Nu mi-o amintesc pe mama pregatind sa imparta in aceasta zi. Poate o facea si ea, dar mai degraba mosii de vara erau cei pe care cumva ii stiu de mult timp.
Nu intelegeam si nici acum nu inteleg de ce se numesc "mosii", desigur stiu simbolul si semnificatia, eu insami mi-i strang in imbratisarea rugaciunii pe toti cei pe care ii stiu si i-am iubit sau ii iubesc, sau nici nu i-am iubit, dar i-am cunoscut uneori real, pe altii din povestirile mamei mele sau ale prietenilor, colegilor de munca si zilele acestea sunt zile de intalnire cu ei... si zile de si mai multa dragoste decat am avut cand i-am iubit...pe cei pe care i-am iubit...
Am adaugat-o pe Cristiana, colega de banca din liceu...fata frumoasa cu infirmitate la un picior urmare a poliomelitei cu care generatia noastra s-a confruntat...Prin noiembrie anul trecut a plecat la Domnul refuzand sa ma vada sau sa-mi vorbeasca. Cred ca a vrut sa o pastrez in amintire asa cum era in anii liceului...Ea este acum e pomelnicul meu.
Si Daniela,doctorita familiei mele, dulceata aceia de fata blonda si calina care ne-a tinut in bratele ei copiii...
Uneori mi-e jena sa duc in astfel de zile pomelnicul la sfantul altar, dar si mai jena imi este sa renunt la unii dintre ei.De unde sa stiu care are nevoie de rugaciunea preotului?
Cred ca multi dintre ei sunt mantuiti,dar cred ca si mantuiti fiind, in zile acestea ne asteapta sa vada cat i-am iubit si daca i-am uitat!
Nu pot sa-i uit! Ei sunt in ADN-ul meu:tata si mama,sotul meu drag,sora mea iubita Georgiana si George, socrii mei: Zaharia si Rada, nasii nostri Aurica si Ion, unchi si matusi, verisori si verisoare,nepoti,colegi de scoala si profesori care au avut si ei contributia lor pozitiva la omul de acum care sunt... apoi prietenii...cum ar fi pomelnicul meu fara Ina si Tedi? Nu cu ei am parcurs ani de viata? Nu ei stiau secretele mele si nu ei ma acoperau cu mantia iubirii lor cand greseam?Familia extinsa...am preluat de pe pomelnicul Georgianei, la moartea ei cateva nume, socrii si o prietena Eleonora, profesoara de desen...de pe pomelnicul Marinelei le-am luat pe Melania si pe Ecaterina care au iubit-o mult si pe socrii ei pentru ca am cunoscut-o pe soacra si il iubesc si respect prea mult pe cumnatul meu ca sa nu-l trec si pe Petre, tatal lui...Si uite, tot asa, nume cu nume am adunat atatea suflete cunoscute... si pentru fiecare un bob sau doua din coliva sunt de ajuns sa bucure sufletele si lumanarile aprinse sa lumineze ca stelele lumea lor ...
Sunt multe de zis,de scris, de povestit...dar inca mai am de facut cate ceva pentru ca simt ca a-i pomeni este si a te ruga pentru ei, a-i plange cu durerea ca poate nu i-am iubit cat meritau si cat puteam, cu dorul ca despartita sunt de ei de foarte mult timp si timpul a fost neputincios in a sterge dorul...Stiu insa ca imi doresc, ca nimic din ceea ce eu am simtit vreodata pentru ei, sa nu stea intre iertarea lui Dumnezeu si ei ...
Si-L rog pe Dumnezeu sa le dea aceasta iertare si loc in lumina ...si sa-i regasesc intr-o zi in Imparatia Sa!
Lumini si umbre...
"๐-๐๐ฆ ๐ซ๐๐ฌ๐๐ฆ๐ง๐๐ญ: ๐๐ญ๐๐ญ ๐ ๐๐จ๐ฌ๐ญ ๐ฌ๐ ๐๐ข๐.๐๐ ๐ฎ๐ข๐ญ ๐๐ฎ๐ฆ ๐๐๐๐ ๐ฌ๐จ๐๐ซ๐๐ฅ๐-๐ง ๐๐ฉ๐ฎ๐ฌ
๐๐ข-๐๐ฌ๐ญ๐๐ฉ๐ญ ๐ซ๐๐ฌ๐ฉ๐ฎ๐ง๐ฌ๐ฎ๐ซ๐ข - ๐๐๐ซ๐ ๐ง-๐จ๐ซ ๐ฌ๐ ๐ฏ๐ข๐,
๐๐ ๐ข๐ง๐ญ๐ซ๐๐๐๐ซ๐ข - ๐ฉ๐ ๐๐๐ซ๐ ๐ง๐ฎ ๐ฅ๐-๐๐ฆ ๐ฉ๐ฎ๐ฌ..."
