Nu-mi amintesc filmele italienesti ale tineretii mele. Nu stiu de ce. Poate pentru ca am inchis definitiv usa visarii: ceea ce trebuia sa fie, ceea ce a fost , ceea ce a ramas.
De Craciun am primit de la Ruxandra si Lucian un bilet de avion pentru Roma.Sa merg cu ei doi si parintii lui Lucian,cateva zile, in primavara 2018, cu emotii ca poate nu-s libera sa-i insotesc si sa beneficiez de bilet. Dar eu calatoresc tot mai putin, pana si mersul la Closca e o aventura. Asa ca, a fost posibil sa merg cu ei, zile trecute.
Un troler micut cu cateva lucruri, buletinul, o icoana dubla cu Maica Domnului si Iisus Hristos, cele patru evanghelii si o carticica mica de rugaciuni de la Ecaterina. Un pumn de anafura si o mare detasare de ceea ce urma. Faptul ca urma sa stau alaturi de Ruxandra cateva zile era marele dar ! Si sa-l vad mai mult pe Lucian, sa vorbesc cu el, sa ma bucur mai mult de baiatul meu mijlociu.
Acestea consideram ca sunt marile daruri...in rest, Roma fusese o destinatie pentru mine, Grig si Ruxandra si prietenii nostri in 2006...A ma intoarce intr-un loc din care nu mai stiam nimic, nu putea sa insemne prea mult. Asa gandeam, dar ... Roma avea sa fie marea mea supriza.
Acestea consideram ca sunt marile daruri...in rest, Roma fusese o destinatie pentru mine, Grig si Ruxandra si prietenii nostri in 2006...A ma intoarce intr-un loc din care nu mai stiam nimic, nu putea sa insemne prea mult. Asa gandeam, dar ... Roma avea sa fie marea mea supriza.
Imi doream sa revad Basilica Santa Maria Maggiore.Credeam ca doar asta am retinut din vacanta noastra la Roma. O biserica mare si foarte frumoasa.Aveam sa constat ca biserica era langa hotelul nostru, chiar alaturi...

si am dormit linistita , senina, langa Maica Domnului a Zapezii.
Basilica Sfânta Maria Majora este cel mai vechi şi mai mare locaş dedicat Sfintei Fecioare in Roma.
Legenda spune că, în noaptea de 4 spre 5 august, în anul 358 e.n, Fecioara ar fi apărut în vis papei Sfântul Liberius şi unui bogat locuitor roman, numit Ioan. Maica Domnului a cerut ca să se ridice un sanctuar pe un loc determinat de o ninsoare. A doua zi, pe 5 saugust, dimineaţa, o procesiune s-a îndreptat spre colina Esquilin, locul indicat de Sfânta Fecioară. Deşi era luna august, se aşternuse un strat fin de ninsoare pe colina Esquilin. Pe locul unde se produsese minunea, papa a decis să se ridice un prim edificiu, Basilica Liberiana a „Sfintei Maria a zăpezilor”. Papa a trasat perimetrul viiturului locaş sfânt, iar patricianul Ioan a asigurat sumele construirii.
De la fereasta camerei mele vedeam jumatate din biserica, dar auzeam clopotele batand de multe ori ...si ziua si noaptea...

Andreea si Raluca Conescu mi-au spus ca era biserica pe care Ina si-a dorit sa o vada si ...clopotele au batut in inima mea: inima in care locuiesc mai mult cei plecati...
Am trait in Roma trei zile . Unii oameni traiesc intr-un loc zeci de ani, dar locul acela nu inseamna pentru ei mai nimic ... eu insa am locuit in Roma atat, trei zile si trei nopti, dar aceste trei zile si trei nopti, sunt zile si nopti in care Roma m-a cucerit si eu, am cucerit Roma.

Colosseum in care, daca as fi trait in vremea gloriei lui, nu as fi intrat si totusi spun ca si Byron: ”Atâta timp cât Colosseum-ul există și Roma va exista. Când Colosseum-ul va cădea, Roma va cădea, iar când Roma se va prăbuși, lumea întreagă va face la fel”.
Am strabatut Forumul roman agale spre Columna lui Traian ... gandindu-ma la dacii care au luptat cu eroism, da, eroism, un cuvant pe care noi nu -l mai stim... dar si mai mult la romanii care au dorit castigarea unei lumi frumoase si bogate , lume care este astazi tara mea...
Si pentru ca de la Dumnezeu au fost toate, acolo, in varful columnei nu este Traian, un imparat al lumii, ci sfantul apostol Petru...

Fontana di Trevi... multimi de oameni care vin sa vada Fontana din Trevi... poate unii stiu ca barbosul din scoica este Neptun, ca cei doi cai simbolizeaza marea... ca cele doua statui inseamna sanatatea si abundenta... sau poate stiu doar ca aici s-au filmat niste povesti de iubire si cred ca legenda ca daca arunci un banut in apa te intorci... Si eu am aruncat acum 12 ani . Si eu eram o femeie cocheta si zapacita...si eu credeam ca daca arunc moneda, vin anul urmator...
Nu s-a implinit! Pentru ca nu trebuia...Dumnezeu alte carari a pus sub pasii mei, alte izvoare au limpezit ochii mei...
mai departe ...mereu mai departe...Piata Spaniei...si imbratisarea fiicei mele...

si treptele spaniole...


si un drum lung ...lung... greu spre Piata del Popolo... cu popasuri memorabile...



Nu departe de Piazza di Spagna se află imensa Piazza del Popolo, dominată de un obelisc egiptean de peste 3.200 de ani, cel mai vechi din Roma, înalt de 25 de metri, dedicat lui Ramses și numit astăzi Obelisco Flaminio. Aspectul neoclasic al Piazza del Popolo i se datorează arhitectului lui Napoleon, cel care a cerut transformarea acesteia dintr-o piață folosită timp de sute de ani pentru petreceri, târguri și mai ales execuții ( ultima în 1826), într-un loc elegant, fiind astfel reconstruită de către arhitectul Valadier în 1834. Se pare că simetria era la mare preț printre romani iar istoria locului atât de sângeroasă încât trebuiau construite două biserici „gemene”, Gemelle Chiese. Este vorba de Santa Maria dei Miracoli (1681) și de Santa Maria in Montesanto (1679), care deși par identice, au dimensiuni diferite, totuși.
Însă biserica Santa Maria del Popolo, aflată în nordul Piaza del Popolo, lângă Porta del Popoli este cea care a dat și denumirea pieței. Santa Maria del Popoli, reconstruită între 1472 și 1477, găzduiește mai multe picturi și sculpturi semnate de Caravaggio precum „Răstignirea Sfântului Petru”, Raffaello și Bernini. Un alt amănunt al istoriei acestui loc: Santa Maria del Popoli este ridicată pe locul în care a fost înmormântat Nero,
În centrul pieței este Fontana dell ‘Obelisco: un grup de patru mini-fântâni, fiecare cu un leu pe un soclu în trepte. Locul în care unii au murit în chinuri, alții s-au distrat, alții au plecat sau venit la Roma prin principala ei poartă de acces ( Porta de Popoli- fosta Porta Flaminia), arhitecții s-au jucat cu spațiul și cu timpul având în vedere că operele lor dăinuie, este deosebit, este chiar copleșitor prin mărimea sa.


Am vazut portocali in plina recolta... lamai ...
lume cumparand...lume vanzand...lume cantand...lume facand poze, mii si mii de poze...mai multe poze decat viata...

Intr-o zi am mers si am revazut muzeele Vaticanului
si Francis Bacon
Ruxandra isi urma propriul ei drum, ca in viata, cate un tablou o chema mult si ramanea muta acolo...eu paseam greoi intre multime de oameni care poate erau cunoscatori in arta, dar mai degraba bifau Muzeele Vaticanului intre obiectivele facute.
Am revazut cu emotie Capela Sistina ...nu i-am privit pe paznici, dar sigur nu erau cei de acum 12 ani, pentru ca vocea aceia care acum 12 ani zicea:"Silence. No foto" ramane pururea in urechile mele si ale celor care m-au insotit atunci.
Am coborat scarile melc atat de frumoase ...
si dupa o masa cu paste, minunatele lor paste, am stat la coada pentru intrare la Basilica San Pietro
Durere limpede, moartea m-a-ntorsÎn bratele tale supus, aproape copil.
Tu nu stii daca trebuie sa multumesti
Sau sa plângi
Pentru fericirea aceasta,
Mama.
Trupul meu, dezghiocat din taina,
Este numai al tau.
Dulci lacrimile tale îmi picura pe umar
Si mi se strâng cuminti lânga clavicula.
Ce bine e!
Neîntelesele peregrinari si cuvintele,
Ucenicii de care esti mândra si care te sperie,
Tatal, banuitul, nerostitul, veghind,
Toate-s în urma.
Linistita de suferinta-nteleasa
Ma tii în brate
Si pe furis :
Ma legeni usor.
Leagana-ma, mama.
Trei zile numai sunt lasat sa m-odihnesc
În moarte si în poala ta.
Va veni apoi învierea
Si din nou nu-ti va mai fi dat sa-ntelegi.
Trei zile numai,
Dar pâna atunci
Mi-e atât de bine
În poala ta coborât de pe cruce,
Încât, de nu mi-ar fi teama ca te-nspaimânt,
Lin mi-as întoarce gura
Spre sânul tau, sugând.
În mijloc, sub cupolă, se află altarul principal al papilor, dominat de un baldachin înalt de 29 metri, realizat în bronz de Bernini. În cele patru coloane de susținere a cupolei se află niște nișe ce conțin patru statui monumentale ale Sf. Andrei, Sf. Longinus, Sf. Elena și Sf. Veronica.


Era seara cand am iesit din Basilica. Fara niciun regret. Ca niciodata nu mi-am spus ca voi mai reveni, ca mi-as dori , ca voi lupta pentru asta. Mi-a placut , desigur, mi-a placut... am coborat in cripta de sub altarul principal, la mormintele papilor si la mormantul sfantului Petru...am pasit cu bucurie si evlavie in acest loc ...dar am avut intristarea ca suntem despartiti si m-am rugat,dupa puterile mele, ca Dumnezeu sa ne ajute sa fim Intruna si Singura Biserica, in cea Adevarat,
s-a facut seara...
Piata Navona
o, minunata noapte la Roma... lumea traia, lumea iubea sau ura, lumea traia un timp pe care eu nu-l am la fel , un timp pe care eu de abia acum il pretuiesc si ma gandesc ca asta mi-a daruit Dumnezeu ca cel mai mare dar al Sau: timpul...
la mese incalzite feeric lumea manca bunatati italieneste ... si noi am mancat desigur... Roma e un oras generos in oferte si nu prea scump
am mers la Panteon...un templu pentru zei in care sigur si Dumnezeu necunoscut era prezent ...
am lasat la gara bagajele si am pornit iarasi pe jos spre Fontani de Trevi
a plouat ...a plouat mult ...
s-a intunecat cerul...Roma a tinut sa se arate cu tot ce are... cu soare dar si cu intristari...
si am pornit spre gara si aeroport...ei, sprinteni in fata, eu in spatele lor supraveghindu-i discret si fericita ca ii vedeam veseli , iubitori unii cu altii, doua familii frumoase, doua cupluri dupa randuiala lui Dumnezeu...
pana la gara a plouat, apoi s-a inseninat totul...
Roma radea la noi cu toata frumusetea ei de sute de ani, cu toata istoria ei si a noastra...
Trei zile si trei nopti... timp in care cu mine a fost Grig ... cu mine au fost prietenii cu care am vazut Roma acum 12 ani , Camelia si Florin, cu mine a fost Ruxandra la varsta adolescentei ei , cu mine a fost Ina care a vizitat Roma ca si mine cu fetele ei, cu mine au fost fetele Inei...amintiri atat de puternice incat prezentul conteaza mai putin, o miime mai putin...
Din toate locurile in care am umblat inainte de moartea lui Grig, acesta e cel pe care mi l-am amintit cel mai bine...ca el sa fie o lacrima cu un zambet...
Si asa ramane Roma...o lacrima si un zambet ... ca zambetul acesta, din acesta imagine...eu langa o "mare" care acum, la 60 de ani ai mei , isi aseaza valurile frumos, un falduri mici... fara spuma , fara convulsii, cu un pic de tristete, dar cu convingerea ca pana si in tristetea mea nu-i singuratate,desi pasesc tot mai in spate, dupa promisiunea Domnului „Până la bătrâneţea voastră Eu voi fi Acelaşi, până la cărunteţele voastre vă voi sprijini.“ — Isaia 46:4.