Pelerin in Tara Sfanta- a treia zi /Drumul Crucii

Miercuri dimineata.M-am trezit devreme un pic infricosata de ziua  pe care urma sa o traiesc. Stiam din programul anuntat si din ceea ce ne confirmase parintele, ca urma sa pasim pe  Drumul Crucii.

Grea zi! Am vazut in tinerete un film despre Iisus Hristos. Era acel timp in care inainte de Paste, eventual in noaptea Prohodului, televiziunile filmul acesta il difuzau, ca si cand era suficient... Apoi am evitat sa ma mai uit...Cand insa citesc evangheliile si ajung la ultimile capitole, cuvintele sunt atat de dureroase incat cel mai adesea plang.

Dar acum ca urma sa pasesc, pe pietrele pe care poate El, a pasit ducandu-si crucea?Am plecat emotionata si desi stiam unde merg, total nepregatita pentru Drumul Crucii 

Dimineata de noiembrie arata luminoasa ... nori albi se plimbau peste pamantul calcaros...

pe strada oameni ca peste tot, urmasii celor care L-au rastignit si unii inca o fac nerecunoscand venirea Lui

si am ajuns langa zidurile Cetatii Sfinte a Ierusalimului...

Poarta Damascului adică Poarta Coloanei este la Ierusalim, o poartă importantă a vechiului oras, care, a fost, alături de poarta Jaffa, cea dintâi construită în 1535-1538, din porunca sultanului otoman Soliman Magnificul pe locul unei porti antice existente din vremea romană. Ea este cea mai maiestuoasă si mai împodobită poartă a zidurilor Orasului Vechi Ierusalim, considerată ca exemplul cel mai valoros de arhitectură otomană din regiune

Noi ne pregateam sa intram prin acesta poarta si intrarea a fost blocata!Masini de politie,ambulanta...Ierusalimul este un oras disputat de sute de ani, de catre adepti ai diferitelor religii.Tensiunea domneste mereu in aceste locuri. Nu am inteles de ce se lupta, nu am inteles de ce se impusca in mod real, cu arme adevarate...I-am vazut alegandu-se si tragand cu armele, unii in altii. Imaginile erau de film de razboi, nici macar nu pareau reale si totusi erau.

focuri de arma...si oameni alergand pe scari sa scape de moarte...

Real, nu film de aventuri...Oameni raniti...

Ne-am strans unii in altii, una din doamnele din varsta, doamna profesoara Fanica s-a speriat si s-a simtit brusc neputincioasa...si am plecat pe alte strazi.

-Stati!Nu o lasam aici! E crucea noastra, nu putem sa o abandonam pe doamna!-a zis Ioan organizatorul pelerinajului. O s-o ducem pe brate cu randul!

Si au ridicat-o pe doamna pe brate si au dus-o! Dar, asa cum se intampla in viata, cand jertfesti, Dumnezeu ridica povara. Si doamna si-a revenit si a parcurs drumul singura...

Si am inceput sa urcam Drumul Crucii cu aceasta scena a ranirii unor oameni de catre altii, fara sa intelegem cine e vinovat si sigur la fel de vinovati cu totii.

M-am descaltat. Si eu si Aurelia.Si Ana. Am pus in sacosa pantofii si ciorapii.Cu picioarele goale, cu talpi care ardeau, am pasit pe Drumul  Crucii.

Via Dolorosa - Drumul Durerii - porneste printre stradutele aglomerate  ale Ierusalimului, incepand de la Biserica "Ecce Homo" si terminandu-se la  Biserica Invierea Domnului sau a Sfantului Mormant.Aceasta este calea pe care Mantuitorul a fost dus spre Rastignire, incepand cu judecarea Sa in pretoriu si terminand cu inmormantarea Sa in mormantul acum  gol.Aceasta e calea pe care am parcurs-o si noi!

Curtea casei lui Pilat din Pont - Judecata lui Hristos si condamnarea la moarte

Pe ruinele cetatii Antonia, acolo unde a fost judecat si biciuit Mantuitorul s-a inaltat o biserica catolica numita "Capela Flagelarii". Alaturi de ea se afla o cladire mare, cu sali de meditatie si o capela de rugaciune. Aici, in locul numit pe vremuri Gavata - "pardosit cu pietre", statea Pilat sa asculte si sa judece pricinile poporului. 

... L-au dus inaintea lui Pilat.

2. Si au inceput sa-L parasca, zicand: Pe Acesta L-am gasit razvratind neamul nostru si impiedicand sa dam dajdie Cezarului si zicand ca El este Hristos rege.

3. Iar Pilat L-a intrebat, zicand: Tu esti regele iudeilor? Iar El, raspunzand, a zis: Tu zici.

4. Si Pilat a zis catre arhierei si catre multimi: Nu gasesc nici o vina in Omul acesta.

5. Dar ei staruiau, zicand ca intarata poporul, invatand prin toata Iudeea, incepand din Galileea pana aici.

6. Si Pilat auzind, a intrebat daca omul este galileian.

7. Si afland ca este sub stapanirea lui Irod, l-a trimis la Irod, care era si el in Ierusalim in acele zile.

8. Iar Irod, vazand pe Iisus, s-a bucurat foarte, ca de multa vreme dorea sa-L cunoasca pentru ca auzise despre El, si nadajduia sa vada vreo minune savarsita de El.

9. Si L-a intrebat Irod multe lucruri, dar El nu i-a raspuns nimic.

10. Si arhiereii si carturarii erau de fata, invinuindu-L foarte tare.

11. Iar Irod, impreuna cu ostasii sai, batjocorindu-L si luandu-L in ras, L-a imbracat cu o haina stralucitoare si L-a trimis iarasi la Pilat.

12. Si in ziua aceea, Irod si Pilat s-au facut prieteni unul cu altul, caci mai inainte erau in dusmanie intre ei.(Evanghelia dupa Luca cap 23)

Pardoseala originala! 

Dupa doua mii de ani, inca exista desenat jocul pe care soldatii romani il jucau ca si copiii de acum...O si X...Si Dumnezeu inca ne priveste cu iubire si ingaduinta pe care eu nu o merit!

 Pretoriul - Punerea Crucii pe umerii Domnului si pornirea spre Golgota

13. Iar Pilat, chemand arhiereii si capeteniile si poporul,

14. A zis catre ei: Ati adus la mine pe Omul acesta, ca pe un razvratitor al poporului; dar iata eu, cercetandu-L in fata voastra, nici o vina n-am gasit in acest Om, din cele ce aduceti impotriva Lui.

15. Si nici Irod n-a gasit, caci L-a trimis iarasi la noi. Si iata, El n-a savarsit nimic vrednic de moarte.

16. Deci, pedepsindu-L, Il voi elibera.

17. Si trebuia, la praznic, sa le elibereze un vinovat.

18. Dar ei, cu totii, au strigat, zicand: Ia-L pe Acesta si elibereaza-ne pe Baraba,

19. Care era aruncat in temnita pentru o rascoala facuta in cetate si pentru omor.

20. Si iarasi le-a vorbit Pilat, voind sa le elibereze pe Iisus.

21. Dar ei strigau, zicand: Rastigneste-L! Rastigneste-L!

22. Iar el a zis a treia oara catre ei: Ce rau a savarsit Acesta? Nici o vina de moarte nu am aflat intru El. Deci, pedepsindu-L, Il voi elibera.

23. Dar ei staruiau, cerand cu strigate mari ca El sa fie rastignit, si strigatele lor au biruit.

24. Deci Pilat a hotarat sa se implineasca cererea lor.(Evanghelia dupa Luca cap 23)

In pretoriu iudeii l-au condamnat pe Fiul lui Dumnezeu strigand "Rastigneste-L! Rastigneste-L!". 

 Intr-o cladire ridicata deasupra pesterii de piatra in care a fost inchis Mantuitorul, cu picioarele si mainile legate, se afla o mica biserica ortodoxa. Pestera si biserica se numesc "Pretorion"

Popasul 1. Iisus este batjocorit și chinuit în pretoriul de judecată și condamnat la moarte!

„Şi era Vinerea Paştilor (iudaice), cam la al şaselea ceas, şi a zis Pilat Iudeilor:

14. Şi era Vinerea Paştilor, cam la al şaselea ceas, şi a zis Pilat iudeilor: Iată Împăratul vostru.

15. Deci au strigat aceia: Ia-L! Ia-L! Răstigneşte-L! Pilat le-a zis: Să răstignesc pe Împăratul vostru? Arhiereii au răspuns: Nu avem împărat decât pe Cezarul.

16. Atunci L-a predat lor ca să fie răstignit. Şi ei au luat pe Iisus şi L-au dus ca să fie răstignit.

 Iată Împăratul vostru.

” (Ioan 19:14-16). Asa a avut loc condamnarea la moarte a lui Iisus Domnul.

De cine a fost Iisus condamnat la moarte? De Pilat în pretoriul de judecată de la Palatul său din Ierusalim, Vinerea dimineata, la strigătul arhiereilor, bătrânilor, cărturarilor si a mulțimii instigate să strige: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!, conform Scripturilor care zic: „Deci a ieşit Iisus afară, purtând cununa de spini şi mantia purpurie. Şi le-a zis Pilat: Iată Omul. Când L-au văzut deci arhiereii şi slujitorii au strigat, zicând: Răstigneşte-L! Răstigneşte-L! Zis-a lor Pilat: Luaţi-L voi şi răstigniţi-L, căci eu nu-I găsesc nici o vină. Iudeii i-au răspuns: Noi avem lege şi după legea noastră El trebuie să moară, că S-a făcut pe Sine Fiu al lui Dumnezeu” (Ioan 19:6-7 si 19:13-16; Luca 23:22-25; Marcu 15:8-15; Matei 27:15-26).

Pilat a renunţat la puterea lui, care a spus că o are „de a-L elibera pe Iisus” si de frică să nu îsi piardă pozitia de procurator roman în Iudeea, a împlinit cererea Sinedriului Iudaic, din vremea aceea, în Ierusalim, de a-L da pe Iisus la moarte, prin răstignire şi de a-l elibera pe Baraba, care era un tâlhar şi criminal (cf. Ioan 18:40).
Invinuiri false , decizii si sentinte criminale!Istoria ne-a aratat si atunci ca si acum , ca Iisus Hristos era nevinovat si atunci ca si acum! Pana la sfarsitul veacurilor!

Coroana de spini...

Policandru in cerc... coroana cu spini

Am coborat in temnita in care Iisus Hristos a fost dus pana la judecata. Si ne-am inchinat locului in care El a fost chinuit punandu-i- se picioarele in lanturi.

si-n temnita in care a fost Baraba

Am luat o cruce pe care urma sa o purtam cu totii,pe rand, ca repetare  a unei franturi din durererea Celui ce avea sa fie rastignit.

si am purtat aceasta cruce pe umerii nostrii.Atata doar ca noi eram multi si crucea era mult mai mica decat crucea pe care a purtat-o El.

Popasul 2. Iisus ia Crucea pe umeri si pleacă spre Golgota rastignirii !

17. Si ducandu-Si crucea, a iesit la locul ce se cheama al Capatanii, care evreieste se zice Golgota,

18. Unde L-au rastignit, si impreuna cu El pe alti doi, de o parte si de alta, iar in mijloc pe Iisus.

19. Iar Pilat a scris si titlu si l-a pus deasupra Crucii. Si era scris: Iisus Nazarineanul, Imparatul iudeilor!

20. Deci multi dintre iudei au citit acest titlu, caci locul unde a fost rastignit Iisus era aproape de cetate. Si era scris: evreieste, latineste si greceste.

21. Deci arhiereii iudeilor au zis lui Pilat: Nu scrie: Imparatul iudeilor, ci ca Acela a zis: Eu sunt Imparatul iudeilor.

22. Pilat a raspuns: Ce am scris, am scris.(Evanghelia dupa Ioan cap 19)

  Iar Crucea care o ducea Iisus era crucea omenirii întregi, simbolizând vinovătia fiecărui om, în păcatele lui.

Astfel, Pilat aprobând strigătul arhiereilor, slujitorilor, cărturarilor vremii și mulțimii instigate, l-a predat pe Iisus lor să-L ducă să fie răstignit (cf. Ioan 19:17), iar ei L-au dus la locul numit în evreieşte Golgota (cf. Ioan 19:17), unde L-au răstignit şi împreună cu el au mai dus doi tâlhari, pe care i-au răstignit, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga lui Iisus (cf. Marcu 15:27).
Plecarea lui Iisus cu Crucea în spate pe drumul Golgotei s-a împlinit după ce L-au bătut, I-au pus o cunună de spini pe cap, după Scriptura care zice: 

15. Si Pilat, vrand sa faca pe voia multimii, le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus, biciuindu-L, L-a dat ca sa fie rastignit.

16. Iar ostasii L-au dus inauntrul curtii, adica in pretoriu, si au adunat toata cohorta.

17. Si L-au imbracat in purpura si, impletindu-I o cununa de spini, I-au pus-o pe cap

18. Si au inceput sa se plece in fata Lui, zicand: Bucura-Te regele iudeilor!

19. Si-L bateau peste cap cu o trestie si-L scuipau si, cazand in genunchi, I se inchinau.

20. Si dupa ce L-au batjocorit, L-au dezbracat de purpura si L-au imbracat cu hainele Lui. Si L-au dus afara ca sa-L rastigneasca.(Evanghelia dupa Marcu cap 15 )

„Astfel, Iisus a luat Crucea pe umeri si a plecat pe drumul Crucii Golgotei însotit de multime (cf. Marcu 15:22) 

Popasul 3. Iisus cade prima dată sub povoara Crucii la iesirea din cetate, în plânsul multimii!
Deja poporul il plangea!Abia strigasera Rastigneste-L, poporul care Il aclamase la intrarea in Ierusalim pe asin si iarasi Il urmau .

 „Iar după El venea mulţime multă de popor şi de femei, care se băteau în piept şi Îl plângeau” (Luca 23:27). Drumul Crucii, spre dealul Căpăţânei – Golgota – a fost o adevărată Dramă a mântuirii neamului omenesc, în povara Crucii lui Iisus. Era înainte de amiază, căci iudeii se grăbeau să înceapă sărbătorirea Paştilor.

De aceea L-au silit pe Iisus în ducerea Crucii spre Golgota si astfel, în văzul multimii, Domnul a căzut prima oară sub povara Crucii omenirii, în îmbulzirea ostasilor romani, pentru a merge mai repede, deoarece iudeii se zoreau să plece la sărbătorirea Pastilor iudaice. Pe acest loc este construită o Capelă catolică armenească, ce marchează locul si în care se săvârsesc mereu Sfinte Slujbe.

4. Intalnirea Domnului cu Maica Sa Indurerata

Popasul 4. Iisus o vede pe Mama Sa, Fecioara Maria, care căuta să-L ajute! 

„Și erau acolo multe femei, privind de departe, care urmaseră din Galileia pe Iisus, slujindu-I” (Matei 27:55-56). „Și stăteau lângă Crucea lui Iisus, mama Lui, și sora mamei Lui, Maria lui Cleopa și Maria Magdalena” (Ioan 19:25). Acest loc este iarăși marcat de o Biserică armenească a Sfintei Fecioare Îndurerate.

Într-adevăr, Maria, mama lui Iisus, străpunsă de durere, a străbătut prin mulțime să-și ajute Fiul, care a căzut sub povara Crucii omenirii. 

Aici, Maica Domnului si-a intalnit Fiul, ingenunchiat sub povara Crucii. In acest loc sfant se inalta o micuta capela armeneasca. Basorelieful care-L infatiseaza pe Mantuitorul Hristos si pe Maica Sa Indurerata, este o lucrare a maestrului polonez Zieliensky.

Capela acestui moment dureros omagiaza durerea tuturor mamelor care si-au pierdut copiii. In interiorul acestei biserici inca se mai pastreaza podeaua originala cu mozaic din secolul al V-lea. Pe podea, intr-un loc ferit, se afla doua urme de sandale, ele amintesc de urmele pasilor Maicii Domnului.

Am dus acesta cruce desculta si eu. Imbracata cu ia mea, desculta, cu broboada neagra pe cap. Plansa  si coplesita de durere.

Popasul 5. Simon din Cirene este oprit pentru a-L ajuta pe Iisus să ducă Crucea!

"Şi pe când Îl duceau, oprind pe un oarecare Simon Cirineul, care venea din ţarină, i-au pus Crucea, ca s-o ducă în urma lui Iisus.

 Și după El (Iisus) venea multime multă de popor si de femei, care se băteau în piept si Îl plângeau (pe Iisus)” (Luca 23:26).

Primul purtător de Cruce în lume este Simon Cirineanul, tatăl lui Alexandru şi al lui Ruf (cf.Marcu 15:21). Pe acest loc este o Capelă franciscană, care comemorează evenimentul opririi lui Iisus.

 Oare ce simteau cei care il urmau pe Iisus Cel care altadata le tamaduise bolile, le inmultise painile si pestii si-i hranise si le învia mortii, văzându-L atât de schimbat, cu faţa plină de sudori şi sânge din bătăile primite si de la coroana de spini, care pătrunseseră pielea Capului Sfânt al Domnului Iisus! Istovit, Iisus a simţit nevoia să stea o clipă ca Om, dar cei din jurul Său L-au lovit şi I-au cerut să se grăbească.

Văzând ostașii romani că drumul până la dealul Golgotei nu este aşa de scurt şi că Iisus ar putea muri pe drum, înainte de a ajunge acolo, au silit pe Simon Cirineanul să-L ajute să ducă Crucea (cf. Marcu 15:21), pentru a-L răstigni pe Iisus mai repede și a merge apoi la sărbătorirea Paștilor iudaice.

Aici se poate vedea semnul Sfintei Maini a lui Iisus, care s-a imprimat in zid, cand a pus mâna pe el! Am sarutat acel semn Sfant al Mainii lui Iisus de pe zidul care se poate vedea si azi!

Popasul 6. Credincioasa Veronica sterge fata lui Iisus cu o mahramă! Scriptura care ne descoperă, încă în Vechiul Testament, zice: „Să caute Domnul asupra ta cu faţă veselă şi să te miluiască!” (Numeri 6:25). Astfel, Domnul Iisus a văzut alergarea prin multime a credincioasei Veronica spre El si a miluit-o, cu răsplata de a fi imprimat chipul Său cel Sfânt pe mahrama ei, ca prima Icoană pentru Biserica crestină.

Locul respectiv este marcat de Biserica Sf. Veronica, care apartine ordinului de maici „Surorile lui Iisus”. 

Popasul 7. Iisus cade a 2-a oară sub povara Crucii! Scriptura prezintă: „Şi El le-a fost izbăvitor în toate strâmtorările lor. Şi n-a fost un trimis şi nici un înger, ci faţa Lui i-a mântuit. Intru iubirea Lui şi întru îndurarea Lui, El (Mesia Hristos ce avea să vină), i-a răscumpărat, i-a ridicat şi i-a purtat în toată vremea de demult” (Isaia 63:9). Așa vestea proorocul Isaia, cu mult înainte, despre Drumul Crucii lui Mesia.

Popasul 8. Iisus consolează si sfătuieste femeile din Ierusalim, care-L plângeau pe drumul Crucii!  Scriptura  ne relateaza: 
„Şi întorcându-Se către ele, Iisus le-a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci pe voi plângeţi-vă şi pe copiii voştri” (Luca 23:28).
 Mânăstirea greacă ortodoxă „Sf. Haralambie” marchează locul cu o Cruce romană și o inscripție „Iisus Hristos este Victorios”. 
 „pe voi plângeti-vă si pe copiii vostri”, sunt cuvinte valabile ca toate cuvintele Domnului , pentru toate femeile lumii.Vai, noua femeilor pentru cum ii crestem pe copiii nostrii! Vai, noua pentru rasfatul in care ii invesmantam  pregatindu-i nu pentru Rai, ci pentru iad, iadul pavat cu intentii bune.

Popasul 9. Iisus cade a 3-a oară sub povara Crucii! Aici este o Biserică ortodoxă coptă, care indică acest punct dureros, de unde Iisus a putut vedea locul răstignirii! Căderea lui Iisus simbolizează căderea omenirii în păcat, iar ridicarea Domnului  ridicarea pe care a înfăptuit-o Iisus omenirii, a fiecărui suflet, din moartea păcatelor după Scriptura care zice: „…Ca să surpe prin moartea Sa (Iisus) pe cel ce are stăpânirea morţii, adică pe diavolul” (Evrei 2:14).
Drumul Crucii este sfant pana in cele mai mici amaunte si fiecare pas reprezinta un simbol, are un scop, reveleaza ceva. Doar sa zabovesti un pic, doar sa-ti dortesti si insusi Iisus Hristos iti va descoperi ...

 „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3:16).

Cu adevarat fericit este cel ce crede, căci acela va avea viată vesnică! 

Stalpul, o, da, stalpul in care s-a izbit Sfanta Lumina a Invierii ca noi, oamenii ne-am imaginat ca o putem opri!

La intrarea în biserică, în partea stângă vedem coloana crăpată de Lumina Sfântă: "Neputând plăti taxele impuse de stăpânirea otomană pentru a sluji în Biserica Sfântului Mormânt, ai noștri au făcut Liturghia afară. Au găsit un platou și au făcut Liturghia acolo. Era un stâlp mare de marmură, care și astăzi este acolo. Când au cântat ai noștri, ortodocșii, la ora 12 "Hristos A Înviat!", Sfânta Lumină a venit și stâlpul acesta a pocnit ca un tun, <<bum!>>, și a venit Sfânta Lumină mare deasupra stâlpului. Când a văzut patriarhul a luat lumânările și a aprins Sfânta Lumina de la stâlpul acela de marmură, pe care-l vedeți și azi acolo, care vă duceți, și a zis: <<Veniți de luați lumină!>>. Și lumina a venit tot unde erau ortodocșii, unde slujeau afară. Atunci un turc, când a văzut minunea asta, cum a bufnit stâlpul, a crăpat și a ieșit Sfânta Lumină, a sărit de sus și a zis: <<Mare este Hristos. Dumnezeu este Hristos!>> Celălalt general a venit și a văzut minunea. I-a tăiat capul, ăsta general turc, i-a tăiat capul la celălalt fiindcă a crezut. Asta s-a întâmplat pe la anul 1424. Mergeți la Ierusalim să vedeți stâlpul acela cu minune, unde a ieșit Sfânta Lumină la ortodocși! L-am sărutat și avem și fotografia." (citat din volumul. al XIV-lea "Ne vorbește Părintele Cleopa").

Am intrat, o, da...am intrat!

Popasul 10. Iisus pe Golgota si pregătirea pentru crucificare! 
„Şi când au ajuns la locul ce se cheamă al Căpăţânii, L-au răstignit acolo pe El şi pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta şi unul de-a stânga. …Şi împărţind hainele Lui, au aruncat sorţi” (Luca 23:33-34).
" După ce au răstignit pe Iisus, ostaşii au luat hainele Lui şi le-au făcut patru părţi, fiecărui ostaş câte o parte, şi cămaşa. Dar cămaşa era fără cusătură, de sus ţesută în întregime" (cf. Ioan 19:23). Astfel, Cămasa lui Iisus întreagă a fost luată de unul dintre ei. Cămasa lui Iisus, fără cusătură si întreagă, reprezintă unitatea Bisericii

Popasul 11. Iisus este răstignit pe Cruce!
 „Deci au zis lui (Toma după Înviere) ceilalţi ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede” (Ioan 20:25).

Această Sfântă Scriptură ne descoperă că răstignirea Domnului Iisus pe Crucea Golgotei s-a săvârsit prin cuiele care I-au fost bătute în mâini si picioare, pentru ca Trupul Sfânt al Domnului să stea pe Cruce, când va fi ridicată Crucea de la pământ spre cer.
Simteam atat durere incat nu intelegeam cum inima mea nu se opreste...Si atunci El? Lui cum i-a fost?

Popasul 12. Iisus îsi dă Duhul pe Cruce în mâinile Tatălui!
 „Şi Iisus, strigând cu glas tare, a zis: Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu. Şi acestea zicând, Şi-a dat duhul” (Luca 23:46).
 „Iar sutaşul care stătea în faţa Lui, văzând că astfel Şi-a dat duhul, a zis: Cu adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!” (Marcu 15:39). Sutasul, înseamnă ostsul roman care  păzea Crucea lui Iisus. 

„Iar de la ceasul al şaselea, s-a făcut întuneric peste tot pământul, până la ceasul al nouălea.” (Matei 27:45)
 „Iar Iisus, strigând iarăşi cu glas mare, Şi-a dat duhul. Şi iată, catapeteasma templului s-a sfâşiat în două de sus până jos, şi pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat; Mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat. Şi ieşind din morminte, după învierea Lui, au intrat în cetatea sfântă şi s-au arătat multora. Iar sutaşul şi cei ce împreună cu el păzeau pe Iisus, văzând cutremurul şi cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte, zicând: Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta!” (Matei 27:50-54).

M-am desprins de grup cu lacrimi, asa cum aveam sa fac de multe ori din acel moment si am alergat jos , unde am vazut piatra ungerii. Nimeni nu-mi spusese , sau nu avusesem urechi sa auda despre acesta.Pentru ca poate trebuia sa primesc in inima direct intalnirea cu  locul ungerii...

Sunt cativa ani de cand duc la biserica flori in Saptamana Mare... si ghirlandele mele platite din banii mei de vaduva, impodobesc sfantul epitafde sase ani, ani lungi de lacrimi. Si multumesc Domnului pentru ingaduinta acesta ! Si plang si plang si acum cand scriu de durere ...Si repet un pic din durerea femeilor mironosite care au fost la mormant si din durerea lui Iosif din Arimateea si a lui Nicodim care L-au asezat acolo, pe sfanta piatra si L-au uns cu miresme si mai apoi L-au inmormantat.

Popasul 13. Iisus este coborât de pe Cruce!
 „După acestea Iosif din Arimateea, fiind ucenic al lui Iisus, dar într-ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat ca să ridice trupul lui Iisus. Şi Pilat i-a dat voie. Deci a venit şi a ridicat trupul Lui. Şi a venit şi Nicodim, cel care venise la El mai înainte noaptea, aducând ca la o sută de litre de amestec de smirnă şi aloe. Au luat deci trupul lui Iisus şi l-au înfăşurat în giulgiu cu miresme, precum este obiceiul de înmormântare la iudei” (Ioan 19:38-40).

Asa a fost luat Trupul Sfânt al Domnului Iisus de pe Cruce în prezenta mamei Sale, a Evanghelistului Ioan si sub privirea femeilor mironosite si a ucenicilor. După îmbălsămarea pentru îngropare, după traditia iudaică, a fost asezat într-un mormânt nou, unde a stat trei zile, până la Înviere, după Scriptura care zice: „Şi că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, după Scripturi; si că S-a arătat…” (1 Cor 15:4-5)

Pe acest loc unde a fost luat Domnul Iisus de pe Cruce si dat înapoi Maicii Sale se află o Capelă cu un Altar. Trupul lui Iisus a fost așezat pe o Piatră a Ungerii și pregătit pentru îngropare. Aici a fost uns și înfășurat în giulgiul cu miresme, un amestec de smirnă, aloe și uleiuri înmiresmate, cum era obiceul de înmormântare la evrei (cf. Ioan 19:40).

Si aici ar trebui sa ma opresc pentru ca si timpul s-a oprit...De doua mii de ani, timpul e oprit in aceste momente...
Si in mod gresit pasim facand alte si alte pacate...

Grup binecuvantat de Dumnezeu ...am gasit deschis tezaurul

si ne-am inchinat icoanei Maicii Domnului cea zugravita de Sfantul Luca. Prima icoana a Maicii Domnului

Icoana Sfaintilor Imparatii Constantin si Mama sa Elena avand lemnul sfintei cruci

Aceasta este icoana Sfintei Treimii, icoana facatoare de minuni. Pe obrazul lui Iisus Hristos este o lacrima care coboara ... coboara pe sfanta Sa fata ...

Stalpul biciuirii!Aici , de doua mii de ani, daca pui urechea pe placa de desupra stalpului de care Iisus Hristos a fost legat si biciuit de soldatii romani auzi ceva. Ma intrebam cu frica daca voi auzi! Si Dumnezeu m-a lasat sa aud si eu ca si altii... zangat de lanturi si de catuse... tropot de cai...dangat de clopot ...zgomot de lovire prin biciuire... A ramas acolo, in acel stalp a ramas moment inghetat pentru vecie, ca dovada a cruzimii nostre, nedemne, nedrepte...Si doare, doare atat de mult incat inca plang  si inca ma doare...

, 

altar

Aici este locul unde s-a aflat Sfînta Cruce,în vremea Sf. Împărătese Elena,

undeva la subsolul Bisericii Sf. Mormînt

 Altarul împărtirii vesmintelor: aminteste de faptul că, după răstignire, romanii au tras la sorți veșmintele Domnului.

Paraclisul Maicii Domnului: adăposteste Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Această icoană a plâns si a vorbit păgânilor, atunci când acetia au tăiat-o cu sabia. Aici a stat Maica Domnului împreună cu femeile mironosite, privind cu durere către Fiul ei.

Pestera Sf. Elena - Altarul Sf. Grigore Luminătorul: situat la demisol, are pe jos un mozaic ce reprezintă diverse mănăstiri din Armenia, unde au pătimit monahii crestini.

Pestera aflării Sfintei Cruci: locul unde s-a găsit Sfânta Cruce de către Sf. Împărăteasă Elena.

La Pestera Sfintei Elena ajungem coborând cele 29 de trepte, între Altarul împărtirii vesmintelor si Altarul încoronării cu spini. Altarul central este închinat acum Sfântului Grigorie Luminătorul, cel care i-a încrestinat pe armeni. Altarul cel mic este închinat tâlharului pocăit, cel răstignit pe cruce în dreapta Domnului.

 

Altarul Aflării Sfintei Cruci este un altar de marmură însemnat cu o cruce neagră pe jos, acolo unde, în smerenie, s-a aflat si Sfânta Cruce.
 Arătarea semnului Sfintei Cruci s-a întâmplat, după moartea celui dintâi împărat creștin, dreptcredinciosul si marele Constantin si anume, pe vremea când fiul său Constantin (337-361 d.H.) luând împărătia, a primit totodată si rău credinciosul eres al lui Arie. Spre rusinarea ereticilor, care defăimau pe Hristos si spre încredintarea si întărirea celor dreptcredinciosi, s-a făcut, atunci, într-adevăr un semn minunat, în sfânta cetate a Ierusalimului. Că, în duminica Cincizecimii, adică la pogorârea Sfântului Duh, sărbătoarea care a căzut atunci, în anul 351, în ziua de 7 mai, la ceasul al 3-lea, s-a arătat pe cer semnul Sfintei Cruci a Domnului, strălucind cu o lumină negrăită, mai mult decât soarele; si tot poporul îl privea, minându-se, cu spaimă mare. Acest semn al Sfintei Cruci a stat deasupra sfântului munte al Golgotei, pe care Domnul nostru a fost răstignit, si s-a întins, ajungând până la Muntele Măslinilor, si se potrivea lătimea crucii cu lungimea sa. Iar frumusetea ei era atât de împodobită, încât se asemăna cu fata curcubeului, atrăgând privirea tuturor spre ea. Si umplându-se de frică si de bucurie, toată multimea Ierusalimului a alergat la Sfânta Biserică, cu mare umilintă si cu căldura sufletului, bătrâni si tineri, bărbati si tineri, străini si localnici, crestini si de alte credinte, si toti cu o gură, preamăreau pe Hristos Dumnezeul nostru, pe Dumnezeu adevărat. Atunci, necredinciosii s-au umplut de rusine, văzând cât de mare este puterea lui Hristos, Dumnezeul nostru, întru arătarea crucii celei dumnezeiesti, dovedind astfel, cu fapta, că este dreaptă crestineasca credintă, adevărată si mântuitoare. Că ea nu este alcătuită din înțelepciunea omenească, ci de la Duhul Sfânt, fiind mărturisită cu semne din cer si cu minuni. (fragment preluat din Drumul Crucii și Biserica Sfântului Mormânt)

Altarul sutasului 

. „Iar sutaşul care stătea în faţa Lui, văzând că astfel Şi-a dat duhul, a zis: Cu adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!” (Marcu 15:39). Sutasul, înseamnă ostasul roman care stătea si păzea Crucea lui Iisus. Domnul nostru Iisus Hristos, prin negrăita Lui milă, a binevoit să ne mîntuiască de la pierzare cu patima Sa cea de voie, prin Cruce, prin moarte şi prin înviere, dîndu-Se spre chinuri, ca să se rănească pentru păcatele noastre. Atunci un sutaş, anume Longhin, de neam din Capadocia, fiind sub stăpînirea lui Pilat, a fost pus împreună cu ostaşii săi să slujească la sfintele patimi şi la răstignirea lui Hristos. Văzînd el minunile cele ce s-au făcut de Hristos, adică cutremurul şi schimbarea soarelui în întuneric, mormintele deschizîndu-se, morţii înviind şi pietrele despicîndu-se, a mărturisit că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, precum grăieşte dumnezeiescul evanghelist Matei: "Iar sutaşul şi cei ce străjuiau împreună cu dînsul pe Iisus, văzînd cutremurul şi cele ce s-au făcut, s-a temut foarte tare, zicînd: cu adevărat Fiul lui Dumnezeu a fost Acesta".

Despre Longhin sutaşul zic unii că el a împuns cu suliţa în coasta nostru Domnului Iisus Hristos, Care a murit pe cruce, iar din sîngele şi apa ce au curs a cîştigat tămăduire pentru ochii săi cei bolnavi. Apoi, fiind îngropat trupul făcător de viaţă al lui Hristos, Longhin iarăşi a fost pus de Pilat să străjuiască cu ostaşii pe Iisus Care zăcea în mormînt. Iar cînd Domnul, cu mare slavă, a înviat din mormînt şi prin minunata Sa sculare a înspăimîntat pe străjeri, îngerul Domnului, pogorîndu-se din cer, a prăvălit piatra de pe mormînt şi de frica lui s-au cutremurat străjerii şi s-au făcut ca morţi. Atunci Longhin împreună cu alţi doi ostaşi ai săi au crezut desăvîrşit în Hristos şi s-au făcut propovăduitori ai învierii Lui, mărturisind lui Pilat şi arhiereilor toate cele ce s-au făcut.

Arhiereii au făcut sfat cu bătrînii şi au dat ostaşilor mulţi arginţi ca să tăinuiască învierea lui Hristos, zicînd: "Ucenicii Lui L-au furat noaptea, pe cînd noi dormeam". Însă Longhin nu a primit arginţii şi nu a vrut să tăinuiască minunea, ci a mărturisit-o şi adevărată a fost mărturisirea lui. Pentru aceasta Pilat şi adunarea evreiască l-au urît pe Longhin şi toată mînia lor pe care o aveau înainte asupra lui Hristos au îndreptat-o împotriva lui. Căci cu cuvîntul său vestea tuturor că Hristos este adevăratul Dumnezeu, a Cărui moarte şi înviere dătătoare de viaţă el însuşi le-a văzut şi despre aceasta la toţi a propovăduit. Zavistnicii încercau asupra lui pricină şi vreme potrivită să-l piardă, pentru că mărturisea pe Iisus Hristos, dar nu aflau, pentru că Longhin fiind mai bătrîn şi mai cinstit decît toţi, era binecunoscut Cezarului. Fiind înştiinţat el de gîndul lor cel rău ce îl aveau asupra lui, a voit mai bine să fie lepădat pentru Hristos, decît să vieţuiască în locaşurile iudeilor. Şi şi-a lăsat dregătoria sa, haina şi brîul cel ostăşesc şi luînd cu el pe cei doi prieteni care aveau aceeaşi rîvnă ca şi dînsul, pentru Hristos, s-au depărtat şi n-au mai vieţuit cu popor şi se îndeletniceau cu credinţa în adevăratul Dumnezeu. Apoi au primit botezul de la Sfinţii Apostoli şi nu după multă vreme au părăsit Ierusalimul şi au mers împreună în Capadocia. Acolo a fost propovăduitor şi apostol al lui Hristos şi a întors pe mulţi din rătăcire la Dumnezeu. Apoi, lăsînd cetatea aceea, a petrecut în satul tatălui său, vieţuind în post şi în rugăciune.

Adunarea evreiască din Ierusalim a fost înştiinţată că Longhin a umplut toată Capadocia cu învăţătura sa şi cu mărturisirea cea dovedită despre învierea lui Hristos. De aceea, arhiereii şi bătrînii s-au umplut de zavistie şi de mînie şi, mergînd la Pilat cu multe daruri, l-au rugat ca să trimită pînă la Cezarul din Roma veste împotriva lui Longhin care şi-a lepădat dregătoria ostăşească, s-a abătut de la stăpînirea romană şi tulbură poporul din Capadocia propovăduind pe alt împărat. Iar Pilat, luînd darurile, a ascultat rugămintea lor şi a trimis la Cezarul Tiberiu o scrisoare care cuprindea multă clevetire împotriva lui Longhin. Cu această scrisoare a lui Pilat au trimis iudeii mult aur Cezarului, răscumpărînd moartea Sfîntului Longhin. Apoi degrabă a venit de la Cezar poruncă ca Longhin să fie pedepsit cu moarte, ca un potrivnic al Cezarului. Şi îndată Pilat a trimis ostaşi în Capadochia ca să-i taie capul lui Longhin şi apoi să-l aducă în Ierusalim, spre a dovedi adunării evreieşti moartea lui. Apoi Pilat a poruncit să fie ucişi, după cererea evreilor care îl urau pe Dumnezeu, şi cei doi ostaşi care lăsaseră împreună cu Longhin dregătoria ostăşească şi propovăduiau acolo, ca şi dînsul, pe Hristos.

