"-Imparte , soro, tot!"
E cumplit sentimentul de a umbla in lucrurile unui om drag, cand el nu mai este. Mie Dumnezeu mi-a cerut si asta! Sa caut in agenda lui Grig, in actele lui, in calculator, in sertarul cu sosete si in dulapurile cu lucrurile lui.
Asa, atunci in prima luna, hotarata sa fac pentru sufletul lui tot ce spun preotii, am impartit ...am daruit un pic din lucrurile lui, dar doar un pic... Restul au ramas puse pe umerase!
Si au trecut aproape sapte ani in care am jelit ca nu fac nimic pentru el, ca nu mai fac o ciorba, nu mai spal o pijama, nu mai calc o camasa...
Cand ma auzea Ruxandra , cu sinceritatea dezarmanta a copiilor, imi mai zicea:
-Hai mai, mami... ca el facea ciorba in ultimul timp si camasile i- le calca Virginica!
Asa este! Pentru adevar, asa este! Dar ele erau grija mea si bucuria mea!
Pentru ca e o bucurie sa vezi pe culmea casei tale camasile celui drag...si e o bucurie sa le vezi pe portmantouri asteptand sa fie imbracate...Acum le-am risipit prin casa, incercand sa ma hotarasc ce anume sa dau...cui sa dau... ce sa opresc...
Si dezordinea facuta, pentru ca e crunta dezordine, lucrurile lui aruncate prin casa... pe canapea, pe masa de calcat... pe culmea de pe balcon, dezordinea acesta, imi aminteste atat de mult de Grig, incat imi da sentimentul ca trebuie sa intre pe usa si sa ma certe ce fac cu ele.
Am cautat in buzunare , speram sa mai gasesc ceva bani, dar vorba Ruxandrei l-am mai buzunarit de cateva ori de atunci... In buzunarul unei perechi de pantaloni am gasit un bon...16 09 2001, un restaurant in Buzau... ne intorceam sigur de la Bozioru si am mancat acolo...
Povesteam candva ca periodic ma "apuca" dorinta de a face milostenie si treceam din dulap in sacosi , lucrurile lui.
-Ce facem cu acestea? ma intreba deja sceptic
-Nu-ti mai trebuiesc, le ducem la tara sa le dea mama ta fratelui tau sau la saraci. Facem si noi milostenie!-decretam sigura de mine
-Mai, iar imi dai lucrurile? Iar faci milostenie cu lucrurile mele?Ale tale unde sunt? -ma certa cumva resemnat.
Dar cam asta era tot! Desi privea cu jind la lucrurile lui, ele erau duse la masina si expediate la tara...
Nu stiam ca are atatea lucruri! Atatea camasi, atatia pantaloni, atatea pulovere...
Cand murim cu adevarat? Cred ca atunci cand nimeni nu se mai roaga pentru noi. Cred ca atunci cand nimeni nu-s mai aminteste despre noi, cum aratam, cum vorbeam, ce faceam...
Grig este inca viu, pentru ca inca vie e inima mea in care el locuieste pentru tot restul meu de clipe. Grig este viu, pentru ca el a fost un om deosebit, nu pentru ca eu, pastrandu-i amintirea, sunt ceva.
Grig e viu, pentru ca prietenii lui inca si-l amintesc.
Grig este viu pentru ca neamul lui inca il numara in neam.
Grig este viu pentru ca e prezent in vorbele noastre.
Grig este viu, pentru ca puii lui, fetita si baiatul nu numai ca ii poarta sangele prin vene tinere, dar ii pastreaza amintirea atat de mult, incat le e greu sa stie lucrurile lui asa imprastiate in casa, pe punctul de a fi daruite. Ar prefera, stiu, Ruxandra ar prefera ca eu sa impart lucruri noi si acestea sa ramana pe portmantou... Dar Parintele a zis:
-Imparte, soro, tot!
Desi vreau sa fac ascultare, nu, nu pot sa dau tot!Am sa le calc iar si am sa le asez inapoi pe umerase si in sifonerul lui, cel in care din cand in cand, in criza de spatiu ...imi mai puneam si eu cate o bluzita! Si el ma certa cand ma prindea!
-Mai, ai deja trei sifoniere doar pentru tine! Si te bagi si aici peste mine!
Si uite cate avea si el!O multime! O multime de lucruri pe care le iubesc , dar o multime care nu-i mai foloseste aici ci Dincolo, ca plata, ca merinde...
Asa ca desi mi-e greu,am sa fac ascultare si am sa daruiesc multe din ele , pastrand insa din ele...Dar am sa daruiesc! Incepe decembrie! E luna in care eu daruiesc cel mai mult. Cu lacrimi si zambete, cu durere si cu bucurie! Cu acel contrast care defineste viata mea in acesti sapte ani...
Si dezordinea facuta, pentru ca e crunta dezordine, lucrurile lui aruncate prin casa... pe canapea, pe masa de calcat... pe culmea de pe balcon, dezordinea acesta, imi aminteste atat de mult de Grig, incat imi da sentimentul ca trebuie sa intre pe usa si sa ma certe ce fac cu ele.
Am cautat in buzunare , speram sa mai gasesc ceva bani, dar vorba Ruxandrei l-am mai buzunarit de cateva ori de atunci... In buzunarul unei perechi de pantaloni am gasit un bon...16 09 2001, un restaurant in Buzau... ne intorceam sigur de la Bozioru si am mancat acolo...
Povesteam candva ca periodic ma "apuca" dorinta de a face milostenie si treceam din dulap in sacosi , lucrurile lui.
-Ce facem cu acestea? ma intreba deja sceptic
-Nu-ti mai trebuiesc, le ducem la tara sa le dea mama ta fratelui tau sau la saraci. Facem si noi milostenie!-decretam sigura de mine
-Mai, iar imi dai lucrurile? Iar faci milostenie cu lucrurile mele?Ale tale unde sunt? -ma certa cumva resemnat.
Dar cam asta era tot! Desi privea cu jind la lucrurile lui, ele erau duse la masina si expediate la tara...
Nu stiam ca are atatea lucruri! Atatea camasi, atatia pantaloni, atatea pulovere...
Cand murim cu adevarat? Cred ca atunci cand nimeni nu se mai roaga pentru noi. Cred ca atunci cand nimeni nu-s mai aminteste despre noi, cum aratam, cum vorbeam, ce faceam...
Grig este inca viu, pentru ca inca vie e inima mea in care el locuieste pentru tot restul meu de clipe. Grig este viu, pentru ca el a fost un om deosebit, nu pentru ca eu, pastrandu-i amintirea, sunt ceva.
Grig e viu, pentru ca prietenii lui inca si-l amintesc.
Grig este viu pentru ca neamul lui inca il numara in neam.
Grig este viu pentru ca e prezent in vorbele noastre.
Grig este viu, pentru ca puii lui, fetita si baiatul nu numai ca ii poarta sangele prin vene tinere, dar ii pastreaza amintirea atat de mult, incat le e greu sa stie lucrurile lui asa imprastiate in casa, pe punctul de a fi daruite. Ar prefera, stiu, Ruxandra ar prefera ca eu sa impart lucruri noi si acestea sa ramana pe portmantou... Dar Parintele a zis:
-Imparte, soro, tot!
Desi vreau sa fac ascultare, nu, nu pot sa dau tot!Am sa le calc iar si am sa le asez inapoi pe umerase si in sifonerul lui, cel in care din cand in cand, in criza de spatiu ...imi mai puneam si eu cate o bluzita! Si el ma certa cand ma prindea!
-Mai, ai deja trei sifoniere doar pentru tine! Si te bagi si aici peste mine!
Si uite cate avea si el!O multime! O multime de lucruri pe care le iubesc , dar o multime care nu-i mai foloseste aici ci Dincolo, ca plata, ca merinde...
Asa ca desi mi-e greu,am sa fac ascultare si am sa daruiesc multe din ele , pastrand insa din ele...Dar am sa daruiesc! Incepe decembrie! E luna in care eu daruiesc cel mai mult. Cu lacrimi si zambete, cu durere si cu bucurie! Cu acel contrast care defineste viata mea in acesti sapte ani...
N-ai lauda de n-ai stii sa blestemi,
Surad numai acei care suspina,
Azi n-ai iubi de n-ar fi fost sa gemi,
De n-ai fi plans, n-ai duce-n ochi lumina.
Si daca singur rana nu-ti legai,
Cu mana ta n-ai unge rani straine.
N-ai jindui dupa franturi de rai
De n-ai purta un ciob de iad in tine.
Ca nu te-nalti din praf daca nu cazi
Cu fruntea jos, in pulberea amara,
Si daca-nvii in cantecul de azi
E ca mureai in lacrima de-aseara.
Radu Gry -Cantec deplin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu