PRIETENI DIN LUME II

“Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” Ioan 13:34-35
Toate evangheliile sunt pline de porunca iubirii.De la vorbele Mantuitorului pana la faptele Lui. Nimic nu suna fortat sau formal.Totul in Evanghelii este sincer si clar.Si numai in Evanghelii ci in intreg Noul Testament. L-am deschis la intamplare cautand un cuvant care sa indemne la iubire si l-am gasit in fiecare pagina. Dragostea si bunurile ei:

"1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.

2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.

3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.

4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.

5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.

6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.

7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.

8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;

9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.

10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.

11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.

12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.

13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea."(Epistola intaia catre Corinteni cap 13)

Unde am mai intalnit in intreaga literatura cuvinte mai frumoase?As fi vrut atat sa fi scris in toata viata mea! Atat sa ramana dupa mine! Indemnul acesta  desavarsit la iubire! Si nu este in vorba mea nici mandrie , doar nebunie, atat.Si o imensa dorinta de a-mi curati inima, de a o incalzi la iubirea pe care o primesc.

Blogul meu a ajuns un mod de comunicare extrordinar. Si o dovada a credintei si iubirii dintre noi.

Nu am multe comentarii. Nu stiu de ce. Dumnezeu poate considera ca as cadea in mandrie la laude, sau m-as tulbura pentru critici. Dar am contorul meu care masoara "audienta"si vad permanent numarul de cititori,tarile, continentele pe care se afla, postarile pe care le citesc.  Si apoi cu abilitatea mea de femeie, cu facebook-ul, am reusit sa tin legatura cu unii din cititorii mei.

Am acum prieteni din lume! 

Nu i-am vazut decat pe unii dintre ei,pe unii  in fotografii, pe altii real , iar ei, unii, ma stiu  din cateva poze. Dar nu e important chipul pe care il purtam! Ei imi cunosc sufletul si viata, eu ii cunosc pe ei. Sigur ii stiu ! Sunt suflete asemenea sufletului meu.Iubirea lui Iisus Hristos ne apropie si ne tine legati de paginile acestea.

Ieri vorbeam cu A. E tocmai din Timisoara.Fiul ei e monah undeva la celalalt colt de tara.Aseara imi povestea ca o prietena de a ei, stabilita la Paris, mama de preot , citeste amintirile mele tarzii.

M-am bucurat ca de o rudenie adevarata.

Noaptea tarziu, un preot ma intreba cum a simt, citise pe blog ca am niste probleme de sanatate si crestineste m-a sfatuit cum sa ma ingrijesc. Nu am luat nimic. Era prea tarziu si as fi ratat anafura si aghiazma.

Dar dimineata cand m-am trezit si am constatat ca ma simt perfect sanatoasa , primul gand a fost ca Dumnezeu pentru rugaciunile parintelui acesta si ale celor care au citit, mi-a redaruit sanatatea."Purtati-va sarcinile unii altora si asa veti implini legea lui Hristos"(Galateni cap 6/2)

Stiu, nu avem suficient pentru a umple mainile intinse spre noi.Nici eu nu o fac. Dar m-a invatat Maria, prietena mea de la Lisabona un lucru pe care vreau sa-l impartasesc cu voi:oridecate ori nu am pentru cei care cer, indiferent de felul dorintei lor, ca e vorba de bani, ca e vorba de un loc de munca sau o relatie undeva,daca nu pot, spun din inima"Doamne, Tu stii ca eu nu am ce sa-i dau! Adu-i Tu, daca ii este de folos pe altcineva care sa-l miluiasca "
Si revin la Iisus Hristos si iubirea pe care El a purtat-o tuturor oamenilor indiferent de varsta, sex, pacate, neam... La modelul de iubire pe care El ne-a lasat-o.Viata lui asa cum ne-o arata evangheliile a fost o viata de strigat dupa noi"Vino dupa mine"(MATEI, 9 /9) este chemarea  pe care ne-o adreseaza  tuturor pentru schimbarea tocmai in iubirea mantuitoare...
Nu cei sanatosi au nevoie de doctor ci cei bolnavi....Căci n-am venit să chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă (Matei 9, 12-13)
Iisus ne-a primit alaturi si ne primeste pe toti cei osteniti si impovarati aratandu-ne in pilda iubirii lui, ca a-l iubi pe altul inseamna a-l odihni.
Ati observat cat de bine ne simtim langa unii oameni, cum ne incalzim la lumina ochilor lor , ochi care nu vad nici eticheta de la  imbracamintea noastra si nici dimensiunea contului bancar.
Si ati vazut cum devenim arici langa altii cautand permanent o scuza sa ne indepartam.
E atat de usor sa fii bun! 
-Oricum vorbesti! spunea tatal meu Si atunci de ce sa nu spui un lucru dragut?
"Dragostea indelung rabda"Dragostea il rabda si pe cel cu blana de lup cum spunea Vasile in comentariul lui si pe cel plin de zambete, pentru ca a-l iubi pe celalalt  inseamna a-l iubi mai mult decat te iubesti pe tine, inseamna a-l indreptati in faptul ca poarta blana de lup, ca e moracanos, ca e nemultumit, ca e critic.In vremurile apostolice, ucenicii lui Iisus traiau impreuna  si, ne spune Evanghelistul Luca..."nimeni nu era lipsit, fiindca toti cati aveau tarini sau case le vinndeau si aduceau pretul celor vandute.Si-l puneau la picioarele apostolilor.Si se impartea fiecaruia dupa cum avea cineva trebuinta"(Fapte cap 4 /34,35).
Ce ii face pe prietenii mei sa-mi poarte de grije? Ce pot castiga ei de la mine? Nu ma cunosc si poate nu ma vor cunoaste niciodata. Dar e in inimile lor  scanteie din acea iubire cu care Iisus a plans la moartea prietenului lui Lazar  si ridicand ochii spre cer a zis multumindu-i Parintelui Ceresc "Lazare, vino afara!" (Evanghelia dupa Ioan cap 11)
Iubirea din prietenie este exact acest lucru, a ridica piatra pacatelor pravalite peste noi de noi insine si strigatul "Vino afara!"Pentru ca prietenia pe care o primesc ma obliga sa-mi schimb sufletul intr-un suflet in care sa incapeti toti .
Si cred ca fiind prieteni unii cu altii ne facem prieteni ai lui Iisus Hristos, implinind porunca despre care vorbeam la inceput :"Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” Ioan 13:34-35
Si daca vom reusi sa fim macar mici ucenici ai lui Hristos, chiar daca nu ne cunoastem aici, Dincolo, sufletele noastre se vor recunoaste cu siguranta .Si mare bucurie va fi cand ne vom recunoaste!