Am cinci ani de cand apropierea Craciunului pentru mine inseamna mai multa prezenta in biserica, mai multa aplecare spre familie, mai multa atentie la cei din jur...adunarea cadourilor pentru cei dragi...
Si uite-ma acum, de la un simplu balcon care trebuia reparat pe tavan si zugravit...cu casa rascolita, devastata...
Femeie!
Mi-l amintesc pe Grig. Intr-un an in care o prietena,Ina,renova apartamentul si era pur si simplu sufocata in pereti daramati si saci cu materiale, l-am rugat sa mearga cu mine si sa-i dea o mana de ajutor ca inginer constructor, sfatuind-o ce sa faca.A mers, a privit casa, s-a ferit sa nu se mardareasca cumva pe pantaloni si sacou(era mai mereu imbracat office), a privit iar, a dat niste sfaturi cu modestie si cu convingerea ca nu vor fi ascultate, pentru ca oricum , fiecare face tot cum vrea...si am plecat.Pe drumul spre casa noastra,avand banuiala ca nu a spus tot ce gandea, l-am intrebat:
-Grig, ce crezi ca ar trebui sa faca Ina?
Si el a raspuns mucalit:
-Sa-si cumpere o alta casa!
Am ras mult timp, inclusiv cu Ina radeam amintindu-ne vorbele lui.
Acelasi gand il am si eu, numai ca sunt o multime de motive pentru care nu pot face asta.Si cel mai mult, faptul ca acolo sunt lucrurile noastre, peretii nostrii cu toate amintirile noastre si oricat as schimba, ea, casa va ramane in mare, asa cum era cand el a iesit ultima data din ea, fara sa stie ca nu se va mai intoarce, iar acele putine schimbari pe care le fac, sunt doar in nota lucrurilor pe care el le placea.
In casa noastra unul din mesteri a lucrat in tinerete cu el si este plin de compasiune si dorinta sa ma ajute.Este ca si cand de undeva, adica de Acolo, el ma ajuta prin oamenii pe care ii aduce in calea mea.Si va trece.Luni e o alta etapa.Un pic si marti.Reluam peste o saptamana si asta e! Intr-o zi cartile mele vor fi scoase din cutii si puse in biblioteci.Icoanele vor fi agatate iar pe pereti, iar Grig din pozele risipite prin toata casa va zambi spre mine, spunandu-mi:
-Stiam ca poti sa faci si asta!
Mai e doar un pic.Dar pana atunci, ma odihnesc la birou, imi verific emailurile, astept sa treaca orele acestea de sambata dupa masa cand oamenii normali dorm , se odihnesc in tihna caselor lor curate, ca sa bat la o usa a cuiva, pentru un scurt ragaz pana la vecernie.Si poate cineva ma va fi hrani un pic...Sau imi va da macar un ceai...Ce bun ar fi!Mai e doar un pic!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu