Ana este la mii de kilometri distanta de mine. Acum jumatate de ora, tocmai cand ma gandeam la ea, m-a sunat.
-Doamne ajuta! Doamne miluieste-ne si ne mantuieste! Ana, unde esti, iubito?
Tipam fericita. Fericita ca pe telefonul meu scrie ''Ana'', fericita ca Ana sparge distantele cu rasul ei, cu veselia ei autentica. Nimic nu e prefacut in Ana. Ea este de o dulce naivitate si extraordinara luciditate. Ea este un amestec de imprevizibil si previzibil.
-Sunt in Germania! Acum sunt in Germania!
Pentru ca Ana poate fi in Italia, la Milano, poate fi la Berlin sau la Stuttgard, poate fi in Elvetia sau poate fi deja in garsoniera ei din orasul meu. Fetele Anei sunt risipite in Europa si Ana le urmeaza cand si cand. Pleaca cand ele o cheama, se intoarce cand treaba ei acolo poate s-o faca altcineva, sau cand deja le-a asezat pe picioare, le-a linistit si mangaiat si ele pot trai catva timp fara ea...Ana poate lipsi 5 zile sau trei luni!Niciodata nu stii!
Ana este o femeie tanara, fragila, poeta, artista preocupata de culorile toamnei, de imnul heruvimic, de sfinti...
I-am daruit acum un an cartea de rugaciuni a sfantului Nicolae Velimirovici. Pleca tot asa, in Europa, dupa fetele ei si i-am dat-o sa citeasca in avion, convinsa ca o va iubi. Asa a fost! Rugaciunile au vibrat in sufletul ei corzi de sensibilitate si durere. In seara asta imi spunea:
-Cautam rugaciunea pentru vrajmasi si n-o gaseam pe internet si am deschis blogul tau si am gasit-o acolo, ca si cand mie mi-ai pus-o!
Radea.Un ras sanatos, curat, sincer. Nu am pus-o pentru Ana, pentru ca Ana nu poate avea vrajmasi, lumea o iubeste pe Ana pentru ca ea ne da sentimentul ca trebuie s-o protejam, s-o aparam, s-o tinem strans, strans de mana. Este in ochii ei frumosi, verzi, un adanc, un gol care orice a trait, simti ca nimic nu l-a umplut. Abia acum, cunoscandu-l pe Dumnezeu ochii ei se umplu de lacrimi si sufletul ei se completeaza cu iubirea lui Dumnezeu.
-Doamne-Doamne! spune Ana.
Si vorba ei de copil prea putin alintat, iti aduce zambetul. Ana are tot timpul mana bagata in buzunar pentru bani pentru cersetori. Mancam intr-o zi la o terasa si peste gard un cersetor a cerut clasic "ceva de mancare" desi el voia si astepta bani. Pana sa schitez un gest, Ana i-a intins farfuria ei de mancare! Admirabil gest! Asa cum minunat este cum totdeauna daruieste celor din jur. Acesta e talantul ei:milostenia. Si Ana isi foloseste acest talant pana la...epuizare.
Ana este prietenul caruia ii pasa de tine, se roaga pentru tine, plange cu tine, dar mai ales rade cu tine.
Ana este prietenul care te apara de tine, de tristete, de caderi, de singuratate...Pentru ca in viata ei avem loc multi si ea, cu iubire si intelepciune ne strange in inima ei pe toti: fetele ei risipite in lume, nepoatele, pe Adri, pe mine, pe Oana, pe Teodora, pe Daria, pe Marilena, pe Nicoleta- cersatoarea de la lumanari...si oricare om de care ii vorbesc, spunandu-i ca are o problema. Ana este un om frumos si o femeie mironosita.
Si pentru ca e departe, inchei spunandu-i cu vorbele Sfantului Apostol Pavel in Epistola catre Tit
"Te imbratiseaza toti care sunt cu mine. Imbratiseaza pe cei ce ne iubesc, intru credinta. Harul fie cu voi cu toti. Amin!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu