Sambata a fost parastasul de 40 de zile pentru mama mea, Constanta.
La cateva zile dupa parastas, sufletul ei urma sa se infatiseze la Judecata.
Infricosator lucru!
Am citit despre asta imediat dupa moartea lui Grig. Incercam sa patrund in lumea in care stiam ca e sufletul lui, atat de mult incercam, incat as fi murit numai sa fiu acolo. Si intru fel am si murit inviind o femei adormita in mine. Citeam, intrebam,formulam in minte intrebari pe care sa le pun preotilor sau celor pe care ii stiam sau ii credeam mai induhovniciti.Si astfel sa aflu cum este pentru el...
Nu am inteles si nici nu cred ca puteam intelege! Si nici nu e de folos sa pricepem cum poate fi...dar cred ca e infricosator!
Sambata ...trebuia sa mai facem ceva pentru sufletul ei! Sa mai punem o floare asa cum am pus pe colivele ei...trandafiri maro ca toamna pe care o traim... lacrimi si atat suparare incat intre noi ne priveam cu prea putina ingaduinta! Nu a fost doar mama mea! Nu m-a iubit doar pe mine! Nu stiu doar eu, cat de mult a iubit sa ne vada intelegandu-ne si fiind o familie!Stim cu totii ca acesta a fost crezul ei omenesc, ca noi sa nu fim singure. Si atunci, desi ne doare inima atat de mult incat nici una nu vrea pe nimeni alaturi, fiecare se vrea singura sa planga, desi fiecare e lup singuratic...desi...desi... ne strangem inimile una in alta, trei inimi care poarta in ele sangele mamei si carnea inimii ei!
Am pus pe coliva mamei stelute! Pentru ca mama anul acesta petrece Craciunul fara noi! Ea va petrece Craciunul cu neamul ei,cu mama si tatal ei, cu strabunicul Dumitru, cu fratii si sora ei, cu nepotii Mihaela , Mihai, Nicolae si Nicolae, cu stranepotul Laurentiu, cu tata,barbatul pe care ea nu l-a strigat niciodata pe nume, ci i-a spus "draga" si i-a raspuns la cum el a strigat-o"draguta", cu Grig si fetita lui Andrei, ingerasul de la a carei plecare la Ceruri, in ziua parastasului mamei se implinea exact un an!Poti sa crezi ca nu sunt randuite toate de Dumnezeu, asa incat sa ne fie de folos?
Si am pus perlute pe alta coliva...si iar trandafiri... Si am pus si pun lacrimi, mii si mii de lacrimi pentru ea si pentru dragii mei si spun iar, asa cum am spus cand am scris despre Tabor, ca ii voi trage pe toti cu lant de lacrimi la Dumnezeu si acolo, ii voi depune rugandu-ma si strigand" "Mantuieste-i, Doamne, mantuieste-i pe toti, cu iubirea Ta!" si cred ca Dumnezeu intr-o zi va elibera iadul de fiecare suflet care a existat pe acest pamant, pentru ca vad, stiu, vad...cat de mult ii plange lumea si cu cata truda, cu cata durere si cu cata cheltuiala se face o pomenire!
Sambata la parastasul mamei am cunoscut o doamna care era prietena cu mama.Si doamna imi povestea ca se roaga zilnic pentru Grig pe care nu l-a cunoscut, dar despre care mama ii povestise si careia ii daruise o evanghelie pe care eu scrisesem" Mantuieste, Doamne, sufletul robului Tau, Gheorghe!"
Si mai frumoase trebuiau sa fie colivele mamei! Ea era o doamna impecabila si tot ce iesea din mama ei era impecabil ca ea. Dar mi-a tremurat mana asa cum imi tremura inca inima, pana si acum...
Marti s-au implinit 40 de zile! Marti trebuie sa fi fost Judecata ei.
Nadajduiesc... Dar inca ne rugam pentru ea si inca plangem, cum inca plangem pentru Grig si inca nadajduim , desi au trecut aproape 7 ani!
Bogatul meu in lacrimi si in iubire!Aceasta a fost marea lor avere! Acesta e tot ce luam cu noi!
Florile mamei se vor scutura intr-o zi.
Poate voi uita sa le ingrijesc, asa cum am facut cu florile lui Grig...
Am adus din casa ei, in care acum nu mai locuieste nimeni, inca trei ghivece cu floricele ei.Mama le vorbea si le uda... si le iubea...Se mandrea cu fiecare frunzulita, asa cum s-a mandrit cu fiecare fapta buna, fiecare reusita a nepotilor ei. Pe noi, mama, nu prea ne-a laudat, dupa formula generatiei ei"pe copil sa-l saruti cand doarme"! Dar i-a laudat pe ei si s-a mandrit cu ei...si s-a mandrit cu noi cand nu o auzeam... si cred ca ar fi bucuroasa ca noi ne adunam chiar daca ea, ea doar ne vegheaza...
As vrea s-o simt! As vrea sa o aud! Mi-e dor de ea si de telefoanele ei. Pregatesc parastasul lui Grig si ea nu ma suna sa ma intrebe nimic si parca nimeni nu o mai face si nici nu vreau sa stiu unde e telefonul meu tacut...nu mai e mama...nu mai e nimic... nu mai e mama, sunt orfana desi sunt atat de batrana incat uit cati ani am...nu mai e mama si doare... si... sunt fetita cu chibrituri... si ploua si e rece si.. o sa mor de dorul ei...Si smulg fata de masa cu florile si le intorc spre mine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu