Cersatorii-prima parte

O cunosc pe Cristina din iarna trecuta.Cristina e o tanara blanda,  putin inceata ca minte, frumoasa  si nespus de dulce.
 Era imediat dupa Anul Nou cand intr-o dimineata am vazut-o pe banca, pe trotuar, foarte aproape de blocul meu. Era foarte frig si ea tremura tinand in brate o fetita blonda.M-am oprit asa cum fac mai mereu, sa vad ce se intampla. Am aflat ca e dintr-un sat aproape de orasul meu, ca sotul ei s-a sinucis in vara care a trecut si ca are trei copii mici pe care nu are cum sa-i creasca :nimeni nu o primeste la munca, nimeni nu-i intinde o mana de ajutor si atunci solutia e sa cerseasca pe strada in cel mai apropiat oras.Pe fetita o cheama Bianca.

I-am intins un banut si am plecat spre casa purtand in minte povestea ei si poate nu atat povestea ei, cat zambetul fetitei ei.

Rareori casa mea mi-s-a parut atat de frumoasa si de goala ca in momentul in care am intrat in ea. Ma gandeam mereu la fetita care statea in frig, pe banca, moarta de foame...Mi-se parea ca sunt cea mai ingrozitoare persoana, ca am trecut mai departe de ele, ca nu le-am adus in casa mea sa le hranesc, sa le incalzesc putin, macar putin...Nu am avut putere sa ies din casa dupa ele, dar ma gandeam mereu ca daca mor Dumnezeu ma va intreba cum de am trecut nepasatoare pe langa ele...
Ne straduim mult sa dovedim ca-L iubim pe Dumnezeu.

Este in Evanghelia dupa Matei , cap 22  prima si marea porunca data de Mantuitor:porunca iubirii.

Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau.

 Aceasta este marea si intaia porunca.(cap 22/37,38)

Sa iubesti pe Dumnezeu cu toata inima, cu gandirea, cu respiratia. Fiecare respiratie si inspiratie sa fie cu gandul la Dumnezeu, la iubirea Lui  jertfelnica pe care nimic nu o poate egala.

 Si oare cum sa facem sa-L iubim pe Dumnezeu? Cum altfel decat respectand poruncile .Domnul a spus"Daca Ma iubeste cineva, va pazi cuvantul Meu. Cel ce nu Ma iubeste, nu pazeste cuvintele Mele". (In. 14, 23, 24).

Pare usor si totusi, a-L iubi pe Dumnezeu inseamna a parasi pacatul si nu numai sa-l parasesti ,cat sa -l urasti atat de mult incat sa simti greata la gandul ca l-ai facut candva.Pacatul dulce pe care l-ai facut atata timp incat a devenit obisnuita!Pacatul de a te gandi la confortul tau, la linistea ta, la sanatatea ta, la banul tau si mai ales, pacatul de a gandi ca toate sunt castigate de tine, prin truda ta, prin munca ta.Desi nimic din ceea ce avem, nu este al nostru, nu este sa nu fi fost primit de la Dumnezeu.

Cum sa arati ca-l iubesti pe Dumnezeu? Cum sa te manifesti? Exact ca intr-o relatie de iubire adevarata , fa voia celui pe care il iubesti, adica implineste cuvintele evanghelice.Adica sa legi porunca iubirii lui Dumnezeu de cea de-a doua porunca:

39. Iar a doua, la fel ca aceasta: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.Evanghelia dupa Matei cap 22 /39

Si cum am dovedit eu ca il iubesc pe Dumnezeu? Uite-ma in casa mea la caldura, o multime de camere goale, ma mut din una in alta, pe canapeaua fetei mele dorm un urs si un ren, la robinete curge apa calda, aragazul si centrala merg cu gaz...pana si frigiderul e plin de mancare si ele, sufletele acestea stau in frig.

Am sunat pe cineva si am verificat daca mai sunt acolo hotarata sa cobor dupa ele si am aflat ca au plecat.Regretul de a nu le fi luat in casa mea m-a urmarit pana ziua urmatoare cand le-am gasit in acelasi loc. Cu bucurie, doar ca nu le-am imbratisat pe amandoua(doar pe fetita am imbratisat-o)le-am invitat la mine.Fetita era gata de drum, mama insa prefera un leu si sa ramana acolo, parca ii era teama de ceea ce putea vede, simti in alt loc, ca si cand lumea de dincolo de ea, ar fi tulburat-o.

-Las-o pe Bianca la mine cat cersesti!

-Nu, doamna, nu pot!Cum sa stau fara ea?
..................................................................................................................................................................

Azi am intalnit-o iar. Era tot pe o banca, pe trotuar in zona centrala a orasului, in brate tine o fetita de doi ani, Bianca era alaturi si...in burta se  vedea un alt prunc.Am reluat discutia:

-Da-mi- o mie pe Bianca!

-Nu pot, doamna, ea e creata mea!

O multime de carlionti blonzi ii incadrau chipul de inger. Ochii negrii taciuni, abis de ganduri!

Am luat-o de mana , am intrat cu ea in magazinul din spatele lor si i-am cumparat de mancare. I-am facut sandviciuri si i-am dat sa manance.Cu pofta, cum nu am vazut la copii mei, indesa in gurita feliile mari...Am reluat iar cererea:

-Da-mi-o pe Bianca!

-Nu pot , doamna!

Ma gandeam mai apoi ,cum as fi facut cu viata mea, daca ea ar fi zis ca mi-o da!Nu stiu cum as fi facut, dar eu o priveam gandind cum as fi bagat-o in cada, cum as fi spalat-o , cum as fi imbracat-o, cum as fi dus-o la biserica...
Azi am simtit ca am depasit, cu ajutorul lui Dumnezeu un prag al confortului propriu. Pentru ca astazi, daca Cristina mi-ar fi dat-o pe Bianca as fi luat-o fara sa ma gandesc la consecinte, ci doar la schimbarea in bine a vietii fetitei. Astazi, in chipul incadrat de carlionti blonzi am vazut chipul smerit si bland al Celui care ne-a spus:

''Flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit;"(Matei cap 25), dar pentru asta a trebuit sa se coaca in mine starea de  daruire, de invatare a evangheliei.Si ma gandesc ca nicio plata nu pot avea pentru ca, mult mi-a luat sa inteleg evanghelia.

E noapte tarziu, o tanara draga mie, imi povestea ca intr-un moment , o batrana mai ciudatica, in biserica,(tocmai in biserica) s-a suparat pe ceva anume si le-a zis:

-Sa fiti blestemate!

Si ea, fata i-a raspuns spontan, amintindu-si sfatul duhovnicului ei:

-Sa fii binecuvantata!

Ma gandesc unde doarme acum Bianca? Cum arata perna pe care se rasfrang caliontii ei blonzi?Ce a mancat de seara? Ce va manca maine? Cand va avea prima ei carte? Dar oare va invata sa scrie si sa citeasca?

Si ma rog ca Dumnezeu sa binecuvinteze toti cersatorii lumii, sa-i ocroteasca si sa le daruiasca si lor caile de mantuire. Noua  ni le-a aratat, ne-a daruit in mod clar, cersatorii lumii, pentru ca prin ei , prin covrigul pe care il dam, prin 0,50 bani, prin mana pe care le-o strangem , prin rugaciunea pentru ei , prin toate aceste moduri,  ne putem castiga mantuirea.

.

Rugaciunile de dimineata acasa

Gata, sunt aici. Are dreptate Adrian! Locul meu este si aici.

M-am trezit dimineata neintelegand din prima clipa unde ma aflu. Prin perdelele subtiri, lumina diminetii se aseza peste mine.Privirea mi-s-a oprit in lemnul alb al dulapului si am stiut imediat ca sunt in patul meu, asezata pe locul lui Grig. Acolo dorm, din prima noapte dupa moartea lui. Acolo m-am asezat, nu pentru ca nu ma simteam bine in partea mea de pat, ci pentru ca doream sa stau acolo, in locul in care dormea el. Am ramas in acel loc si nicaieri nu ma odihnesc ca acolo.E ca si cand nevazut, el ma imbratiseaza, asa cum o mama te tine in pantecele ei...

Pe hol, gentile de voiaj rascolite, aminteau ca abia m-am intors...

Am mers in locul meu de rugaciune si pentru prima data, cu adevarat, dupa lungi zile, mi-am citit rugaciunile de dimineata.

De sus, de pe perete ma privea Iisus al meu, bland si totusi grav.

Iubesc rugaciunile de dimineata.Seara, dupa o zi agitata, plina de probleme, de tristeti, de amaraciuni, este greu sa ma retrag in mine si sa ma concentrez pe ceea ce citesc. Dar dimineata,ma cufund in vorbele si gandurile sfintilor parinti, vorbele lor sunt scrise parca pentru mine. Ele desfac in inima mea cercuri colorate de sentimente, de ganduri catre Dumnezeu.

Stiu, cred ca uneori seara, Dumnezeu "nu ma poate auzi", nu pentru ca e ceva ce Dumnezeu nu poate sa faca, ci pentru ca vorba mea este inceata, coplesita de diavolii care ma incercuiesc si carora eu le dau puteri atat de mari. Dar dimineata suntem doar noi si eu ii spun incet, fara graba, uneori doar putine lucruri, dar simt ca in ele, in acele lucruri, e concentrata toata dorinta mea.

Iubesc rugaciunea staretilor de la Optina.

Doamne dă-mi sa întâmpin cu linişte sufletească tot ce-mi va aduce ziua de azi.

Doamne, dă-mi întru totul să mă supun voii Tale Sfinte.

În tot ceasul acestei zile povăţuieşte-mă şi ajută-mă în toate. Toate câte le voi auzi şi mi se vor întâmpla în această zi, învaţă-mă să le primesc cu sufletul liniştit şi cu credinţă tare, că pentru toate este Sfântă voia Ta.

În toate cuvintele şi faptele mele călăuzeşte-mi gândurile şi simţămintele. În toate întâmplările neprevăzute, fă să nu uit că totul este trimis de către Tine.

Doamne, învaţă-mă să mă port cu dreptate şi înţelepciune cu toţi fraţii mei, să nu tulbur şi să nu supăr pe nimeni.

Doamne, dă-mi putere să duc povara zilei şi toate câte mi se vor întâmpla în această zi cu pace în suflet.

Doamne, călăuzeşte-mi voia mea şi învaţă-mă să mă rog, să cred, să nădăjduiesc, să rabd, să iert şi să iubesc. Amin.

Cred ca oricine o citeste, simte ca aceasta rugaciune poate fi suficienta zilei. Orice problema ai, orice incercare o poti trece daca iti amintesti:

Doamne, dă-mi putere să duc povara zilei şi toate câte mi se vor întâmpla în această zi cu pace în suflet.

Si tot asa de mult  iubesc rugaciunile sfantului Ioan Gura de Aur. Imi amintesc ca  acum cativa ani, la inceputuri,ii marturiseam parintelui meu ca cel mai mult imi plac rugaciunile sfantului Ioan Gura de Aur si il intrebam de ce se intampla acest lucru. Eram in poarta cimitirului, mergeam la Grig si parintele razand vesel , cu seninatatea parintilor din pateric mi-a spus:
-Pai, daca e "Gura de Aur"!

Ia uitati cat sunt de frumoase rugaciunile 

 Sfantului Ioan Gura de Aur d

upa numarul ceasurilor noptii si ale zilei: 

Pentru ceasurile noptii:

Doamne, nu ma lipsi pe mine de binele Tau cel ceresc. Doamne, izbaveste-ma de chinurile cele vesnice. Doamne, de am gresit fie cu mintea, fie cu gandul, sau cu cuvantul, sau cu lucrul, iarta-ma. Doamne, izbaveste-ma de toata nestiinta si uitarea, de neindraznirea si de nesimtirea cea impietrita. Doamne, izbaveste-ma de toata ispitirea. Doamne, lumineaza-mi inima pe care a intunecat-o pofta cea rea. Doamne, eu ca un om am gresit, iar Tu ca un Dumnezeu indurator, miluieste-ma, vazand neputinta sufletului meu. Doamne, trimite mila Ta in ajutorul meu, ca sa preaslavesc preasfant numele Tau. Doamne Iisuse Hristoase, scrie-ma pe mine, robul Tau, in cartea vietii si-mi daruieste sfarsit bun. Doamne Dumnezeul meu, desi n-am facut nici un bine inaintea Ta, da-mi, dupa harul Tau, sa pun inceput bun. Doamne, stropeste inima mea cu roua harului Tau. Doamne al cerului si al pamantului, pomeneste-ma pe mine, pacatosul, rusinatul si necuratul robul Tau, intru imparatia Ta. Amin.

Pentru ceasurile zilei:

Doamne, primeste-ma intru pocainta. Doamne, nu ma lasa pe mine. Doamne, nu ma duce pe mine in ispita. Doamne, da-mi cuget bun. Doamne, da-mi lacrimi si aducere aminte de moarte si umilinta. Doamne, da-mi cuget sa marturisesc toate pacatele mele. Doamne, da-mi smerenie, curatie si ascultare. Doamne, da-mi rabdare si voie nebiruita si blandete. Doamne, sadeste in mine radacina bunatatilor si frica Ta in inima mea. Doamne, invredniceste-ma sa Te iubesc cu tot sufletul si gandul meu si sa fac in toate voia Ta. Doamne, apara-ma de oamenii galcevitori, de diavoli, de patimile trupesti si de toate celelalte lucruri necuvioase. Doamne, stiu ca faci precum vrei Tu, deci sa fie si intru mine, pacatosul, voia Ta, ca binecuvantat esti in veci. Amin.

Nu sunt "duhovnicul" nici macar al copiilor mei, nu am niciun merit pentru nimic,nu am asezat la rugaciune decat un singur copil in viata mea lunga(nadajduiesc ca el sa fie intr-o zi preot si sa ma pomeneasca si pe mine cu neamul meu intreg!), nu am deci exercitiul acestui fapt si nici eu nu sunt o mare rugatoare la Dumnezeu, constanta, serioasa...dar stiu, eu stiu ca Dumnezeu ne asteapta sa vorbim cu El. Stiu ca priveste spre noi, ca ne numara pasii si gesturile, dimineata de dimineata.Stiu ca lumineaza ziua pentru noi. Stiu ca ne hraneste. Stiu ca ne bucura cu lucruri extraordinar de importante, de marete, pe care nici macar nu le constientizam (uneori nici macar cand le pierdem nu gandim asta).Si mai stiu ca Dumnezeu asteapta ca noi sa facem catre El acelasi lucru pe care il facem catre vecinii nostrii cand ne intalnim cu ei, la lift, in parcare, la magazinul de la coltul blocului.Dumnezeu asteapta sa-L salutam.Si daca Il salutam, Dumnezeu ne raspunde imediat cu imensa, cuprinzatoare iubire. Si daca nu-L salutam, Dumnezeu ne raspunde tot cu atotcuprinzatoare iubire. Dar, haideti sa ne gandim cat de fericiti suntem cand cineva ne arata ca ne iubeste. Si haideti sa-i aratam lui Dumnezeu ca Il iubim.Eu cred ca de aceea soarele lumineaza uneori mai frumos,pentru ca cineva tocmai L-a salutat pe Dumnezeu!

Nu vrei astazi sa fii tu cel care l-a salutat pentru primadata pe Dumnezeu?

Uite, spune doar atat:

Doamne, invredniceste-ma sa Te iubesc cu tot sufletul si gandul meu si sa fac in toate voia Ta. 

Dedic aceste randuri copiilor mei pe care i-am nascut, celor botezati de mine  si celor pe care i-am adoptat sufleteste.

Spre casa

In cateva minute,plec spre casa mea.Las in urma Bucurestiul si manastirea Antim. La ora aceasta acolo o sa inceapa cateheza. Imi doresc atat de mult sa fiu acolo,dar lumea,responsabilitatile sociale ma trag spre casa mea, spre serviciul meu. E ca si cand am plecat acum cateva luni. Aproape mi-e greu sa plec.Nu aproape, ci sigur mi-e greu sa plec. Nicaieri nu simt ca este locul meu, iar gandul ca de maine voi sta iar la birou ingropata in acte  ma ingrozeste. Atata doar,imping din fata mea rutina si sentimentul inutilitatii si ma gandesc la icoanele sfintilor Serghei si Vah, a arhanghelului Mihail si a sfintei Parascheva care au pazit locul in care,cu voia lui Dumnezeu voi intra maine.

Acasa la mine? Cand am sa ajung ...am sa va scriu. Pana atunci,haideti sa facem rugaciunea de calatorie:

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce esti calea, adevarul si viata, si ai calatorit impreuna cu sluga Ta Iosif, precum si cu cei doi ucenici care au mers la Emaus, insuti, Stapane, calatoreste si cu mine robul Tau, binecuvantandu-mi drumul. Trimite-mi si mie inger pazitor ca lui Tobie, ca sa-mi fie povatuitor si pazitor si sa ma fereasca nevatamat de toata reaua intamplare. Si, astfel, cu pace, sanatate si buna sporire sa ma intorc intru ale mele si toata viata mea sa proslavesc preacinstitul si de mare cuviinta numele Tau, al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.

Barna din ochiul tau

"De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tau si nu te uiti cu bagare de seama la barna din ochiul tau? … Fatarnicule, scoate intai barna din ochiul tau, si atunci vei vedea deslusit sa scoti paiul din ochiul fratelui tau" (Mt 7, 1-5)

Multe surprize vom avea la judecata, spune Parintele meu. Si eu de fiecare data ma gandesc cu bucurie la acest lucru. Pentru ca judec oamenii inca dupa patul lui Procust. Acum, de catva timp, ii asez pe calapodul vietii mele si sunt ingrijorata de fiecare data cand , din exterior lucrurile, viata lor este altfel decat spune Parintele ca trebuie sa fie.

George nu merge la biserica. Singurele dati cand a intrat intr-o biserica au fost cele legate de evenimentele familiei:nuntile noastre, botezul copiilor, inmormantarile si parastasele. Altfel, asa , de buna voie, din curiozitate sa auda ce se spune acolo, sau din dorinta de a privi interiorul unei bisericii, in afara manastirilor in prejma carora a ajuns in concedii, nu a intrat niciodata.Nu stie sa faca un pomelnic si nici sa aprinda lumanari in lumanararul de langa biserica.George este asemenea multora dintre noi.Un om serios, corect, cinstit, fara patimi,atent cu familia lui si cu toti cei din prejma lui:nu deranjeaza pe nimeni, nu supara cu nimic.Dar asa cum suntem foarte multi dintre noi si cum eram si eu inainte, nu participa la tainele bisericii...  Si pentru asta ma rog de ani de zile ca el sa creasca in credinta, sa gaseasca calea de exprimare a credintei si slavei lui Dumnezeu. Nu pentru ca Dumnezeu are nevoie de asta, ci pentru ca el, George are nevoie.

Acum, zilele acestea am incercat sa ma apropii de el cu cuvantul. Si ii spuneam cat de important, cat de extraordinar este sa se spovedeasca si sa primeasca sfanta impartasanie...

-Ne mai iarta pe noi Dumnezeu dupa atatea pacate?

Si oricat de mult si de bland i-am spus ca exista iertare pentru fiecare...simteam cum cuvintele nu ajung la el...

Am luptat cu tristetea si cu durerea de a-l crede despartit de Dumnezeu prin mintea lui.

Ieri insa ma lamentam langa el:

-Nu ne rugam cat ar trebui, nu-i multumim lui Dumnezeu pentru ceea ce ne da, nu ne intoarcem privirea spre El...

-Cum adica nu ne rugam?-m-a intrebat dintrodata

-Pai, te rogi? 

-Sigur ! mi-a spus

-Cum o faci si cand?

-Dimineata cand ma scol, ma spal, imi dau pe fata cu aghiazma, ma inchin  si spun Tatal nostru!

Am inlemnit! O bucurie ca o raza dumnezeiasca m-a inundat.

-Bravo, Georgica! Eu ani de zile nu am facut asta! Bravo!

Il consideram pe George in mare pericol sa-si rateze mantuirea si defapt eu eram cea in perico judecandu-l. Poate in toti acesti ani in care eu am pendulat intre Dumnezeu si dumnezeii mei personali,  pentru rugaciunea de fiecare zi a lui George, Dumnezeu  mi-a lasat alte si alte ceasuri de pocainta in care sa-mi vad barna.

Sfantul Apostol Pavel, in Epistolele sale catre Romani si Corinteni, spune: Pentru aceea, oricine ai fi, o, omule care judeci, esti fara cuvant de raspuns, caci, in ceea ce judeci pe altul, pe tine insuti te osandesti, caci aceleasi lucruri faci si tu care judeci (Rom. 2, 1). Cine esti tu, ca sa judeci pe sluga altuia? Pentru stapanul sau sta sau cade. Dar va sta, caci Domnul are putere ca sa-l faca sa stea… Dar tu, de ce judeci pe fratele tau? Sau si tu, de ce dispretuiesti pe fratele tau? Caci toti ne vom infatisa inaintea judecatii lui Dumnezeu (Rom. 14, 4-10). De aceea, nu judecati ceva inainte de vreme pana ce nu va veni Domnul, Care va lumina cele ascunse ale intunericului si va vadi sfaturile inimilor. Si atunci fiecare va avea de la Dumnezeu lauda (1 Cor. 4, 5).

Trebuie sa avem asprime fata de viata noastra,sa privim cu atentie catre noi,si cred ca mai bine este sa credem ca cei de langa noi sunt ascunsi in credinta, asa cum erau sfintii nebuni pentru Hristos, decat sa-i osandim pentru lucruri care pot sa fie exterioare si nu de esenta.

Dar asta nu trebuie sa ne faca sa tacem, sa nu-L marturisim noi pe Hristos, doar pentru ca unii, in preajma noastra sunt discreti. Eu, asta sunt! Un om , o femeie care alerga in urma lui Hristos si spune"Iisuse, Învăţătorule, fie-Ţi milă de noi!(Luca 17/13)

Haideti sa va vorbesc despre Doina!

Sa nu va suparati pe mine pentru cum scriu.Scriu cu o tastatura la care sunt sarite literele.Mi-e greu sa scriu fara mause,bajbai dupa litere si semne de punctuatie,dar ma incapatanez sa scriu un pic. Am dormit in spital ,la Fundeni,Am dormit? Am stat acolo noapte lunga,noapte grea pentru cei aflati in afara timpului.Suferinta te duce in afara timpului.Esti tu,durerea si Dumnezeu daca Il recunosti.Daca nu-L recunosti,daca ramai doar cu durerea pe care o duci, e si esti mai rau.
Am vazut oameni aflati pe cruci.Am vazut cum e sa nu mai fi civilizat,dupa o viata de atentie pentru conveniente sociale si din durere sa urli fara sa te gandesti ca e ora 1 sau 3 sau 4 si alti bolnavi alaturi traiesc cu tine si durerea ta chiar dominandu-le propria durere. Este cumplit.Dar e acolo,langa cei bolnavi, atata iubire incat vezi si  spui ca si apostolul Pavel ''Dragostea nu se poarta cu necuviinta,nu cauta ale sale,nu se aprinde de manie,nu gandeste raul".
Doina este o femeie care are 62 de ani. Are neoplasm la pancreas. Si o multime de alte boli. E vaduva de 21 de ani. Acum 10 ani cand au disponibilizat-o la locul de munca a facut infract,si de atunci bolile toate au navalit pe ea .Acum e pensionata  si are o pensie de 500 de lei . Mai nou de doua saptamani  are  si un icter mecanic. E galbena,E neagra. E urata.Si e foarte singura. Are doau fete dar ...probleme peste tot.
-Viata mea nu se poate povesti! Fiica cea mica l-a parasit pe sotul ei pentru un alt tanar si eu acum locuiesc cu...primul sot al ei...Mama mea traieste si e mai sanatoasa decat mine.
Vad in ea sfintenia. Vad in ea chipul lui Hristos.
Azi noapte nu a dormit,a ingrijit ca si mine pe o alta femeie aflata in dureri. Nu s-a suparat niciun moment ca cineva plange alaturi si ii deranjeaza somnul. S-a ridicat si m-a ajutat. S-a dat jos din patul ei si i-a masat picioarele celei de alaturi.Din cand in cand isi amintea discutia cu doctorul ei care-i spusese:
-Sa vedem ce e inauntru. Taiem putin din pancreas. Taiem putin din stomac. Taiem putin din intestinul mare...
Putin de peste tot!
-Doamne, cum o fi?
Se intreaba :de ce Doamne!Nimeni pana la mine nu i-a spus sa primeasca fara sa intrebe. Acum ma asculta si ramane pe ganduri.
O preocupa metania de la mana mea. M-a rugat sa-i spun de ce o misc in mana. A fost fericita de un strop de anafura si de o picatura de aghiasma de la mine. Am uns-o cu ulei de la o multime de sfintii printre care sunt si  sfintii Luca si Nectarie. Si a fost ca si cand a sarutat moastele lor.
-Da,nimic nu e ca Dumnezeu! spune si ramane pe ganduri. Si fata ei urata primeste o lumina si o pace cum rar am vazut.
-Eu nu am sa va uit!-i-am spus
-De ce?
-Pentru ca purtati numele meu,Doina.
De fapt,e numele ei. Eu sunt Elena si am ca ocrotitori sfintii Imparati Constantin si mama lui Elena si pe sfanta Elena Behteeva. Am atipit o clipa si m-am trezit cu sentimentul ca au fost alaturi si cred ca nu m-au lasat singura,cred ca au fost cu mine,asa cum cred ca niciunul din cei aflati acolo nu este singur.
Pe hol, un domn in varsta, elegant si frumos,completa un formular ca renunta la necropsia sotie sale care a murit aseara la ora 22 ,la doar doua saloane mai departe de cel in care eram noi.Avea in urma 8 ani de suferinta si era in spital din 18 martie 2013. A murit aici. De fapt aici s-a terminat existenta ei pamanteasca si chinul,ea,Floarea,(am vazut numele pe formular)aseara s-a nascut pentru o alta viata. Dumnezeu sa-i primesca sufletul copil venind usor,dupa grea suferinta  spre Imparatia lui nesfarsita. Rugati-va  pentru ei toti cei aflati in necazuri si  multumiti pentru sanatatea voastra si pentru paturile in care in curand va veti odihni trupurile. Ganditi-va cati dintre semenii nostrii stau in curtile spitalelor, pe scari, pe scaune, sau in picioare, spectatori distrusi de neputinta de a face ceva,partasi la suferinta celor dragi lor.

