Pelerin in Tara Sfanta /a doua zi-4 noiembrie 2014 dupa amiaza

Si drumul a continuat...

1. Văzând mulţimile, Iisus S-a suit în munte, şi aşezându-se, ucenicii Lui au venit la El.

2. Şi deschizându-şi gura, îi învăţa zicând:

3. Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor.

4. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.

5. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.

6. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.

7. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.

8. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.

9. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.

10. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.

11. Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea.

12. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi.

Predica de pe munte!-Evanghelia dupa Matei cap 5

Un singur gand, o singura tema din Predica Mantuitorului de pe Munte

44. Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc,

45. Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.

46. Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru?

47. Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Au nu fac şi neamurile acelaşi lucru?

48. Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este.

<<Parinte, iarta-i ca nu stiu ce fac!

Cu aceste cuvinte se ruga Hristos pe cruce pentru vraj­masii Sai. O rugaciune care ar trebui sa ne stea fiecaruia drept exemplu.

Se cuvine sa aratam compatimire fata de toti si fata de fiecare, sa ne bucuram cu cei ce se bucura, sa plangem cu cei ce plang. Sa fim intelegatori fata de sufe­rintele oamenilor si sa le iertam slabiciunile; sa ne punem in locul fiecaruia, chiar si in locul celui ce ne defaimeaza; sa nu judecam pe nimeni, sa speram in indreptarea si man­tuirea tuturor oamenilor. Sa ne purtam fata de toti oamenii cu blandete si dragoste, sa nu dispretuim pe nimeni, fiind­ca Hristos nu a dispretuit pe nimeni, nu i-a respins nici pe cei mai invederati pacatosi.

Sa nu lasam duhul rautatii sa ne patrunda in inima nici macar o clipa, iar daca, din neputin­ta, nu suntem in stare sa iertam, sa ne rugam pentru cei ce ne-au obidit.Prin rugaciune, stanca obidei se va prabusi, ne vom recapata linistea si bucuria, iar cel pentru care ne-am rugat ne va deveni scump si apropiat.>>(din: “Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu – 366 Cuvinte de folos pentru toate zilele anului“ 

Le-am spus prietenelor mele ca imi doresc ca la inmormantrea mea sa fie oameni care sa-mi cante Fericirile.Si m-am gandit de multe ori care "fericire" mi-se potriveste...
Inca caut!
Aici e locul in care Iisus  a predicat, locul in care a rostit Fericirile, Predica de pe munte .Multimea statea la picioarele Lui si asculta.

 Multimea inca asculta si inca canta la fiecare sfanta liturghie...

si am plecat spre Biserica Aratarii Mantuitorului dupa Inviere

"dupa ce voi invia, voi merge mai inainte de voi in Galileea" (Matei XXVI, 32 ,- Luca XXIV, 6).

Despre aceasta aratare anuntase ingerul vestitor pe mironosite zicind : "spuneti ucenicilor Lui (Iisus) ca S-a sculat din morti, si iata va merge mai inainte de voi in Galileea, acolo il veti vedea" (Matei XXVIII, 7 ; Marcu XVI, 7). Insusi Iisus a spus mironositelor ca se va arata "fratilor" Sai in Galileea (Matei XVIII, 10).

"De atunci a inceput Iisus sa propovaduiasca si sa spuna: Pocaiti-va, caci s-a apropiat imparatia cerurilor. Pe cand umbla pe langa Marea Galileii, a vazut pe doi frati, pe Simon, ce se numeste Petru, si pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja in mare, caci erau pescari. Si le-a zis: "Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni." Iar ei, indata lasand mrejele, au mers dupa El. Si de acolo, mergand mai departe, a vazut alti doi frati, pe Iacov al lui Zevedeu si pe Ioan, fratele lui, in corabie cu Zevedeu, tatal lor, dregandu-si mrejele, si i-a chemat. Iar ei, indata, lasand corabia si pe tatal lor, au mers dupa El. Si a strabatut Iisus toata Galileea, invatand in sinagogile lor si propovaduind Evanghelia imparatiei si tamaduind toata boala si toata neputinta in popor" (Matei 4, 17-23).

Aici in acest loc Iisus Hristos a zis" Vino dupa mine!

"Când Domnul Iisus Hristos a chemat la treapta apostoliei pe cei 12 ucenici, a cunoscut sufletul fiecăruia. A ştiut pe cel cu firea vulcanică, a cunoscut pe cel şovăielnic, dar şi gândurile ascunse ale celui care-L va vinde. A întrezărit ce era în sufletul lui Petru, al lui Toma sau al lui Iuda Iscarioteanul. În mai multe rânduri, Domnul Hristos S-a rugat pentru ucenici, pentru întărirea lor în credinţă. Chemarea la apostolat a ucenicilor a fost, în primul rând, un act de smerenie şi de devotament. Aşa a fost şi cu Matei-Levi, vameşul din Evanghelia de astăzi. Numele său înseamnă: Levi - leu, iar Matei - dăruit de Dumnezeu. Matei era vameş, iar iudeii îi urau pe vameşi deoarece aceştia erau în slujba ocupanţilor romani, dar şi din cauza multor abuzuri. În concepţia celor de atunci vameşul era cel mai concret exemplu de păcătoşenie şi ipocrizie. Acestui om blamat, Domnul Hristos îi spune: "Vino după Mine!" Matei L-a urmat şi din vameş hulit a devenit apostol mântuit. (Pr. D. Păduraru)

Priveam marea acesta atat de clara, de curata... pietrele se vedeau ca si cand in palma erau...Ne-am aplecat acolo si s-a citit evanghelia. Pe malul marii si cuvintele au sunat atat de real incat am simtit ca si mie imi sunt spune si am inteles ca in fiecare clipa a vietii Iisus asta ne spune: Vino dupa mine pentru ca nimeni nu-ti poarta de grija asa cum o fac Eu... pentru ca te voi odihni... pentru ca daca vii dupa mine, impart cu tine Imparatia Tatalui meu!

Si era bucuria de a pune piciorul in apa pe care el a mers, a predicat, a pescuit...

Si tot aici are loc reabilitarea lui Petru...

Va amintiti?Este in Evanghelia dupa Ioan un moment in care Petru ii spune:

"68... Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vietii celei vesnice.

69. Si noi am crezut si am cunoscut ca Tu esti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu."

Petru credea ca el il iubeste pe Domnul cel mai mult dintre ucenici, atat de mult incat prin acesta dragoste este capabil de orice,ca puterea lui sta in el insusi... Si in momentul in care viata ii este in primejdie , ca sa-si scape viata spune"Nu-l cunosc pe omul acesta!"

Iisus i-a vestit această cădere: "Simone, Simone, iată Satana v-a cerut pe voi ca să vă cearnă ca pe grâu. Însă Eu M-am rugat pentru tine, să nu înceteze credinţa ta; şi tu, când te vei întoarce, să întăreşte pe fraţii tăi. Dar el I-a răspuns: Doamne, sunt gata să merg cu Tine şi în temniţă şi la moarte. Iar Iisus i-a zis: Petre, îţi spun că nu va cânta astăzi cocoşul, până ce nu te vei lepăda de Mine de trei ori, cum că nu Mă cunoşti.

Si in momentul in care viata ii este in primejdie , ca sa-si scape viata spune"Nu-l cunosc pe omul acesta!"

Si inca de trei ori!

Petru s-a lepadat de Iisus asemenea mie in toate faptele mele rele!

Dar Petru este reabilitat de  insusi Judecatorul .

Primul moment al reabilitarii, sau prima reabiltare are loc imediat dupa lepadarea lui Petru. Iisus Hristos intoarce capul si-l priveste!

60. Si Petru a zis: Omule, nu stiu ce spui. Si indata, inca vorbind el, a cantat cocosul.

61. Si intorcandu-Se, Domnul a privit spre Petru; si Petru si-a adus aminte de cuvantul Domnului, cum ii zisese ca, mai inainte de a canta cocosul astazi, tu te vei lepada de Mine de trei ori.

62. Si iesind afara, Petru a plans cu amar.(Evanghelia dupa Ioan cap 22)

Atat a fost, o privire pe care Petru a inteles-o. Durere dar si cainta a pus in inima sa.Atat a fost; fata in fata:Dumnezeu si Petru! O privire, o singura privire in care neputinta lui Patru era probabil inteleasa in totalitatea ei cu durere dar si iubire, iubire care doare tocmai prin faptul ca nu o meriti... Batut, legat,pe punctul de a fi rastignit, parasit de toti si totusi iubind!Si Petru plin de rusine pleaca afara si plange... Urmeaza rastignirea...Cat de cumplit trebuie sa se fi simtit Petru cele trei zile pana la Inviere... 

