Asa ca am plecat dimineata devreme spre Schit.
De multe ori cand trecem podul de la Giurgeni imi amintesc cum au trecut israeliti prin Marea Rosie, ducand cu ei tot aurul, toate comorile egiptenilor. Sa va spun, cine e aici poporul lui Israel? Nu, probabil veti intelege talcul, daca va spun ca noi, poporul plecat la toate sarbatorile Bisericii, spre Closca, noi suntem aurul!
Si am ajuns! In momentul cand masina e parcata langa zidul inca in lucru al schitului si auzim vocea inconfundabila a Parintelui, efectiv o luam la fuga sa ajungem mai repede.
Schimbatu-Te-ai la fata, in munte, Hristoase Dumnezeule, aratand ucenicilor Tai slava Ta, pe cat li se putea; straluceasca si noua, pacatosilor, lumina ta cea pururea fiitoare, pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Datatorule de lumina, slava Tie!
Vohodul mic
Ev. Matei 17, 1-9
Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte. Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. Şi iată, Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El. Şi, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una. Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, şi iată glas din nor zicând: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L". Şi, auzind, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au spăimântat foarte. Şi Iisus S-a apropiat de ei, şi, atingându-i, le-a zis: Sculaţi-vă şi nu vă temeţi. Şi, ridicându-şi ochii, nu au văzut pe nimeni, decât numai pe Iisus singur. Şi pe când se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicând: Nimănui să nu spuneţi ceea ce aţi văzut, până când Fiul Omului Se va scula din morţi.
In predica pe care Parintele a tinut-o dupa citirea Sfintei Evanghelii, parintele ne-a spus:
"Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina”
Este unul dintre cele mai mari praznice imparatesti, praznic care ne aduce aproape prezenta Imparatului , a Imparatului Hristos."
Parintele ne-a spus ca semnificatia praznicului nu este aceia ca astazi se mananca peste, praznic neinsemnand mancare , bautura, acestea fiind binecuvantate de Dumnezeu, excesul fiind insa uraciune in fata lui Dumnezeu, praznic insemnand sa-i imitam pe sfinti, pe apostoli, sa luam toiagul si sa urcam pe Tabor, sa simtim maretia acestui praznic.
Parintele ne-a indemnat si ajutat sa incercam sa raspundem la urmatoarele intrebari:
1.Ce este Hristos, spunandu-ne ca Hristos, Dumnezeu-Om si-a lasat slava in ceruri si a coborat ca simplu om sa se rastigneasca pentru mantuirea noastra.
2.Ce este Omul , raspunzand la acesta intrebare ca omul este ceea ce nu se vede in oglinda, este partea nemuritoare, este ceea ce numim "suflet"
3.Ce este Raiul? Raiul este o clipa. Cat valoreaza acesta clipa, nu valoreaza mii de ani!
Faca Bunul si Milostivul Dumnezeu ca si noi sa traim acea clipa in care sa spunem "Iisuse , aici sa ramanem..." O clipa au trait apostoli vederea Slavei Lui Hristos.
Cat valoreaza sa-L vezi, sa-L simti, sa-L iubesti?
Ce este Raiul?Acesta este Raiul, impartasirea de Slava Lui!Dar ca sa ne invredniceasca Dumnezeu sa ajunge in Rai si sa ne desfatam de vederea lui Hristos , trebuie sa ne curatim urechile inimii si sa auzim acel glas"Acesta este Fiul meu Cel Iubit. De acesta sa ascultati!"
Care este semnificatia praznicului? Acesta este! Toti cei botezati,trebuie sa-L auzim, sa-L ascultam, pe Iisus Hristos.
"Pe acesta sa-L ascultati" spune Dumnezeu-Tatal.
Faceam acesta noi, cei botezati? Il ascultam? Pe tine nu te asculta copilul Tau, dar tu, il asculti pe Hristos?
Pe Tabor se aude si astazi: Pe acesta sa-L ascultati!
Acest indemn ne invata 4-5 lucruri simple, a spus Parintele.
1. Sa nu spui minciuni. Dar noi nu numai ca mintim, dar facem si juraminte false, mincinoase.Mintim la botez, mintim la cununie, la tunderea in monahism, la hirotonie... cand mergem la Tribunal si juram fals. Infricosatoare fapte! Spunea un judecator de la Tribunal ca din 100 de insi care jura, daca 10% spun adevarul!
2. Mainile tale sa nu atinga lucruri care nu-ti apartin.
3. Cinstita s a fie nunta. O singura femeie, un singur barbat.
4.S-a unit femeia cu barbatul prin taina nuntii, sa nu se desparta! Dar sunt mii de divorturi, urmarile pornografiei...