Ajungînd trimişii lui Pilat în părţile Capadociei, întrebau cu stăruinţă unde este Longhin. Aflînd că locuieşte în satul părintesc, s-au sîrguit să meargă acolo şi umblau în taină, căutîndu-l pe Longhin nu spre a-l ucide, ci spre a-i aduce oarecare cinste, pentru că se temeau ca să nu-i scape din mîini şi să se întoarcă ruşinaţi la cei ce i-au trimis. De aceea, căutau să năvălească asupra lui în taină. Iar Sfîntul Longhin, fiind plin de Duhul lui Dumnezeu, a ştiut cele ce vor să fie, pentru că i s-a descoperit lui cununa mucenicească ce i se gătea, şi a ieşit singur în întîmpinarea lor. Văzîndu-i, cu dragoste le-a grăit cuvinte bune. Iar ei, necunoscîndu-l, l-au întrebat: "Unde este Longhin care era odată sutaş?" Iar Longhin i-a întrebat: "Ce trebuinţă aveţi cu el?". Au răspuns ostaşii: "Am auzit că este om bun şi vrem să-l cercetăm; căci noi sîntem ostaşi, iar el a fost sutaş de ostaşi, deci voim să-l vedem pe el". Iar Longhin le-a zis: "Rogu-vă pe voi, stăpînii mei, să vă abateţi la casa mea şi să vă odihniţi puţin de cale, căci eu vi-l voi spune vouă, că ştiu unde vieţuieşte şi sigur va veni la voi, că nu locuieşte departe". Iar ei s-au dus la dînsul. Şi le-a făcut Longhin ospăţ mare, iar după ce s-a înserat, cînd oaspeţii s-au veselit bine de vin, au spus lui Longhin pentru ce sînt trimişi. Însă mai întîi l-au rugat şi l-au jurat cu jurămînt ca să nu spună nimănui taina aceasta, temîndu-se ca nu cumva cineva să-l scape pe Longhin de dînşii. Apoi i-au spus: "Noi sîntem trimişi ca să luăm capul lui şi capetele celor doi tovarăşi ai lui, pentru că a venit porunca aceasta de la Cezar către Pilat". Longhin, auzind că şi pe prietenii lui îi caută ca să-i omoare, a trimis în grabă după dînşii, chemîndu-i la sine şi nu le-a spus ostaşilor că el este Longhin, pînă ce nu au venit şi prietenii lui. Iar ostaşii adormind, Longhin a stat la rugăciune şi toată noaptea aceea s-a rugat cu dinadinsul lui Dumnezeu, pregătindu-se pentru moarte. A doua zi ostaşii se sîrguiau să meargă în cale şi l-au rugat pe Longhin ca să li-l spună pe acela pe care îl caută şi pe care a făgăduit că are să-l arate. Iar Longhin le-a zis lor: "Aşteptaţi puţin, stăpînii mei, că am trimis după dînsul şi fără zăbavă va veni la voi. Şi să mă credeţi pe mine că acela pe care îl căutaţi, singur se va da pe sine în mîinile voastre, numai să aşteptaţi". Aflînd Longhin că vin prietenii lui, a ieşit în întîmpinarea lor şi, cuprinzîndu-i, i-a sărutat pe ei, zicîndu-le: "Bucuraţi-vă, robii lui Hristos şi ai mei prieteni, că s-a apropiat veselia noastră; a sosit vremea dezlegării noastre din legăturile trupeşti. Căci, iată, acum vom sta împreună înaintea Domnului nostru Iisus Hristos, pe Care L-am văzut răbdînd patimi, răstignire, îngropare şi a înviat cu slavă. Pe Acela iarăşi de acum Îl vom vedea şezînd de-a dreapta lui Dumnezeu şi ne vom sătura de vederea slavei Lui". Grăind acestea Longhin către prietenii săi, le-a spus lor de ce au venit ostaşii de la Pilat şi de la adunarea iudeilor: ca să-i ucidă pe ei pentru mărturisirea învierii lui Hristos. Iar ei, auzind acestea, s-au bucurat că se vor învrednici a fi părtaşi cununii muceniceşti şi că degrabă vor merge să stea înaintea Domnului lor, pe Care L-au iubit din tot sufletul. Apoi, ducîndu-i pe prietenii săi la ostaşi, le-a zis: "Iată, aveţi pe Longhin, iată aveţi şi pe cei doi prieteni ai lui, pentru că eu sînt Longhin pe care îl căutaţi, iar aceştia doi sînt prietenii mei, care împreună cu mine au văzut învierea lui Hristos şi au crezut. Deci făceţi-ne nouă aşa precum aveţi porunca de la cei ce v-au trimis pe voi".

Iar ostaşii, auzind acestea, s-au umilit şi pe moment nu credeau că el este Longhin. Apoi, înştiinţîndu-se cu adevărat, se ruşinară si nu voiau să-l omoare pe binefăcătorul lor. Iar Longhin îi silea pe ei ca să îndeplinească porunca şi le zicea: "Nu puteţi să-mi răsplătiţi mai bine pentru dragostea mea către voi decît dacă mă veţi trimite degrabă la Domnul meu, pe Care de mult doresc să-L văd".

Apoi, s-a îmbrăcat în haine albe de îngropare, a arătat cu mîna un deal care era în apropiere şi a poruncit casnicilor săi ca acolo să-i îngroape trupul şi să pună împreună cu dînsul şi trupurile celor doi prieteni ai săi. Rugîndu-se mult şi dînd tuturor celor ce erau acolo sărutarea cea mai de pe urmă şi-au plecat sub sabie capetele lor, iar ostaşii, tăindu-le, au luat cu dînşii capul Sfîntului Longhin şi s-au dus. Iar cei de pe lîngă casă au îngropat cu cinste trupurile sfinţilor la locul arătat de Sfîntul Longhin, iar cinstitul şi sfîntul lui cap a fost dus de ostaşi la Ierusalim, ca să fie dovadă lui Pilat şi iudeilor despre uciderea lui Longhin. Pilat şi cu iudeii, văzînd capul sfîntului, a poruncit ca să-l arunce afară din cetate şi l-au tăvălit mult în gunoi pînă ce a fost astupat acolo.

Domnul, Care păzeşte toate oasele plăcuţilor Săi, a păzit întreg, în gunoi, capul Sfîntului Longhin. Si cînd a vrut ca să-l preamărească pe robul său pe pămînt înaintea oamenilor, precum îl preamărise în cer înaintea îngerilor, a descoperit sfîntul lui cap astfel: O femeie văduvă din Capadochia orbise de amîndoi ochii şi multă vreme a căutat ajutor pe la doctori, dar n-a aflat nicăieri. Apoi s-a gîndit să meargă la Ierusalim şi să se închine acolo la sfintele locuri, căutînd ajutorul lui Dumnezeu pentru ochii săi cei orbi. Luînd cu ea pe fiul ei, primul născut, a luat calea Ierusalimului şi a fost dusă de dînsul pînă acolo. Ajungînd la sfintele locuri, fiul ei s-a îmbolnăvit şi după puţine zile a murit. Din pricina aceasta văduva avea mare mîhnire şi plîngea de îndoita-i orbire: căci a pierdut şi ochii şi pe fiul ei, care era ca o lumină a ochilor săi.