Al doilea moment al reabilitarii a fost cel relatat de evanghelistul Luca in cap 24 " ziceau ca a inviat cu adevarat Domnul si S-a aratat lui Simon."

Evanghelia nu spune cum a procedat Domnul si ce au vorbit... dar asa procedeaza Dumnezeu cu fiecare dintre noi cand regretam caderile, greselile pe care le facem, cand pocainta noastra este cu adevarat sincera... atunci urmeaza si indreptarea noastra, abia atunci cand  regretam... 

Al treilea moment al reabilitarii apostolului Petru are loc chiar aici, pe aceste locuri...

"Deci dupa ce au pranzit, a zis Iisus lui Simon-Petru: Simone, fiul lui Iona, Ma iubesti tu mai mult decat acestia? El I-a raspuns: Da, Doamne, Tu stii ca Te iubesc. Zis-a lui: Paste mieluseii Mei.16. Iisus i-a zis iarasi, a doua oara: Simone, fiul lui Iona, Ma iubesti? El I-a zis: Da, Doamne, Tu stii ca Te iubesc. Zis-a Iisus lui: Pastoreste oile Mele.

17. Iisus i-a zis a treia oara: Simone, fiul lui Iona, Ma iubesti? Petru s-a intristat, ca i-a zis a treia oara: Ma iubesti? si I-a zis: Doamne, Tu stii toate. Tu stii ca Te iubesc. Iisus i-a zis: Paste oile Mele.(Evanghelia dupa Ioan cap 21)

De trei ori s-a lepadat Petru si tot de trei ori, cu umilinta si durere si-a marturisit iubirea Petru... Pana in adancul inimii lui a mers Iisus cu intrebarea si pana nu a ajuns la radacina raului din inima lui, pana nu l-a taiat pentru vecie, Domnul nu l-a lasat. Si a construit astfel un om nou. Din clipa cercetarii lui Petru aici , e si reabilitarea lui ca si pastor de suflete...

Si tot aici s-a aratat Iisus ucenicilor

Evanghelia dupa Ioan  Capitolul 21

1. După acestea, Iisus S-a arătat iarăşi ucenicilor la Marea Tiberiadei, şi S-a arătat aşa:

2. Erau împreună Simon-Petru şi Toma, cel numit Geamănul, şi Natanael, cel din Cana Galileii, şi fiii lui Zevedeu şi alţi doi din ucenicii Lui.

3. Simon-Petru le-a zis: Mă duc să pescuiesc. Şi i-au zis ei: Mergem şi noi cu tine. Şi au ieşit şi s-au suit în corabie, şi în noaptea aceea n-au prins nimic.

4. Iar făcându-se dimineaţă, Iisus a stat la ţărm; dar ucenicii n-au ştiut că este Iisus.

5. Deci le-a zis Iisus: Fiilor, nu cumva aveţi ceva de mâncare? Ei I-au răspuns: Nu.

6. Iar El le-a zis: Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corăbiei şi veţi afla. Deci au aruncat-o şi nu mai puteau s-o tragă de mulţimea peştilor.

7. Şi a zis lui Petru ucenicul acela pe care-l iubea Iisus: Domnul este! Deci Simon-Petru, auzind că este Domnul, şi-a încins haina, căci era dezbrăcat, şi s-a aruncat în apă.

8. Şi ceilalţi ucenici au venit cu corabia, căci nu erau departe de ţărm, ci la două sute de coţi, trăgând mreaja cu peşti.

9. Deci, când au ieşit la ţărm, au văzut jar pus jos şi peşte pus deasupra, şi pâine.

10. Iisus le-a zis: Aduceţi din peştele pe care l-aţi prins acum.

11. Simon-Petru s-a suit în corabie şi a tras mreaja la ţărm, plină de peşti mari: o sută cincizeci şi trei, şi, deşi erau atâţia, nu s-a rupt mreaja.

12. Iisus le-a zis: Veniţi de prânziţi. Şi nici unul din ucenici nu îndrăznea să-L întrebe: Cine eşti Tu?, ştiind că este Domnul.

13. Deci a venit Iisus şi a luat pâinea şi le-a dat lor, şi de asemenea şi peştele.

14. Aceasta este, acum, a treia oară când Iisus S-a arătat ucenicilor, după ce S-a sculat din morţi.

Aici pe aceste pietre au mancat...

Pe aceste locuri este ridicata o biserica catolica 

Ne-am continuat pelerinajul deja odihniti...

Biserica Sfintii Apostoli este o biserica ortodoxa aflata in Capernaum, Israel.Biserica greceasca, zidita in forma de cruce, avand sapte turle, a fost construita de greci, in anul 1931

Aceasta biserica se afla la mica distanta de Sinagoga si de Casa Sfantului Apostol Petru. Localitatea numita Capernaum, al carui nume inseamna "Satul lui Naum", se afla asezata pe malul nordic al Lacului Ghenizaret (Marea Galileei), fiind un sat de pescari.

Pentru ca Iisus Hristos a locuit pentru un timp in acest loc, orasul Capernaum mai este numit si "orasul lui Iisus". Capernaumul era locul central de unde pleca si unde revenea Mantuitorul, dupa fiecare calatorie savarsita in Galileea. In acest oras locuiau Apostolii Petru si Andrei, Iacov si Ioan, precum si Matei, vamesul.

Dupa ce a predicat in sinagoga, Mantuitorul Iisus a mers la casa lui Petru si a lui Andrei, impreuna cu ceilalti ucenici. In casa, soacra lui Petru era bolnava si zacea in pat. Atunci, Iisus a luat-o de mana si a ridicat-o din pat, iar boala a lasat-o, precum citim: "Si, indata, iesind ei din sinagoga, au venit in casa lui Simon si a lui Andrei, cu Iacov si cu Ioan, iar soacra lui Simon zacea, prinsa de friguri, si indata I-au vorbit despre ea. Si, apropiindu-Se, a ridicat-o, apucand-o de mana, si au lasat-o frigurile si ea le slujea" (Marcu 1, 29-31).

Capernaum este locul unde Iisus Hristos si-a inceput propovaduirea, in sinagoga din Capernaum a zis Iisus: "Adevarat, adevarat zic voua, daca nu veti manca trupul Fiului Omului si nu veti bea sangele Lui, nu veti avea viata in voi. Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica, si Eu il voi invia in ziua cea de apoi" (Ioan 6, 53-54)

."Intrand in corabie, Iisus a trecut si a venit in cetatea Sa (in Capernaum). Si, iata, I-au adus un slabanog, zacand pe pat. Si Iisus, vazand credinta lor, a zis slabanogului: "Indrazneste, fiule! Iertate sunt pacatele tale!" Dar unii dintre carturari ziceau in sine: "Acesta huleste." Si Iisus, stiind gandurile lor, le-a zis: "Pentru ce cugetati rele in inimile voastre? Caci ce este mai lesne a zice: Iertate sunt pacatele tale, sau a zice: Scoala-te si umbla?" Dar, ca sa stiti ca putere are Fiul Omului pe pamant a ierta pacatele, a zis slabanogului: "Scoala-te, ia-ti patul si mergi la casa ta." Si, sculandu-se, s-a dus la casa sa" (Matei 9, 1-7).

Pe cand intra in Capernaum, s-a apropiat de El un sutas, rugandu-L si zicand: "Doamne, sluga mea zace in casa, slabanog, chinuindu-se cumplit." Si i-a zis Iisus: "Venind, il voi vindeca." Dar sutasul, raspunzand, I-a zis: "Doamne, nu sunt vrednic sa intri sub acoperisul meu, ci numai zi cu cuvantul si se va vindeca sluga mea. Ca si eu sunt om sub stapanirea altora si am sub mine ostasi si-i spun acestuia: Du-te, si se duce; si celuilalt: Vino, si vine; si slugii mele: Fa aceasta, si face." Auzind, Iisus S-a minunat si a zis celor ce veneau dupa El: Adevarat graiesc voua: la nimeni, in Israel, n-am gasit atata credinta. Si zic voua ca multi de la rasarit si de la apus vor veni si vor sta la masa cu Avraam, cu Isaac si cu Iacov, in imparatia cerurilor, iar fiii imparatiei vor fi aruncati in intunericul cel mai din afara; acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor. Si a zis Iisus sutasului: "Du-te, fie tie dupa cum ai crezut." Si s-a insanatosit sluga lui in ceasul acela" (Matei 8, 5-13).

Biserica este pictata foarte frumos,  pictura pe panza si aplicata pe pereti

S-a citit evanghelia, ne-am inchinat, ne-am rugat si am continuat drumul spre locul unde trebuia sa mergem cu barca. Dar pana acolo...am poposit la un restaurant unde am mancat un peste care traieste doar in aceste ape si care se numeste pestele lui Petru!

Si apoi... plimbarea cu barca pe mare 

 Evanghelia dupa Luca Capitolul 5

1. Pe când mulţimea Îl îmbulzea, ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, şi El şedea lângă lacul Ghenizaret,

2. A văzut două corăbii oprite lângă ţărm, iar pescarii, coborând din ele, spălau mrejele.

3. Şi urcându-Se într-una din corăbii care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puţin de la uscat. Şi şezând în corabie, învăţa, din ea, mulţimile.

4. Iar când a încetat de a vorbi, i-a zis lui Simon: Mână la adânc, şi lăsaţi în jos mrejele voastre, ca să pescuiţi.

5. Şi, răspunzând, Simon a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele.

6. Şi făcând ei aceasta, au prins mulţime mare de peşte, că li se rupeau mrejele.

7. Şi au făcut semn celor care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile, încât erau gata să se afunde,

8. Iar Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând: Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos.

9. Căci spaima îl cuprinsese pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, pentru pescuitul peştilor pe care îi prinseseră.

10. Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau împreună cu Simon. Şi a zis Iisus către Simon: Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni.

11. Şi trăgând corăbiile la ţărm, au lăsat totul şi au mers după El.

"Ca si in alte imprejurari, o mare multime de oameni se adunase sa auda cuvantul lui Dumnezeu de pe buzele lui Hristos. Iar pentru ca toata lumea sa-L vada si sa-L auda, nici nu se putea gasi loc mai potrivit decat o barca pescareasca. Pe tarm erau doua; pescarii se indeletniceau cu spalatul navoadelor. Erau barci obisnuite de pes­cuit, la fel cu cele care se folosesc si astazi pe lacul Ghenizaret. Bar­ca in care S-a urcat Hristos era a lui Simon, cel care avea sa fie Apostolul Petru. Domnul l-a rugat sa departeze putin barca de mal si, dupa ce Simon a departat barca, a inceput sa invete multimile.

Iar cand a incetat de a vorbi, i-a zis lui Simon: Mana la adanc si lasati in jos mrejele voastre, ca sa pescuiti.

Urcandu-Se in corabie, Domnul a urmarit mai multe scopuri. Intai, din barca era mai usor sa hraneasca sufletele celor de pe tarm cu dulcea sa invatatura. Apoi, stiind ca pescarii erau mahniti si ingrijorati pentru ca nu prinsesera nimic in noaptea aceea, a vrut sa-i bucure cu o pescuire bogata, implinindu-le astfel trebuintele lor — pentru ca Dumnezeu poarta grija si de trupurile si de sufletele noastre. El este Cel care da hrana la tot trupul(Psalm 135, 25). Dar a vrut sa dea si sufletelor hrana lor, anume credinta in El, in puterea si milostivirea Lui. In sfarsit, lucrul cel mai de seama: A vrut Domnul sa arate deslusit ucenicilor Sai — si prin ei noua tuturor — ca prin El, cu El, toate sunt cu putinta celui ce crede, pe cand fara El toata lucrarea si stradania omeneasca ramane desarta ca mrejele pescarilor care toata noaptea trudisera si nu prinsesera ni­mic. Implinind unul din scopuri — invatarea poporului, Domnul a trecut acum la urmatorul. De aceea, i-a spus lui Simon sa mane la adanc si sa mai arunce o data plasele.

Si, raspunzand, Simon a zis: Invatatorule, toata noaptea ne-am trudit si nimic nu am prins, dar, dupa cuvantul Tau, voi arunca mrejele. St facand ei aceasta, au prins multime mare de peste, ca li se rupeau mrejele. Si au facut semn celor care erau in cealalta corabie, sa vina sa le ajute. Si au venit si au umplut amandoua corabiile, incat erau gata sa se afunde.

Simon nu stia inca cine este Iisus, inca departe fiind de credinta in Hristos Domnul, Fiul lui Dumnezeu, de aceea I-a spus: Invatatorule, dandu-I cinstirea pe care i-o dadeau si altii. Intai s-a plans ca trudisera in zadar intreaga noapte dar, din cinstire pentru invata­tor, a fost gata sa asculte si sa mai arunce o data mrejele. Dumne­zeu rasplateste mai mult ascultarea decat truda. Petru a aratat as­cultare, implinind indata cuvantul lui Hristos, cu toate ca trebuie sa fi fost nedormit si ostenit si necajit dupa o noapte de munca za­darnica.Ascultarea i-a fost rasplatita din plin prin mila lui Hristos (si prin ascultarea pestilor!). Cel care a facut pestii, le-a si poruncit sa se adune acum in plasele pescaresti, asa cum a poruncit altadata si vanturilor sa inceteze, si marii involburate sa se linisteasca.

Nu prin grai si prin vorbe, ci prin puterea lui Dumnezeu s-au strans pestii la locul hotarat lor. Adunand laolalta atata peste, Domnul a rasplatit si noaptea de truda a pescarilor, risipindu-le ingrijorarea si implinind trebuintele lor. Astfel si-a implinit si cel de al doilea scop din ziua aceea.

Vazand atata peste cat nu mai vazusera in viata lor, Simon si unul din cei ce erau cu el au facut semn tovarasilor sa se apropie cu cealalta barca. Si s-a umplut nu numai barca lui Simon, ci si a Iacov si Ioan, incat era cat pe ce sa se rastoarne; si poate s-ar fi rasturnat, daca nu era cu ei Domnul.

Iar Simon Petru, vazand aceasta, a cazut la genunchii lui Iisus, zicand: Iesi de la mine, Doamne, ca sunt om pacatos. Caci spaima il cuprinsese pe el si pe toti cei ce erau cu el, pentru pescuitul pestilor pe care il prinsesera. Tot asa si pe Iacov si pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau impreuna cu Simon.

Simon a ingenuncheat inaintea lui Hristos. Nici nu i-a trecut prin minte sa puna la indoiala faptul ca pescuirea minunata i se datora lui Hristos, si nu stradaniilor lor innoite. Zguduit pana in adancul sufletului, Simon nu-L mai numeste pe Iisus „Invatatorule”, ci: Doamne.Oricine poate fi invatator, Domn insa numai unul. Auzind invatatura pe care Hristos o dadea multimilor de pe tarm, Simon L-a numit: „Invatatorule”. Dar acum, in fata acestei desfasurari de putere, il numeste „Domn”. Vedeti cum faptele sunt mai graitoare decat vorbele! Daca vorbim bine, oamenii ne vor numi „invatatori”; dar numai daca ne sprijinim vorbele prin fapte se va spune ca suntem „oameni ai lui Dumnezeu”. Se poate ca, ascultandu-L pe Hristos, Simon s-a minunat in inima Lui cat de frumos, cu cata intelepciune vorbeste. Cunoscand aceasta, Cunoscatorul de inimi l-a purtat pe Simon intru adancimi, ca sa-i arate ca El si lucreaza ceea ce invata.

Auzi ce-I spune Domnului Simon? In loc sa-i multumeasca pentru un asemenea dar, in loc sa-si arate uimirea in fata unei astfel de minuni, el zice: Iesi de la mine! Dar gadarenii nu L-au rugat si ei pe Hristos sa plece de la dansii dupa ce a vindecat pe indracit? Da, insa din alta pricina decat Petru. Gadarenii L-au gonit pentru ca erau lacomi, pentru ca le parea rau de porcii pe care demonii ii inecasera cand fusesera scosi de Hristos din om. Petru insa spune mai departe: ca sunt om pacatos. Pentru ca se simtea nevrednic, de aceea L-a rugat pe Domnul sa plece de la el. Simtul pacatoseniei in fata lui Dumnezeu e o nestemata pentru suflet. Domnul o pretuieste mai mult decat toate imnele de forma intru lauda minunilor Sale;oricate astfel de imne inalta omul, fara simtamantul ca e pacatos, cu nimic nu se foloseste. Simtamantul pacatului duce la pocainta, pocainta duce la Hristos si Hristos duce la nasterea din nou. Simtamantul pacatului e inceputul drumului de mantuire.

Iata inceputul invataturii de credinta in Hristos a lui Petru! Are sa vina o vreme cand el va spune cu totul alte cuvinte. Are sa vina o vreme cand multi din ucenici vor pleca de la Domnul, iar Petru va spune atunci:

Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vietii vesnice (Ioan 6, 68).

Acum, la inceput, cutremurat de puterea Domnului, spune: Iesi de la mine!

Petru nu a fost singurul cuprins de frica. Iacov si Ioan, fiii lui Zevedeu, si toti cei dimpreuna cu dansii, erau in aceeasi stare. Toti, asadar, au inceput cu frica si au sfarsit cu iubirea. Cum este scris:

Frica de Domnul este inceputul intelepciunii (Pilde 1, 7).

Fricii lui Petru, care ingenunchease strigand, blandul Cunosca­tor de inimi ii raspunde:

Nu te teme; de acum inainte vei fi pescar de oameni.

Lumea aceasta e o mare de patimi, Biserica Mea e o corabie si Evanghelia mea este navodul cu care vei prinde pe oameni. Fara Mine nu vei putea face nimic, asa cum noaptea trecuta nu ai prins nimic; dar, cu Mine, vei pescui mereu cat sa fie corabia plina. Doar sa asculti mereu asa cum ai ascultat astazi, si nici un adanc nu te va inspaimanta, nici n-ai sa pleci vreodata de la pescuit cu mainile goale.

Si tragand corabiile la tarm, au lasat totul si au mers dupa El.

Au la­sat barcile; faca cine ce-o vrea cu ele. Petru si-a lasat nu numai bar­ca ci si casa, si soata; Iacov si Ioan l-au lasat pe tatal lor. Au pornit dupa Domnul. De ce sa-si faca griji? Nu se ingrijorasera destul toata noaptea neprinzand nimic? Cel atotputernic poate sa-i hra­neasca si pe ei si pe ai lor. Cel care imbraca iarba campului mai stralucit decat se invesmanta regele Solomon poate sa-i invesmante si pe ei si pe ai lor. Hrana si imbracamintea sunt lucruri mici, pe langa Imparatia lui Dumnezeu la care ii cheama Hristos. Cine da lucrul mare, nu il poate da si pe cel mic? Tot Apostolul Petru scrie mai tarziu:

Lasati-i Lui toata grija voastra, caci El are grija de voi (I Petru 5, 7).

Dar in sfarsit, daca pestii cei muti si surzi din apa ascul­ta de Domnul, cum sa nu asculte oamenii acestia, fapturi cuvantatoare fiind?

Toata intamplarea are si un inteles ascuns. Corabia inchipuie trupul; plasele rupte inchipuie duhul cel vechi din om; adancul marii inchipuie adancul sufletului omenesc. Cand Domnul Se salasluieste intr-un om ascultator, omul acela se departeaza de tar­mul lumii trupesti si trece de suprafata simturilor, in adancimile duhului. In aceste adancimi Domnul ii dezvaluie bogatia cea nemasurata a darurilor Sale, dupa care a alergat in zadar, trudind, intreaga-i viata. Darurile acestea sunt atat de mari incat omul cel vechi nu le poate duce; se destrama. De aceea a si spus Domnul ca vinul nou nu se pune in burdufuri vechi.

In fata nevisatei bogatii a darurilor lui Dumnezeu, omul este cuprins de frica si se cutremura: si de atotputernicia lui Dumnezeu, si de pacatosenia sa. Cand omului i se dezvaluie stralucirea si milostivirea lui Dumnezeu, i se dezvaluie in aceeasi clipa si pacatosenia, nevrednicia si indelunga lui indepartare de Dumnezeu.

Dumnezeu nu-l va parasi pe cel pe care l-a dus intru adanc, nici nu va lua de bun strigatul lui de om bolnav:

Iesi de la mine!

Ci il va imbarbata si il va mangaia pe om, spunand:

Nu te teme!

Sfantul Nicolae Velimirovici, Predici

Am arborat drapelul tarii noastre si am cantat imnul national. Ne-am ridicat in picioare in micul vaporas care ne ducea pe mare intr-o simpla plimbare, dar care urma sa ne descopere adancul sufletelor noastre, gingasia si bucuria cu care priveam luna sclipind in mii de lumini peste valuri micute...iubirea fata de copiii din grup care zburdau fericiti in jurul nostru,fericirea noastra ca suntem exact acolo,deja prieteni... eu, Aurelia, Dana, Nuti, doamna Duta, Corina, Ana si ceilalti... dar si  mai ales iubirea noastra fata de Iisus Hristos care ca acum doua mii de ani, minunat, ne  pescuieste  deja si pe noi