Sunt pe aici...

Astazi am fost un pic.adica de la Crez la miruit ,la Manastirea Antim.Minunat loc.Au inflorit iar trandafirii . Curtea toata e plina de flori si slujbele sunt cum le stiam...la strana aceiasi tineri ,probabil de la Teologie si un  preot-calugar in biserica multi si nemiscati,rugatori credinciosi. E inca rugaciune. Am stat zilele aceste in spital,pe holuri,pe colt de scaun,in curand plec iar.
Doamne,cati oameni  sunt in suferinta!Cate familii suparate!Am strans o multime de nume si le-am dus la Antim...Rugati-va,asa ca Parintele Paisie: Pomeneste,Doamne,pe robii Tai care sufera de cancer. Pomeneste,Doamne,pe robii Tai care sufera da infirmitati trupesti,Pomeneste,Doamne pe robii Tai care sufera de infirmitati sufletesti. Pomeneste,Doamne familiile chinuite,parasite,incercate si daruieste-le lor milele Tale cele bogate,
Dumnezeu primeste rugaciunile voastre,este in mine o pace care acopera tristetea.Rugati-va neincetat!
Astazi,chiar astazi,este un an decat suntem impreuna,pe blog. Va multumesc,dragii mei!

Dumnezeu din inauntru nostru

Il stiu dintotdeauna.El e cel care nu m-a lasat niciodata. Eu L-am suparat cu viata mea, cu patimile mele, cu inchinarea mea la idoli: iubirile pamantesti, cariera, profesie, copii mei, oamenii din viata mea...Dar El   niciodata nu m-a parasit. Sunt momente in care, ca si Iov, simt durerea adanca a pierderilor mele, ma arde fizic carnea trupului meu, ma impresoara necazurile, dar totdeauna vine peste mine o lumina.Lumina din imbratisarea celui de langa mine, lumina din rugaciunea calugarilor, preotilor, mirenilor care ma pomenesc...(Este pentru mine pornita o rugaciune pentru care nu am destule cuvinte sa pot multumi. Uneori ma trezesc in miez de noapte si stiu ca cineva ii vorbeste lui Dumnezeu despre mine ).