Plîngînd ea nemîngîiată şi tînguindu-se cu amar, i s-a arătat în vedenie Sfîntul Longhin şi a mîngîiat-o, făgăduindu-i că şi pe fiul ei i-l va arăta în slava cerului şi lumina ochilor i-o va dărui. Şi i-a povestit toate cele despre sine; cum a fost la patimi, la răstignire, la îngropare şi la învierea lui Hristos, cum a propovăduit în Capadocia pe Hristos şi a pătimit pentru Dînsul cu prietenii săi. Şi i-a poruncit ei să meargă înaintea cetăţii şi să afle capul lui acoperit de gunoi şi i-a zis: "Ţie ţi s-a rînduit aceasta spre tămăduirea ta". Iar ea, mîngîindu-se în necaz, s-a sculat şi a mers, fiind condusă afară din cetate. Femeia ruga pe cei care o duceau, zicîndu-le: "Unde veţi vedea gunoi mult adunat, acolo să mă duceţi". Şi aşa s-a făcut; aflînd gunoi mult, au dus-o acolo, iar ea a început a scormoni gunoiul cu mîinile. Deşi nu vedea nimic cu ochii, avea credinţă mare în cuvintele sfîntului, cel ce i-a grăit în vedenie. După rînduiala lui Dumnezeu, îndată a găsit ceea ce căuta. Deodată a văzut lumina soarelui, pentru că i s-au deschis ochii şi a văzut în gunoi capul sfîntului. Şi s-a bucurat, nu atît de lumina soarelui pe care a văzut-o, cît mai ales de capul sfîntului, pe care l-a aflat şi prin care a cîştigat vederea. Şi l-a preamărit pe Dumnezeu, iar pe Sfîntul Longhin, robul său, l-a cinstit. Luînd capul şi sărutîndu-l, l-a dus cu bucurie în casa în care găzduia şi, spălîndu-l, l-a uns cu miresme bine mirositoare. Aşa de mult se veselea de aflarea acelei duhovniceşti visterii, încît şi-a uitat mîhnirea pentru fiul cel mort.

În noaptea următoare i s-a arătat iar Sfîntul Longhin, în lumină mare, aducînd pe fiul ei la dînsa, strălucind în îmbrăcăminte de nuntă şi, cuprinzîndu-l pe acesta cu dragoste părintească, a zis către văduvă: "Vezi pe acela pentru care eşti în durere? Iată, femeie, pe fiul tău, iată în ce fel de cinste şi slavă se află, vezi-l şi te mîngîie, pentru că Dumnezeu l-a numărat în cetele cele cereşti, care se află în Împărăţia Lui; iar eu l-am luat acum de la Mîntuitorul şi nu va fi depărtat de mine niciodată. Şi să iei capul meu şi trupul fiului tău şi să le pui într-o raclă. Să nu plîngi mai mult pe fiul tău, nici să se tulbure inima ta, căci mare slavă, bucurie şi veselie nesfîrşită i s-a dat lui de la Dumnezeu".

Dacă a auzit aceasta, femeia s-a sculat şi degrabă a pus într-o raclă capul mucenicului, împreună cu trupul fiului ei cel mort şi s-a întors la casa sa, slăvind şi lăudînd pe Domnul. Sosind în patria sa, a îngropat la un loc trupul fiului ei împreună cu cinstit capul sfîntului mucenic şi aceste cuvinte le grăia în sine: "Acum ştiu că celor ce iubesc pe Dumnezeu toate le sporesc spre bine. Am căutat ochii trupeşti şi am aflat împreună şi pe cei sufleteşti. Eram cuprinsă de necaz pentru moartea fiului meu şi acum îl am la ceruri stînd în slavă înaintea lui Dumnezeu cu proorocii, cu mucenicii şi cu Longhin, cu care totdeauna se bucură, întru împărăţia lui Hristos, purtînd printre îngeri Crucea, semnul cel de biruinţă. El ca un ucenic al lui Longhin scoate acelaşi glas, cîntînd cu bucurie: "Cu adevărat Fiul lui Dumnezeu a fost Acesta, este şi va fi. Impărăţia Lui este împărăţia tuturor veacurilor şi stăpînirea Lui, întru tot neamul şi neamul, a Căruia este slava în veci". Amin.

http://paginiortodoxe.tripod.com/vsoct/10-16-sf_longhin_sutasul.html

Locul intalnirii Domnului cu Maria Magdalena in Duminica Invierii.

Sfântul Ioan Evanghelistul consemnează şi faptul că Mântuitorul Hristos s-a arătat în dimineaţa Învierii doar Mariei Magdalena, care stătea la uşa mormântului şi plângea. Întorcându-şi privirea, l-a văzut pe Mântuitorul şi l-a confundat cu grădinarul căruia i se adresează cu cuvintele: „Doamne, dacă Tu l-ai luat, spune-mi unde l-ai pus şi eu îl voi ridica“ (Ioan 20, 15). Când Mântuitorul o strigă pe nume, ea Îl recunoaşte şi probabil a dorit să-L îmbrăţişeze şi atunci Mântuitorul îi spune aceste cuvinte semnificative: „Nu te atinge de Mine, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Mergi la fraţii Mei şi le spune: Mă sui la Tatăl Meu şi la Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi la Dumnezeul vostru“ (Ioan 20, 17).

Si ne-am apropiat de Sfantul Mormant

Popasul 14. Iisus a fost înmormântat!
 „Iar în locul unde a fost răstignit era o grădină, şi în grădină un mormânt nou, în care nu mai fusese nimeni îngropat. Deci, din pricina vinerii iudeilor, acolo L-au pus pe Iisus, pentru că mormântul era aproape” (Ioan 19:41-42). Şi Iosif, luând trupul, l-a înfăşurat în giulgiu curat de in, Și l-a pus într-un mormânt nou al său, pe care îl săpase în stâncă, si prăvălind o piatră mare la usa mormântului s-a dus. Iar acolo era Maria Magdalena si cealaltă Marie sezând la mormânt.” (Matei 27:59-61).

Astfel, Sfântul Mormânt al Domnului Iisus Hristos de la Ierusalim, este cel mai Sfânt loc de pe pământ al crestinătătii. Mormântul se află în centrul Rotondei, într-un edicul cu ornamente bogate. Mormântul s-a aflat inițial într-o grotă săpată în piatră, iar Rotonda a fost construită în jurul acesteia. Piatra Sfântă este acoperită cu o marmură, iar deasupra ei sunt picturi ce reprezintă Învierea Domnului. Mormântul este acoperit de o lespede din marmură slefuită perfect si asezată acolo din 1555. Deasupra Sfântului Mormânt ard zi si noapte 42 de Candele: 13 pentru ortodocsi, catolici si armeni, iar 4 pentru copti. Prima încăpere din Sfântul Mormânt al Domnului Iisus este Capela Îngerului care a răsturnat piatra de la usa Mormântului si a Vestit Învierea lui Iisus, mai întâi Mariei Magdalena (cf. Matei 28:1-6).
Nu se poate povesti cum e inauntru! Fiecare trebuie sa traiasca el acel moment! Este cutremurator!

Am intrat in prima incapere.Acesta!Mai sus de randul acesta!
Nu am putut sa fac fotografii chiar daca mi-as fi dorit. Dar cred, privind in urma ca nici macar nu as fi vrut pentru mine. Incaperea ingerului si piatra rasturnata de la usa mormantului. Am vazut mai apoi peretii din piatra pe care doar ii sarutam stand  la rand sa intru in incaperea urmatoare.Si cand am intrat m-am aruncat in genunchi, mi-am pus capul pe piatra si am zis cu lacrimi"Pomeneste-i si mantuieste-i Doamne pe toti cei pe care i-am cunoscut in acesta viata, cu toti ai lor, vii si adormiti!  Si pomeneste-ma Doamne si pe mine!"
Lacrimile imi curgeau suvoi pe fata pe gura , pe piatra.Si imediat calugarul de la usa a strigat sa iesim. Nu am vazut nimic, absolut nimic si nu am simti decat durerea pacatelor mele si durerea ca nu am fost in stare sa fi trait si eu altfel, cu mai putine pacate, cu mai putine rele, durerea ca nu am pastrat albul botezului si nici macar pe cel al sfintei  spovedanii  si impartasanii!
Cateva secunde pentru care merita sa strabati pe jos drumul tot spre Ierusalim. Cateva secunde! 
Cateva secunde care m-au schimbat ! Dumnezeu sa-mi ajute sa raman cat mai mult asa cum am iesit din Sfantul Mormant!

Câteva date despre Biserica Sfântului Mormânt:

Prima biserică a fost ridicată de Sf. Împărăteasă Elena între 326 și 335. În 614 perșii au distrus biserica și au răpit Sfânta Cruce. În 628 împăratul Heracle îi învinge pe perși și aduce Sfânta Cruce înapoi la Ierusalim.

În 638, patriarhul Sofronie al Ierusalimului îl invită pe Califul Omar, cel ce stăpânea Ierusalimul, să se închine în Biserica Sfântului Mormânt. Acesta refuză, spunându-i că, dacă se va închina acolo, biserica ar putea fi transformată în moschee. Mai multe cutremure s-au abătut asupra bisericii, făcând mari stricăciuni.

În 996 ajung fatimizii la putere și aceștia pun taxe mari pelerinilor ce doreau să se închine la Sfântul Mormânt.

Împăratul bizantin Constantin al IX-lea Mahomahul este cel care înfrumusețează biserica. Cruciații repară și ei biserica Sfântului Mormânt după 1099. Din 1149 biserica își menține structura până astăzi, fără nici o modificare.

Există un status-quo, adică un regulament de folosire și administrare a Sfintelor Locuri, impus în 1757 de către stăpânirea otomană, prin care se stabilește ordinea istorică și ierarhică a confesiunilor religioase care slujesc aici după cum urmează: ortodocși, armeni, copți, catolici, etiopieni și sirieni ortodocși.

Clopotnița, construită între 1160 și 1180, a fost renovată în 2004.

Curtea interioară este din secolul al XII -lea.

Fațada bisericii are 2 uși, una dintre ele a fost astupată de Saladin, pentru a limita accesul pelerinilor în incintă.

Ușa de la intrarea are o înălțime de aproximativ 3 m, iar zăvorul se află la o înălțime de 2,5 m, astfel încât portarul trebuie să folosească o scară pentru a ajunge să deschidă ușa.

Cheia de la intrare se află păstrată de generații întregi de o familie musulmană. Pentru a ajunge la zăvorul superior, portarul urcă pe o scară înaltă de 2 m și jumătate, pe care, după închiderea ușilor Bisericii Sfântului Mormânt, o dă printr-o mică trapă călugărilor rămași în interior. Atât la închiderea cât și la deschiderea ușilor sunt prezenți reprezentanții celor 3 confesiuni majoritare: ortodoxă, armeană și catolică. 

Scara de sub geamurile bisericii are o istorie interesantă. Pe vremea stăpânirii otomane, taxele de intrare erau atât de mari, încât monahii din interior nu mai ieșeau afară. Singura legătură cu exteriorul era o plimbare pe pervazul bisericii, coborând pe acea scară. Scara a devenit parte integrantă din fațadă și este schimbată când se deteriorează!

Coloana de la intrare. În anul 1424, datorită taxelor mari cerute de otomani, patriarhul Ierusalimului nu a mai putut sta în Sfântul Mormânt la venirea Sfintei Lumini. Toți credincioșii au rămas împreună cu patriarhul în așteptarea Sfintei Lumini în curtea bisericii. Când a venit Sfânta Lumină, aceasta a lovit o coloană din partea stângă a ușii, făcând o crăpătură mare ce a rămas până astăzi.

Paraclisele și locurile sfinte din Complexul Bisericii Învierii:

a. Golgota: locul unde Iisus a fost dezbrăcat de haine și locul Răstignirii.

b. Piatra ungerii: locul unde Trupul Domnului a fost pregătit pentru îngropare.

c. Altarul încoronării cu spini: ne aduce aminte de Patimile Mântuitorului.

d. Altarul lui Adam sau Capela Căpățânii: situat sub Golgota, are în interiorul său o crăpătură care, conform Tradiției a fost cauzată de înfigerea Crucii în stâncă. Tot Tradiția ne spune că locul era numit "locul căpățânii", deoarece craniul lui Adam fusese îngropat acolo. Acesta este motivul și pentru care, în iconografia bizantină, crucea are la bază un craniu.

e. Altarul împărțirii veșmintelor: amintește de faptul că, după răstignire, romanii au tras la sorți veșmintele Domnului.

f. Altarul sutașului Longin: amintește de soldatul roman care L-a mărturisit pe Hristos: "Cu adevărat Fiul lui Dumnezeu era Acesta."

g. Paraclisul Maicii Domnului: adăpostește Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Această icoană a plâns și a vorbit păgânilor, atunci când aceștia au tăiat-o cu sabia. Aici a stat Maica Domnului împreună cu femeile mironosițe, privind cu durere către Fiul ei.

h. Altarul butucilor: se află lângă Paraclisul Maicii Domnului și este format din 2 orificii, unde a fost ținut Mântuitorul cu picioarele prinse cât s-a pregătit locul de Răstignire; se află în imediata apropiere a Golgotei.

i. Capela Mariei Magdalena: ridicată pe locul unde a avut loc întâlnirea dintre Hristos cel Înviat cu Maria Magdalena.

j. Peștera Sf. Elena - Altarul Sf. Grigore Luminătorul: situat la demisol, are pe jos un mozaic ce reprezintă diverse mănăstiri din Armenia, unde au pătimit monahii creștini.

k. Peștera aflării Sfintei Cruci: locul unde s-a găsit Sfânta Cruce de către Sf. Împărăteasă Elena.

l. Capela siriană: aici se pot vedea 2 morminte datând din secolul I.

m. Capela Coptă: este lipită de Sfântul Mormânt și are sub masa Sfântului Altar o porțiune din Stânca Sfântului Mormânt.

n. Altarul femeilor: aparține armenilor și reprezintă locul unde femeile priveau spre Răstignirea Domnului.

o. Biserica Învierii: situată în fața Sfântului Mormânt și aparține ortodocșilor. Are pereții și catapeteasma din marmură, icoanele împărătești aurite, iar deasupra Altarului se află Arcul lui Constantin Mahomahul. Tot aici se află și o mică piatră care se numește "buricul pământului" și se referă la ceea ce spunea profetul Iezechiel: "Acesta este Ierusalimul, pe care Eu l-am pus în mijlocul neamurilor și al țărilor dimprejur."

p. Sfântul Mormânt: la început nu era acoperit cu baldachin de piatră, acesta fiind construit în 1048 pentru a proteja Sfântul Mormânt împotriva ploilor. Rotonda ce adăpostea Sfântul Mormânt a fost la început deschisă. În 614 cupola a fost arsă, dar în 1996 s-a restaurat și prezintă acum 12 raze aurite din mijlocul cărora, la Sf. Paști, Sfânta Lumină coboară din cer în Sâmbăta Mare, la orele prânzului. Are 2 incinte: Camera ce adăpostește Piatra Îngerului, acolo unde a apărut îngerul Gavriil ce a vestit Învierea și Sfântul Mormânt propriu-zis. Pentru susținere, baldachinul de piatră ce adăpostește Sfântul Mormânt a fost închis în 1947 cu o structură de oțel adusă din Bengal.

În fața baldachinului se află câteva lumânări foarte înalte ce aparțin comunităților majoritare: ortodoxă, armeană și catolică. De asemenea sunt mai multe candele aprinse și icoane ce împodobesc fațada baldachinului. (fragment preluat din cartea "Ghidul pelerinilor în țara sfântă")