Pelerin in Tara Sfanta- a doua zi 4 noiembrie 2014

Trecusem seara prin Nazareth,orasul Maicii Domnului, un oras zgomotos,pe strazi inguste aproape atinsi de masini. Era noapte, dar era Acasa, pentru ca pretutindeni, aici e Acasa. 

Si  doar cu un pic de regret ca a trecut atat de repede, plecasem spre Tiberias, un oras port la lacul Galileii. Am ajuns seara tarziu , morti de foame multi dintre noi , dar acolo, la restaurant era atata mancare incat numai vazand-o, ne-am indestulat. Am adormit  repede, cu gandul nu numai la ceea ce am vazut, cat mai ales la ceea ce asteptam.

Si m-am trezit intr-un soare cald, bland, soare de dimineata de vara tarzie...

Am mancat , am luat iarasi bagajul si ...

spre Tabor

Autocarul a oprit undeva la poalele Taborului si de acolo urma sa mergem cu microbuzele. Ca peste tot,tarabe cu aceleasi suveniruri, magneti, cruci din lemn de maslin, batice si saluri,icoane si brelocuri... preturi diverse, foarte diferite, acelasi lucru aici 10 dolari si mai jos... doua la 10 dolari!

Dar cine dorea sa mai cumpere ceva cand  urcam sa-L vedem pe Mantuitorul pe Tabor, schimbandu-se la Fata, apoi graind multimilor si incercand sa-i convinga care e sensul vietii?

Taborul este un moment important in asezarea noastra umana.

Iisus Hristos ia cu sine trei ucenici: pe Petru, pe Ioan si pe Iacob. Trei, nu pentru ca altii nu ar fi meritat, ci pentru ca in randuiala dumnezeirii atat fusese planuit. Petru era aprig in a-L aduce pe Iisus la cunostinta oamenilor, Ioan era cel iubit, ucenicul cel mai drag, mantuitorului...Iacob era fratele acestuia...

Adesea se retragea Iisus pe munte, in singuratate ...muntele te apropie parca mai mult de Dumnezeu,te face sa-L simti pe Dumnezeu mai aproape si sa traiesti apropierea de El ca fiind singurul lucru care conteaza .

 Evanghelia dupa Matei -Capitolul 17

1. Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte.

2. Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina.

3. Şi iată, Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El.

4. Şi, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una.

5. Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, şi iată glas din nor zicând: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L".

6. Şi, auzind, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au spăimântat foarte.

7. Şi Iisus S-a apropiat de ei, şi, atingându-i, le-a zis: Sculaţi-vă şi nu vă temeţi.

8. Şi, ridicându-şi ochii, nu au văzut pe nimeni, decât numai pe Iisus singur.

9. Şi pe când se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicând: Nimănui să nu spuneţi ceea ce aţi văzut, până când Fiul Omului Se va scula din morţi.

..."au cazut cu fata la pamant si s-au inspaimantat foarte!"Au vazut lumina dumnezeirii dar nu pe  de-a-ntregul, pentru ca oamenii, nu o pot pricepe, nici macar ucenicii nu erau pregatiti sa o traiasca, ci doar atat cat o puteau pricepe! Si atunci Petru zice:"

Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una."

O lumina si deja Petru vroia sa se vesniceasca. Erau nauciti si doreau sa perpetueze acel moment in restul lor de viata...Trei colibe! Trei colibe pentru Iisus , Moise si Ilie!Nici una pentru el!"Bine este sa fim noi aici!" Aceasta e ceea ce aveam sa traiesc in zilele care vor urma! Sentimentul de a construi ceva pentru altii si nimic lumesc, doar traire,  doar suflet pentru mine! Sentimentul ca nimic nu-mi trebuie! Nimic nu-mi lipseste! 

Ii purtam pe toti in mine. Pe toti pe care i-am cunoscut in acesta viata in diversele moduri pe care evolutia mea umana le-a facut posibile, pe cei din familia mea, pe "vecinii" mei,pe cei din bisericile unde m-am rugat, pe prieteni, oameni multi care m-au iubit si ma iubesc in acesta viata, dar si pe cei care din diverse pricini nu ma iubesc... si-mi era mila pentru ei, ca risipesc timpul vietii lor in dusmanii fara rost, fara sa schimbe fata lor...ma gandeam la cei care au deschis aceste pagini ...  peste doua milioane de vizite in doar doi ani, aluatul acesta care creste si pe care mi-l doresc sa fie spre slava lui Dumnezeu, voi toti...Dumnezeu sa va binecuvinteze in tot timpul!
Ma gandeam la preotii in fata carora mi-am plecat capul in acesti sapte ani pentru binecuvantarea lor si crucea pusa de ei, sau atingerea capului meu a facut posibila trecerea mea de la femeia imbracata in turcoaz la femeia in negru de acum, la putina schimbare a fetei mele...
Ma gandeam la atatia preoti care slujesc sfanta liturghie si care talcuiesc pericopa evanghelica a Schimbarii la Fata si nu urca Taborul real, decat pe cel duhovnicesc...
Ma gandeam la toti cei care au murit si nu l-au cunoscut...
Ma gandeam la Grig... la cei care nu mai sunt aici... la mama mea draga abia plecata, atat de curand plecata incat uit ca a plecat ... la Dani si Ionut, la Mihnea si Daniel... la Adela si Maria-Octavia, la Sofia si Neculai,la Sevastita si Constantin pe care abia i-am adaugat pe pomelnicul meu ,la tatal meu si la nasii mei... la toti cei pe care ii duc dupa mine cu lanturi de lacrimi si-i trag, ii trag, Doamne, si-i voi pune la picioarele Tale si  acolo voi striga si-Ti voi spune" Mantuieste-i, Doamne, mantuieste-i pe toti!"
Ma gandeam la sora mea care inca nu se simte bine si in acea zi era iarasi in spital si ma gandeam cat de grea e intoarcerea ei, schimbarea ei ...

Ma gandeam la copiii mei...la toti, cei nascuti dar si cei botezati, daruiti de Dumnezeu  sa locuiasca in inima mea...

Si am plans pentru toate...am plans ...am plans si apoi...am zambit, asteptand sa urc Taborul pe care cel mai adesea l-am coborat...

Si am ajuns la poarta.

Muntele Tabor, complet izolat în mijlocul câmpiei Esdrelonului, cu o înălţime de 588 m şi cu o vastă platformă pe pisc, este muntele cel mai reprezentativ din Galileea.Taborul tot este un templu al lui Dumnezeu.

Pentru sfântul Ieronim, Tabor înseamnă veniens lumen sau veniat lux: lumina care vine, să vină lumina, părere confirmată de unul din numele pe care arabii îl dau muntelui: Gebel en-Nur, adică muntele luminii.

Prin poziţia şi frumuseţea lui, muntele a fost considerat din cea mai îndepărtată antichitate un loc sacru.

Stânca de sub pardoseala actualei biserici este un altar aparţinând cultului canaanit.

Taborul e fixat de Iosua ca semn de hotar pentru triburile nordice (cf. Ios 19,22).

Pe Tabor şi în jurul lui s-au desfăşurat o parte din faptele de vitejie ale lui Debora, Barac şi Ghedeon (cf. Jud 4-6).

Cultul idolatriei celebrat de canaaniţi pe muntele Tabor nu a dispărut cu desăvârşire şi sfârşeşte prin a-i contamina pe evrei. Împotriva acestui cult idolatric imoral îşi ridică glasul profetul Osea:

„Ascultaţi lucrul acesta, preoţilor! Ia aminte casa lui Israel!... Căci pe voi vă ameninţă judecata, pentru că voi aţi fost o cursă la Miţpa şi un laţ întins pe Tabor!" (Os 5,1).

Taborul cu statura sa impunătoare l-a inspirat pe profetul Ieremia când l-a descris pe Nabucodonosor, cel care avea să vină şi să aducă pedeapsa:

„Ca Taborul printre munţi, cum înaintează Carmelul în mare, aşa va veni" (Ier 46,18).

Şi tot Taborul îl inspiră pe psalmist când vrea să-l preamărească pe Dumnezeu: „Taborul şi Hermonul cântă numele tău" (Ps 89,12).

În Vechiul Testament muntele a servit israeliţilor pentru transmiterea semnelor luminoase care vesteau luna nouă.

De muntele Tabor este legată în primul rând însă Schimbarea la Faţă a lui Hristos. Evanghelia nu numeşte muntele pe care s-a petrecut evenimentul, dar tradiţia creştină din cele mai vechi timpuri a considerat că acesta este locul unde Isus şi-a arătat strălucirea în faţa celor trei ucenici ai săi.

