Am revenit!

Dragii mei, m-am intors!
Acum cateva ore am intrat in casa mea!
Am fost plecata in Tara Sfanta.

Nu am spus acest lucru decat catorva persoane, desi stiam ca"serviciile secrete" vor afla imediat unde sunt plecata.

Am plecat cu mari emotii,intrebandu-ma, asa cum spuneam in ultima postare, daca ma voi intoarce.Intrebarea, dragilor, era retorica. 

Dumnezeu este singurul care stie si care stabileste timpul pamantesc al fiecaruia si Dumnezeu este Cel care stie daca suntem pregatiti pentru a pleca.In ceea ce ma priveste, inteleg ca trebuia sa traiesc un timp al reintoarcerii mele sub toate aspectele si din toate unghiurile.

Si m-am intors. M-am intors insa ramanad acolo. Pentru ca orice fac, orice spun, orice traiesc, gandul meu este la piatra ungerii si la cum musteste de mir, la mirosul extraordinar al locului acela, la sentimentul pe care l- am avut  cand plecam capul pe ea,la Sfantul Mormant in care Dumnezeu m-a ajutat si am intrat dublu decat toti cei din grup, probabil zicandu-mi:

-Hai sa te mai aud cartind ca nu a fost destul!Ia, sa-ti ajunga, dar sa te vad apoi cum esti!

Si Dumnezeu , asa cum va spuneam, m-a dus si adus. Dumnezeu a avut mana peste mine si nimic rau nu mi-s-a intamplat, toate clipele au fost  binecuvantate.Am urcat Golgota, patrunzand in cetatea Ierusalimului in dimineata unei zile in care se impuscau si se alergau sa se ucida, real, oameni pe care nu stiu ce ii face sa se urasca atat de mult. Am fost in pustiul Hozevei.Am urcat Muntele Ispitirii. Pe jos, distante mari si greu de urcat si coborat, dar le-am parcurs alaturi de cei tineri fara sa fac febra, fara sa fac infarct, fara sa am plang cuiva de ceva, pentru ca, desi greu a fost, a fost o greutate pe care altcineva o purta alaturi de mine.

Am trecut pana si prin filtru unui aeroport in care tot personalul se comporta ca in zile de razboi, fara insa ca bagajul meu sa fie deschis!

Si am ajuns acasa usor ca si cand am fost o frunza dintr-un copac care isi pierde coroana acum toamna, cineva m-a cules de pe jos si m-a asezat cu mana acolo unde trebuia sa fiu de fiecare data. 

Si pentru asta si pentru alt miliard de lucruri, Tie iti multumesc, Doamne, pentru ca Tie ti-se cuvine lauda si murdara mea lacrima!