ce sunt asa bune!)castraveti,cartofi noi, medalioane de peste...nimic nu a parut ca o multumeste, nici macar vizita mea... Ma stie vesnic ocupata, vesnic pe fuga, timpul meu de 24 de ore neajungandu-mi pentru mare lucru si in grija ei de mama, ar fi preferat probabil sa-mi fi vazut de programul obisnuit... Si tot in grija ei de mama considera ca am cheltuit prea mult pentru ea. Of, Doamne fa sa-mi amintesc anii in care mama ne aseza la masa intai pe noi pe copii si ei nu-i era foame decat dupa ce noi terminam de mancat!Dar noi, doream totdeauna sa impartim cu ea fiecare dumicat. Niciodata o portocala nu se manca de unul singur, totdeauna se impartea in patru, noi fetele si mama, iar mamei nu-i "placea" niciodata si partea ei in final se impartea iar in trei...
Am pregatit masa de seara, apoi am discutat pana tarziu despre neamurile mamei pe care eu nu le cunosc, dar care formeaza parte a universului mamei mele.Povesti...
-Cosmin(un stra- stranepot de verisor al mamei) ar fi trebui de mult sa termine Medicina iar nevasta lui Farmacia. Au stat 9 ani intr-un camin studentesc in Bucuresti cheltuind pensia bunicilor si salariile parintilor si acum se intorc acasa, cu faculatile abandonate, se pare ca el a facut o scoala postliceala, dar ea nu a facut nimic! Se intorc la tara la tatal lui Cosmin cu trei copii si unul in burta!
-Asta e! Macar a facut ceva!Ia auzi! 4 copii!-spun eu cu admiratie sincera.
-Sigur, scoala de copii! De aceea au plecat ei de acasa?
E greu sa schimbi ceva intr-un om care a parcurs deja 86 de ani si inca intr-o mama general!
Dimineata m-a trezit la ora 5, 45 de minute, desi autobuzul era la ora 6.30 iar de la ea la autogara fac exact 3 minute.
-Haide, scoala-te!
Si ea incerca inaintea mea sa se dea jos din pat!
-Unde te duci?
-Sa-ti fac pachetul!
-Nu, te rog , lasa ca-l fac eu!
A pleca din casa mamei fara pachet de mancare este o mare impolitete!
Mi-e draga mama mea general! Nu cred ca a pierdut vreo batalie! Copii ei si chiar si nepotii sunt o dovada a luptelor ei castigate. Eu sunt unul din ostasii invinsi pe campurile de batalie! Dar faptul ca am un serviciu, o casa si cativa copii(e drept ca dupa mama doi au fost cam multi)demonstreaza ca mama a avut dreptate in toate.
Am plecat si am lasat-o pe balcon privindu-ma critic.Oare ce nu facusem bine? Cred ca am uitat sa ma pieptan si costumul meu era cam subtire pentru dimineata racoroasa.Sigur ma va suna sa ma intrebe daca nu am racit.
Am plecat cu un microbuz, inghesuita pe o bancheta mica.Mi-am scos micul ceaslov din geanta, mi-am pus baticul pe cap si am vorbit cu Domnul tot drumul...
Port in inima o mahnire pentru niste lucruri care se intampla in jurul meu si inca nu ma simt pregatita sa scriu despre ele. Schimbari pe care mi-e greu, da imi e greu sa le primesc cu seninatate si imi este greu sa gasesc rugaciune potrivita pentru acum, rugaciune care sa se potriveasca cu "Fie voia Ta, Doamne!"
Parca in niciun moment psalmul 142 nu mi-s-a parut atat de potrivit ca acum... Intins-am catre tine mainile mele...
1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta.
2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta.
3. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri.
4. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu.
5. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit.
6. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat.
7. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt.
8. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.
9. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne.
10. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii.
11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu.
12. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Cred ca doar Dumnezeu stie ce ne este de folos, dar uneori imi este atat de greu in incercari si teama vine din gandul ca poate vremurile din Apocalipsa sunt acestea pe care le traim si nu voi lua hotararea cea buna, cea mantuitoare. Pot, da, pot sa-mi pierd viata, dar nu-mi pot permite sa pierd mantuirea lui Grig, a copiilor mei, a prietenilor , a neamului meu adormit, pentru ca daca as pierde ar insemna sa-mi pierd si propria mantuire. O viata fara cei dragi mie, ar fi o viata fara Hristos!
Am coborat din microbuz in latura vestica a Manastirii Sfintii Voievozi. Am intrat in manastire exact cand preotul terminase de citit evanghelia zilei. In biserica frumoasa nu era decat o prietena si in latura barbatilor doi barbati:un avocat prezent zi de zi si un domn putin mai in varsta, om de afaceri. La strana un calugar si in altar un preot. Deci 6 (sase) insi cu mine. Liturghia curgea un pic prea repede, dar cu lumina si cu ciripitul pasarelelor prin geamurile inalte.
Am plans gandind:
-Of, Doamne, auzi rugaciunile noastre pentru ca mult te iubim! Suntem putini aici, dar multi te iubim ,Doamne!
Slujirea era la epicleza.Ochii mei erau plin de lacrimi...Stateam exact la usa bisericii si usa s-a deschis brusc si un numar mare de preoti si cateva femei cu capetele acoperite au intrat in biserica. Ca prin farmec s-au oprit din miscare, toti inauntru ...
-Luati, mancati, acesta este Trupul meu, Care se frange pentru voi, spre iertarea pacatelor...Beti dintru acesta toti, acesta este Sangele meu, al Legii celei noi, Care pentru voi si pentru multi se varsa, spre iertarea pacatelor.Ale Tale dintru ale Tale, Tie ti-le aducem de toate si pentru toate...
Cata liniste poate fi intr-o biserica! Cum de nu auzim serafimii? Cum de nu auzim ingerii? Pacatele mele imi acopera urechile mele si poate astfel Dumnezeu ma apara ...
-Ingerul a strigat catre Cea plina de daruri, Curata Fecioara, bucura-te!Si iara zic ca Fiul tau a inviat a treia zi din mormant!
La strana era doar un calugar. In acel moment 10-15 preoti s-au apropiat de strana si au cantat minunat, minunat.In biserica pana atunci aproape goala, toti preotii, multi, 20-30...cantau slavind Invierea si pe Maica Domnului.
Ce spuneam? Ca nu auzim ingerii? Nu auzim serafimii?Ba da. Dar nu suntem vrednici sa-i identificam in cei de langa noi!Ce ii spuneam lui Dumnezeu mai devreme? Ca il iubim multi?
Si Dumnezeu mi-a raspuns atingandu-mi pleoapele umede:
-Stiu, fata mea, stiu!
O, Doamne, Tu toate le stii!
Si e in inima mea resemnarea si bucuria de a spune ''Fie voia Ta, Doamne!"
Ce minunat o descrii pe mama "general"...:)...se simte ca o iubesti...!!!!
RăspundețiȘtergereTe imbratisez cu drag!!!
Da, am vorbit cu ea in seara aceasta si revenind la discutia despre stra-stranepot, m-a rugat sa nu spun la nimeni, pentru ca e o problema de familie...si nici nu a vrut sa rada de ei...Ceea ce e adevarat! Daca ar sti ca am blog si ca am scris pe el si au citit atatia oameni , m-ar sterge din testament!Mama general cu discipina si discretia pana la extreme! Te imbratisez, draga mea Adelina!
Ștergere