RETELELE DE SOCIALIZARE-FACEBOOK

Vreau sa va citez de pe un site,un fragment"M-am trezit ieri dimineaţă cu nişte update-uri de status pe facebook de la anumiţi oameni cărora nu le place Haloween-ul şi care nu şi-ar lăsa niciodată copiii să participe la urâciunea unui “ne daţi ori nu ne daţi”. M-am umplut imediat de un sentiment de vinovăţie pentru că am lăsat-o pe fiică-mea să-şi facă de cap seara trecută, îngăduindu-i să se îmbrace în costumul mixt de zână-sirenă ales de ea.

Apoi mi-am dat seama că mă simt astfel mai tot timpul pe Facebook. Vină, frustrare, invidie… Astea sunt sentimentele care alimentează activitatea pe cele mai multe reţele sociale, iar pe Facebook poate chiar mai mult decât pe altele. Astea sunt sentimentele care ne determină să facem share/like/comment. Iar apoi mi-a venit iar în minte călătoria noastră prin Europa şi cât de mult tânjesc după acea vreme de dinainte de a deveni obligaţi să purtăm povara gândurilor, sentimentelor şi opiniilor tuturor acelora cu care suntem conectaţi online, ceea ce Frank Chimero numea “purtarea poverii vieţii digitale a celorlalţi” .http://www.pemptousia.ro/2012/11/o-viata-ceva-mai-putin-postata/

Da, cineva mi-a aruncat o provocare!Sa pledez pentru retele de socializare sau impotriva lor.

Recunosc ca a fost un timp in care mi-am dorit sa fiu procuror.Am incercat sa fiu judecator si nu am putut.Mi-s-a parut cumplit sa-mi petrec viata judecandu-i pe altii si stabilind eu cand  gresesc altii, cum sa traiasca, ce pensii sa plateasca copiilor lor, cand sa se desparta familiile, cine are dreptate si cat de mare e dreptatea unora.Nu mi-a placut nici sa fiu impotriva, asa ca...voi pleda pentru.

Da, eu sunt pentru existenta retelelor de socializare!Mie Facebook-ul mi-a facut un imens bine! Am intrat pentru ca...nu puteam sa vad pozele cuiva!Apoi am constatat ca poti sa scrii ceva ce gandesti si ...unora le pasa de gandul tau.Am gasit cativa prieteni, familia mea mai tanara, apoi am invatat sa cer ca unele persoane de acolo sa-mi fie prieteni,au urmat poze frumoase cu catei si pisoi...peisaje...Altii oameni au cerut sa fie prieteni cu mine. Apoi am descoperit grupurile ortodoxe pe care am si intrat! A urmat blogul pe care l-am primit cadou!Amintiri-tarzii. Si viata mea s-a schimbat.Acum am 206 prieteni, oameni care Il iubesc ca si mine pe Dumnezeu, pe Iisus Hristos , pe Maica Domnului,pe sfinti...

Aflu de la ei lucrurile ideale spre care trebuie sa ne indreptam.

Invat de la ei smerenia, pentru ca posteaza pentru noi toti, nevoindu-se, cautand lucruri  de folos.

Invat de la ei milostenia pentru ca fac mila cu mine si imi spun lucruri care ma indreapta.

Invat de la ei iubirea, pentru ca din iubire fac asta.

Scriu aproape zilnic pe blog .Si ei, prietenii mei, citesc randurile mele cu stangacii, cu emotii si poate si greseli gramaticale.Nu mi-s-a intamplat decat o singura persoana(si aceea ma cunostea si tocmai de aceea m-a tras de urechi) sa ma atace.In rest m-au felicitat de ziua mea, au ras cu mine cand am povestit cum am stricat clanta mamei, au plans ori de cate ori l-am jelit pe Grig...ma incurajeaza, ma imbratiseaza si ma binecuvanteaza asa cum si eu o fac.

Dar grupurile mele sunt grupuri de credinciosi.Nu stiu cum e in alta parte, dar la mine asa e!O mare biserica in care ma simt minunat!

Am avut bucuria ca persoane de pe facebook sa capete trup, sa iasa din ceata si sa-mi vorbeasca pe mesajele private.O doamna mi-a cerut numele copiilor mei, ca sotul ei, preot,sa ne pomeneasca la proscomidie! Ce dar mai mare dacat acesta am primit noi vreodata? Nici unul!

Am primit, pana si in dimineata, acesta vorbe extraordinar de frumoase de la cei care citesc.Am invatat sa fiu mai buna!Am invatat sa ma bucur pentru fotografiile frumoase care se posteaza.Am invatat sa multumesc pentru ele.Am ajuns, cu ajutorul prietenilor de pe grupuri, in locuri speciale, in manastiri in care nu ajunsesem, am vazut inclusiv Muntele Athos cu ajutorul dl Laurentiu Dumitru!

A aflat despre copii bolnavi si m-am putut ruga pentru ei.Am aflat despre Daniela, tanara care a murit in septembrie dupa o grea suferinta si ea a devenit unul din cei dragi de pe pomelnicul meu...

Am o multime de prieteni la care ma gandesc uneori! Eu multumesc lui Dumnezeu pentru lumina pe care mi-o trimite.Va amintiti acatistul de multumire?Eu scriu si pentru mine, dar si pentru voi, prietenii mei!

Cu pogorirea Sfantului Duh, Tu luminezi si faci sa rodeasca arta pictorilor, inspiratia poetilor, gandirea savantilor. Cu puterea cunoasterii de sus patrund ei legile Tale, luminandu-le adancul intelepciunii Tale de Ziditor. Lucrarile lor si fara de voie Te marturisesc: O, cat de mare esti in operele lor, cat esti de mare in omul pe care Tu l-ai facut!

Slava Tie, Celui ce Ti-ai aratat puterea in legile ce carmuiesc zidirea;

Slava tie, ca toata faptura e plina de legile pe care i le-ai randuit;

Slava Tie, pentru tot ce ni s-a descoperit prin harul Tau;

Slava Tie, pentru ceea ce cu intelepciune ne-ai ascuns;

Slava Tie, pentru geniul mintii omenesti;

Slava Tie, pentru puterea de-a lucra cele de folos;

Slava Tie, pentru limbile de foc ale inspiratiei;

Slava Tie, Dumnezeule, in veci!