Vineri a venit peste mine o veste cumplita. Cineva foarte drag, cineva foarte apropiat(nu copii mei si nu nora si logodnicul Ruxandrei)are  o boala foarte grava...Si nimic nu e simplu...suferinta fiecaruia dintre noi da suferinta cumplita celorlalti.

Credeam ca nu mai pot plange pentru oameni. Si am plans. Credeam ca sunt pregatita pentru despartiri. Si nu sunt. Credeam ... Am privit sfintii mei dragi, L-am privit pe Iisus Hristos, pe Maica Domnului si mi-a fost greu sa-mi gasesc cuvintele pentru rugaciune.

Am constatat ca cineva ma golise de ele. Si atunci am luat telefonul si am inceput sa scriu mesaje preotilor mei dragi... l-am sunat pe Parinte, dar Parintele nu are vorbe lumesti, totul e duhovniceste spus si uneori mi-e greu sa inteleg, mi-e greu sa duc aceste vorbe.

-Stii tu ce ii este de folos? Esti tu desteapta ca Dumnezeu? Esti tu buna ca Dumnezeu? Esti tu milostiva ca Dumnezeu? O iubesti tu ca Dumnezeu?

Si avea toata dreptatea din lume. Dar era o dreptate care nu aseza linistea in inima mea.

Am petrecut ore intregi in plans de durere si neputinta si mai ales plans ca desi Il stigam, cand venea, nu stiam ce sa-i spun.

Am sunat-o pe Maria la Lisabona, prietena mea draga, ingerul meu, cel mai iubit de Dumnezeu si Maria a preluat ea rugaciunea...

Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua.(Matei cap 6/33)

De unde sa incepem?Mi-am amintit, dupa multe momente ca trebuie sa-L caut pe Dumnezeu inauntru meu si cand m-am aplecat inauntru  si acolo..., inchizand usa ,vorbind incet I-am spus cu vorbele mele simple, povestea noastra. I-am spus ceea ce Dumnezeu stia despre noi, nu pentru ca era nevoie sa-I aduc aminte, ci pentru ca era nevoie ca Dumnezeu sa vada ca-mi amintesc imensele beneficii trimise noua de El. 

Nu asa ne invata Iisus Hristos?.6. Tu insa, cand te rogi, intra in camara ta si, inchizand usa, roaga-te Tatalui tau, Care este in ascuns, si Tatal tau, Care este in ascuns, iti va rasplati tie.
7. Cand va rugati, nu spuneti multe ca neamurile, ca ele cred ca in multa lor vorbarie vor fi ascultate.
8. Deci nu va asemanati lor, ca stie Tatal vostru de cele ce aveti trebuinta mai inainte ca sa cereti voi de la El.(Matei cap 6/6-8)

Si am spus mereu, mereu spun rugaciunea:

Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau;
10. Vie imparatia Ta; faca-se voia Ta, precum in cer si pe pamant.
11. Painea noastra cea spre fiinta da-ne-o noua astazi;
12. Si ne iarta noua gresealele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri;
13. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau. (Matei 6-15)

<Judecatile Tale sunt adânc mare» (Ps. 35, 6),si «cine a cunoscut gândul Domnului?» (Rom. 11, 32). Dar ma incredintez Tie si stiu ca Tu nu ne vei da mai mult decat putem duce. Intind mana mea spre cea draga mie, inima mea, carnea mea, trupul meu ...din lumea intreaga a pornit deja rugaciunea pentru cea aflata in suferinta...Plec la drum azi.

Maine se implineste un an de cand scriu pe blog. Nu-l voi inchide. Poate voi scrie mai rar sau poate nu. Am luat insa cu mine jurnalul vechi si pixul. Si carti multe si Biblia in mai multe exemplare...

Ma tot gandesc cum sa va rugati...Spuneti asa "Da-i, Doamne, pacea Ta , Doinei-Elena si celor impreuna cu ea!" Pentru ca daca voi pastra pacea lui Dumnezeu am sa pot sa o si dau celor care au nevoie de ea.In rest...Fie voia Ta, Doamne, doar a Ta. Eu iti vorbesc incet, dar tu ma auzi...Stiu...stiu...