Acelaşi evanghelist Matei menţionează că tot pe un munte Iisus le-a încredinţat celor unsprezece ucenici misiunea de apostoli. Tradiţia identifică acest munte cu Taborul.

„Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea, în muntele unde le poruncise Iisus să meargă. Când l-au văzut, i s-au închinat, dar unii s-au îndoit. Iisus s-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: «Mi-a fost dată toată puterea în cer şi pe pământ. Mergeţi şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit eu. Şi iată că eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii. Amin»" (Mt 28,16-20).

In anul 1924 va fi terminata actuala biserica, zidita peste ruinele celei din secolul al XII-lea.

In secolul al XIII-lea, cand manastirea ortodoxa bizantina ajunsese deja cu totul pustie, Arhimandritului Irinarh Roseti, cu metania din manastirea Neamt, i s-a dat de Dumnezeu sa repare aceasta sihastrie. Dupa lungi osteneli si nevointe la mai multe manastiri si schituri in Tara Romaneasca si Moldova, in anul 1843 el a plecat cu ucenicul sau, Nectarie Banul, la Locurile Sfinte si s-au stabilit pe Muntele Tabor. Aici au petrecut impreuna 16 ani, in desavarsita sihastrie si dorire de Dumnezeu, rabdand multe ispite de la oameni si de la diavol.

In anul 1859, al unirii celor doua provincii romanesti, Moldova si Tara Romaneasca, Cuviosul Irinarh Roseti a inceput constructia bisericii Manastirii Schimbarea la Fata a Domnului de pe Muntele Tabor. Ostenitorul arhimandrit si parinte duhovnicesc n-a reusit sa termine aceasta lucrare sfanta, caci s-a mutat la cele vesnice la 26 decembrie 1863, fiind inmormantat in biserica inceputa de el si terminata de ucenicul sau, Nectarie.Cuviosul Irinarh a fost pretuit si recunoscut ca mare duhovnic si sfant parinte inca din viata. Locuitorii din partile Nazaretului si din Cana Galileei alergau la el pentru sfat, rugaciune si spovedanie, avandu-l la mare evlavie datorita vietii sale, precum si darului vindecarilor cu care fusese inzestrat de Dumnezeu.

Locul de egumen a fost luat de ucenicul sau, ierodiaconul Nectarie Banul. El a terminat manastirea si a mentinut randuiala slujbei in limba romana pana in anul 1890, cand, datorita batranetii si suferintelor, s-a retras la Manastirea Sfantul Sava. In vremea noastra, ctitoria arhimandritilor Irinarh si Nectarie este locuita de calugari greci si apartine canonic de Mitropolia Ortodoxa de Nazaret.Muntele Tabor aduce anual, inaintea tuturor ochilor, o minune mai putin cunoscuta decat cea care se petrece la Boboteaza, cand Iordanul se intoarce inapoi, sau la Inviere, cand Sfanta Lumina coboara din cer. Cand crestinii sarbatoresc Schimbarea la Fata a Domnului (noaptea dintre 18-19 august) pe Sfantul Munte Tabor, in timpul Sfintei Liturghii, se coboara asupra manastirii ortodoxe, un nor luminos care nu are caracteristicile unui nor obisnuit.

Norul se arata ca fiind lucrarea lui Dumnezeu, el aparand o singura data pe an, intotdeauna in acelasi loc si la aceeasi vreme. Odata cu privegherea ce se face in biserica, din varful muntelui se poate vedea, in directia Nazaretului, o fasie portocalie de nori, miscandu-se intr-un mod unic. Aceasta nu dispare de pe cer pana noaptea tarziu.In momentul slujirii Sfintei Liturghii, aceasta vine deasupra Muntelui Tabor. In vremea cantarii Imnului Heruvic, norul cu pricina, de o lumina aproape materialnica, incepe sa se asezeze peste manastirea ortodoxa. Din nor se desprinde bucatele de forma unor mici sfere albe, ajungand deasupra turlei bisericii. Aceasta se vede de catre oricine, nimeni neputand contesta prezenta si particularitatile acestui nor unic

si am coborat treptele spre biserica...

si desi afara era minunat, tare bine era si  in Biserica...

Icoana facatoare de minuni" Maica Domnului  Trandafirul nevestejit "

Fragment din piata pe care a stat Mantuitorul...

Schimbatu-Te-ai la fata, in munte, Hristoase Dumnezeule, aratand ucenicilor Tai slava Ta, pe cat li se putea; straluceasca si noua, pacatosilor, lumina ta cea pururea fiitoare, pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Datatorule de lumina, slava Tie!

Am iesit din   biserica  in timp ce pelerinii dadeau acatistele si faceau cumparaturi . M-am plimbat prin curte bucuroasa de...ploaia care venise de nicaieri!

O adiere de vant , o boare...cativa stropi de apa curatitori, sfintitori...

Si am ajuns la colibe! Trei colibe,vroia Petru!Ele simbolizeaza  pronaosul, naosul si altarul!

Oare de ce se arata pe Tabor, Moise? De ce? Cat dor trebuie sa fi strans Moise! Cat de mult va fi dorit sa-L vada pe Dumnezeu! Scrie in Iesire (33, 20-23)<<Dumnezeu ii zice lui Moise: "Fata Mea insa nu vei putea s-o vezi, ca nu poate vedea omul fata Mea si sa traiasca". Dumnezeu trece in slava Sa acoperind fata lui Moise cu mana Sa, iar Moise sta in scobitura unei stanci. Iar cand Dumnezeu isi ridica mana Sa, Moise Ii vede doar din spate, fara sa fi putut vedea fata Sa.>>
Pe Tabor, Moise vede fata lui Dumnezeu!

si iar am intrat...Canta in insasi inima mea...Schimbatu-Te-ai la fata, in munte, Hristoase Dumnezeule, aratand ucenicilor Tai slava Ta, pe cat li se putea; straluceasca si noua, pacatosilor, lumina ta cea pururea fiitoare, pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Datatorule de lumina, slava Tie!

Si iar a venit norul... si iar a plouat...  Dumnezeu daruindu-mi mai mult decat am constientizat inainte,mai mult decat am cerut!

Trandafiri pe Tabor, pe petalele carora  sclipesc  picaturi de ploaie

si iar a iesit soarele...

si iar am intrat in biserica cumparand suveniruri, motiv sa vorbesc cu maica din Romania care vindea la pangar...
-Maicuta, cum va numiti? Cum sa va pomenim si noi?
-Mantuieste si pomeneste, Doamne, maicile de pe Tabor! Tabor ma numesc!

si iar afara...

si iar in biserica... aproape trei ore! De nu stiu cate ori mai mult decat fusese planuit de ghid!Dar... cine suntem noi sa planuim? Stie Dumnezeu cata nevoie aveam de Tabor si cat de bine a fost pentru noi sa zabovim acolo, pe acel munte!

Zambeam cand am plecat, desi plecam, Taborul mergea cu mine si eu nu trebuie decat sa ma rog sa nu ma ratacesc, atat! "... straluceasca si noua, pacatosilor, lumina ta cea pururea fiitoare, pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Datatorule de lumina, slava Tie!"

si am coborat...

Am continuat drumul spre Tabgha...locul inmultirii celor cinci paini si doi pesti.

"Biserica Inmultirii Painilor si a Pestilor", cunoscuta si sub denumirea de "Biserica Inmultirii" este o biserica crestina aflata in oraselul Tabgha - anticul Heptapegon - asezat pe tarmul nord-vestic al Marii Galileii. Biserica cinsteste locul in care Hristos, din iubire pentru poporul ce L-a urmat, a inmultit cele cinci paini si doi pesti.

"Veniti voi insiva de o parte, in loc pustiu, si odihniti-va putin. Caci multi erau care veneau si multi erau care se duceau si nu mai aveau timp nici sa manance. Si au plecat cu corabia spre un loc pustiu, de o parte. Si i-au vazut plecand si multi au inteles si au alergat acolo pe jos de prin toate cetatile si au sosit inaintea lor.

Si iesind din corabie, Iisus a vazut multime mare si I s-a facut mila de ei, caci erau ca niste oi fara pastor, si a inceput sa-i invete multe. Dar facandu-se tarziu, ucenicii Lui, apropiindu-se, I-au zis: Locul e pustiu si ceasul e tarziu; Slobozeste-i, ca mergand prin cetatile si prin satele dimprejur, sa-si cumpere sa manance.

Raspunzand, El le-a zis: Dati-le voi sa manance. Si ei I-au zis: Sa mergem noi sa cumparam paini de doua sute de dinari si sa le dam sa manance? Iar El le-a zis: Cate paini aveti? Duceti-va si vedeti. Si dupa ce au vazut, I-au spus: Cinci paini si doi pesti. Si El le-a poruncit sa-i aseze pe toti cete, cete, pe iarba verde.

Si au sezut cete, cete, cate o suta si cate cincizeci. Si luand cele cinci paini si cei doi pesti, privind la cer, a binecuvantat si a frant painile si le-a dat ucenicilor, ca sa le puna inainte, asemenea si cei doi pesti i-a impartit tuturor. Si au mancat toti si s-au saturat. Si au luat douasprezece cosuri pline cu faramituri si cu ce-a ramas din pesti. Iar cei ce au mancat painile erau cinci mii de barbati.

Si indata a silit pe ucenicii Lui sa intre in corabie si sa mearga inaintea Lui, de cealalta parte, spre Betsaida, pana ce El va slobozi multimea. Iar dupa ce i-a slobozit, S-a dus in munte ca sa Se roage." (Marcu 6, 31-46)

Biserica are o structura relativ noua, moderna, insa aceasta este asezata peste vestigiile unor bisericute din secolele IV-V. Aceasta pastreaza inca parti de splendid mozaic crestin, alaturi de piatra pe care au fost asezate painile si pestii inmultiti de Hristos.In fata altarului este un mozaic reprezentand un cos cu patru paini, cea care lipseste e cea care se jertfeste la sfanta liturghie...

Cutremurator, deja cutremurator...sa pasesti pe acele locuri, sa traiesti stiind ca si tu esti beneficiar al minunii!

Cinci paini...cinci simturi ale omului,iar cele cinci simturi inchipuie trupul, cinci parti prin care patrund informatii de orice tip, informatii care pot mantui sau pot pierde...

Pestele e semnul vietii. In primele veacuri ale Bisericii se zugravea pestele ca semn al lui Hristos, simbol ce se poate vedea inca in vechile catacombe si adaposturi crestine.

Doi pesti... doua firi ale lui Iisus Hristos: cea dumnezeiasca si cea omeneasca, dar  si cele doua carti Vechiul si  Noul Testament...

Ce mai sunt oare painile? Poate sunt micile noastre virtuti daruite tot de Dumnezeu, puterile , cu care trebuie sa facem fata tuturor incercarilor, tuturor greutatilor, sunt arsenalul nostru tot in lupta cu pacatul... si invatam din cum Dumnezeu a inmultit painile , ca si noi trebuie sa inmultim virtutile astfel incat ele sa ajunga pentru a trece toate incercarile . 

"Si poruncind sa se aseze multimile pe iarba si luand cele cinci paini si cei doi pesti si privind la cer, a binecuvantat si, frangand, a dat ucenicilor painile, iar ucenicii, multimilor. Si au mancat toti si s-au saturat si au strans ramasitele de faramituri, douasprezece cosuri pline. Iar cei ce mancasera erau ca la cinci mii de barbati, afara de femei si de copii. Evanghelia dupa Matei cap 14 /19-21)"

Apostolii rupeau din paini si dadeau mai departe si painile nu se terminau...Aceasta e binecuvantarea lui Dumnezeu care se revarsa peste noi! ... "si s-au saturat si au strans ramasitele de faramituri, douasprezece cosuri pline"Cosurile cu firimituri  arata ca  Dumnezeu nu da cu zgarcenie ci cu prisosinta... si oamenii pleaca acasa satui si fizic dar mai ales sufleteste!Si invatam din asta ca nu trebuie sa ne ingrijim eclusiv de trup si de pantece! „Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor ?” (Mt. 6, 28-30)
12 cosuri... 12 semintii...12 apostoli...

Si invatam din acesta minune a inmultirii pestilor si a painilor, lectia de iubire a Mantuitorului, invatam cum cu putin, daca avem iubire putem hrani lumea! Caci ce imi trebuie? Doar zambetul meu pe care ti-l dau tie, doar vorba blanda, doar mana intinsa spre tine. Si daca eu iti dau acestea , fara sa ma consider superior tie, daca eu te iubesc, Dumnezeu va face sa cresca si dragostea mea , dar si a ta... si satul vei merge la casa ta, povestind.."cat bine ti-a facut tie, Domnul!" 

Si drumul a continuat....