Anul inimii mele are cateva luni in minus. Sunt luni in care suferinta mea este atat de mare, chiar si acum dupa atatia ani, incat nu simt ca traiesc lunile acelea.Sar peste iulie, luna mortii Georgianei.Si asa e cald si decat caldura in Romania, mai bine caldura in Asia... Apoi se simte zvon de toamna. Pentru mine toamna are o singura luna: septembrie.Incep septembrie amintindu-mi todeauna padurea din Platina si mormantul din lemn al parintelui Serafim Rose, veveritele cu care ma sfadeam pentru castane si Closca sub aripile careia am crescut candva,merg mai departe privind cu inima cocorii care, spunea mama,ca m-au adus, plec capul in fata arhanghelului Mihail care ma pazeste si zambesc spre sfanta Casiana,apoi,intr -o zi retraiesc momentul in care l-am luat in brate pe micutul George, abia nascut ...Prelungesc septembrie pana in ianuarie...pentru ca timpul care a urmat a adus atata durere, incat nu pot retrai si sa supravietuiesc... ziua lui Grig pe 1 octombrie, cel mai iubit dintre pamanteni,moartea mamei pe 8 octombrie, moartea Inei pe 11 octombrie... nu intru bine in noiembrie si vine decembrie cu alte amintiri atat de dureroase...
Oare de unde vine suferinta mea?Stiu ca pot intelege pedagogia lui Dumnezeu tocmai pentru ca stiu iubirea si dreptatea Lui.Am inteles pedagogia lui Dumnezeu, iubirea si dreptatea, in durere si in lacrimi de pocainta.Drumul spre fericirea vesnica a Raiului trece totdeauna prin suferinta, indiferent de forma suferintei,dar suferinta!Stiu ca aceasta calea stramta, aspra si cu lacrimi, ce conduce spre Rai, crucea pe care trebuie sa ne-o asumam fiecare, o constituie aceste necazuri.Poarta de trecere de la bucuriile trecatoare trupesti si lumesti, la cele inalte, duhovnicesti si nepieritoare este adeseori o poarta a suferintei...
Din pocainta imi vine aceasta durere,nu numai din durerea despartirii de acesti oameni care, in felul lor imperfect, m-au iubit. Dar si dorul de ei este real si dureros...Cum sa nu-ti doresti sa iti pui capul pe umarul mamei intr-o imbratisarea? Cum sa nu-mi doresc sa pot bea o cafea cu Grig si sa-l am alaturi in toamna vietii mele? Cum sa nu-mi fie dor de Ina cand prietenii mei sunt tot mai putini si mi-as dori sa pot sa-i spun cuiva de incredere lucrurile pentru care sufar, stiind ca acea persoana nu va va judeca dupa dreptatea lui omeneasca?
Am iubit toamna aurie si parfumata de struguri si must si de pastrama autentica de oaie.Acum lumea s-a schimbat radical. Nu mai sunt balciuri cu vata de zahar si comedii...acum lumea vaneaza pana si aici in Baragan,aurora boreala peste campuri golite de roade...Nu mai gasesc nimic din ceea ce am iubit. Imbatranesc. Ma dor oasele. Ma dor umerii. Ma doare inima tot mai saraca in bucurii...In lume e razboi. Am vazut Ierusalimul asa cum il stiam: cu flori iesind prin caldaramul cald, cu mesele pline de covrigi mari cu susan...am stat uneori 20 de ore din 24 langa sau chiar in Sfantul Mormant, dar am auzit suierand rachetele si linistea mea a fost o liniste a resemnarii si poate resemnarea mea nu-i buna!Domnul cand esti obosit te cheama:"Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi. Luati jugul Meu asupra voastra si invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima si veti avea odihna sufletelor voastre. Ca jugul Meu este bun si povara Mea este usoara"(Matei 11, 28-30)." Si de aceia ma tem ca nu-i buna resemnarea mea...Intreaga lume sufera intr-un mod sau altul!Nimeni insa nu poate suferi in locul meu sau pentru mine. Altcineva ma poate ajuta cu sfatul, cu rugaciunea...dar singurul carea imi da putere este Dumnezeu, dar de savarsit eliberarea mea din suferinta tine de mine si de libertatea de a o dori sau nu, libertate pe care Dumnezeu mi-o recunoaste ca fiind a mea.Cred ca aceasta curatirea mea nu poate fi decat prin iertare, prin dragoste si rugaciune. Numai asa, prin iertare, dragoste si rugaciune pentru lume mai mult decat pentru mine pot intra pe calea corecta care ma poate duce la fericire chiar in miezul adanc al suferintei mele.
Si ma scutur de toamna, ma scutur de tristete, tai din calendar lunile acestea si privesc undeva mai departe...Oare cum e acum in Asia? Cum e in Africa? Ana imi scrie pe facebook ca in Africa e primavara, au inflorit copacii de jacaranda ... Ar fi trebuit sa plec, asa cum zice Ruxandra, eu ma inseninez in aeroporturi... Nu, nu plec nicaieri, fac insa planuri pentru anii care vor veni, lumea lui Dumnezeu este atat de mare si de frumoasa si primavara ma asteapta sa vin!