5.Muncesti de luni pana sambata, duminica si de sarbatori sa mergi la biserica! Din pacate doar 2% din cei botezati merg la biserica. Putini asculta si pun in practica cuvantul lui Dumnezeu. Se implinesc profetiile Apostolului Pavel: "
3.va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci - dornici să-şi desfăteze auzul - îşi vor grămădi învăţători după poftele lor,
4. Şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme.(Epistola a doua catre Timotei cap 4)
Imi doresc, a spus Parintele ca noi sa nu fim ca aceia, ci sa ne asemanam cu turma mica. "Nu te teme turma mica" spune Hristos, si daca va veni o zi in care in casa ta nu va crede nimeni, sa spui "Cred Doamne!"
Daca in orasul tau vei ramane singur, sa nu cedezi si daca unul singur va intra in Biserica si acela vei fi tu, sa intri in casa lui Dumnezeu, sa crezi si sa -L marturisesti! Daca toata Romania se va pleca lui Antihrist, tu sa spui " Cred , Doamne si marturisesc ca Tu esti cu adevarat Hristos!"
“Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi
dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi”.
Aceasta este
binecuvântarea treimică, întâlnită atât de des la Sfântul Apostol Pavel. Se remarcă aşadar originea
ei biblică şi apostolică. “Toată Liturghia e plină de Treime” – scria părintele Stăniloae (Pr.
Dumitru Stăniloae, Spiritualitate şi comuniune…, p. 257).
Preotul zice credincioşilor: “Sus să avem inimile”. Euharistia se săvârşeşte în cer,
de aceea creştinii pe pământ fiind, săvârşesc lucrarea cerului în cer. “Tocmai de aceea noi putem sa a
vem inimile noastre <<sus>>” scrie Schmemann “căci la acest sus este cerul din noi înşine… în
care ne-am întors după izgonirea chinuitoare” (Ibidem., p. 173).
Îndemnul acesta este în acelaşi timp o somaţie: “Să ne temem ca noi să nu rămânem pe
pământ.” – după expresia Sfântului Ioan Gură de Aur (Ibidem).
“Să mulţumim Domnului.” Iar poporul,
încredinţat de trebuinţa de a aduce mulţumire lui Dumnezeu cântă într-un glas: “Cu vrednicie şi
cu dreptate este a ne închina: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Treimii celei de o fiinţă şi
nedespărţite”. “Euharistia este aducerea darurilor de mulţumire, rugă şi laudă, este forma şiconţinutul noii vieţi pe care Dumnezeu ne-o dă în Hristos, drept împăcare” (A. Schmemann,
Pentru viaţa lumii, p. 22).
De acum “mântuirea este împlinită. După întunericul păcatului… omul aduce din nou lui
Dumnezeu mulţumire curată, fără păcat, liberă şi desăvârşită. Omul s-a întors la locul pe care i l-a
pregătit Dumnezeu când a creat lumea” (Idem, Euharistia…, p. 173).
Este, slava lui Dumnezeu, pentru asta, este dorinta de a fi cu Hristos. Asta ne face sa plecam din casele noastre, sa ne trudim, si sa strabate distante spre locuri in care ne strangem, exact cum spune Hristos, in turma Lui.Ca acum un an a fost Slobozia, acum o saptamana Bujoreni, acum Closca... pretutindeni unde este Hristos, e Acasa!
A urmat parastasul pentru Dumitru! Cinci ani de la mutarea sa la Domnul. L-am vazut o singura data in viata mea. Era in biserica,in Manastirea Sfintii Voievozi, asezat in partea barbatilor! Atat! Era un om bun , un om credincios.Nu l-am cunoscut decat din povestirile altora. I-am cunoscut in schimb copii, sotia si mai ales durerea cu care il pomeneste mereu... Mult l-a iubit pentru ca mult a meritat! Dumitru este pe pomelnicul meu si in rugaciunea mea. Dumnezeu sa-l aseze cu sfintii in Raiul pe care singur si l-a pregatit.Viata pe care o ducem, faptele noastre sunt cele care vor marturisi pentru noi, pentru ca prea putini au parte de familii , copii si soti/sotii sa se roage , asa cum are Dumitru.
"Preotul cere luiHristos pentru cei adormiţi nu numai odihna, ci “veşnica odihnă” şi “veşnica pomenire”. Iar prin aceasta mărturisim şi cerem; în primul rând: mărturisim pe Dumnezeu ca fiind “Viaţă veşnică,fără de sfârşit” şi cerem de la El să “întindă această viaţă şi la cei ce se alipesc de El prin credinţă” şi mărturisim apoi nădejdea noastră “că vom dura şi noi în veci prin Dumnezeu” (Pr.Dumitru Stăniloae, Spiritualitate şi comuniune în Liturghia Ortodoxă, p. 209-210)."
Apoi preotul binecuvintează poporul: “Binecuvântarea Domnului peste voi cu al său har
şi cu a sa iubire de oameni, totdeauna… ” (Liturghier, p. 159).
Otpustul este ultimul act al Sfintei Liturghii în care se cere de la Hristos Dumnezeu, prin
mijlocirile Sfintei Fecioare şi ale tuturor sfinţilor, mântuirea sufletelor noastre.
Iar eu...am repetat, prin aspect exterior, femeile din neamul meu:pentru ca boieroaice sau taranci, toate au purtat ie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu