Schitul Closca in asteptarea Privegherii la Praznicul Adormirii Maicii Domnului

Nimic nu se compara cu Sfanta Liturghie! Nimic nu e ca ea!

Astazi am fost la Closca! Am participat la slujba, noi, grupul nostru,  maicile si inca cateva prietene de-ale noastre,  ajutatoare ale acestui sfant locas, aflate la Closca de cateva zile.

A  fost  o dimineata de liniste si pace... Ne-am implinit un vis de a participa dimineata la slujba, ca in timpurile trecute,cand mergeam aproape la fiecare  sfanta liturghie din catedrala.

Dumnezeu ne-a ajutat sa ne implinim dorinta.Am gasit Schitul in  liniste...in bucataria de la trapeza una din surori gatea pentru obste si pentru pelerini, in curte altele udau florile, in biserica maicutele si surorile spuneau "Doamne Iisuse Hristoase , miluieste-ma!"Da, uneori viata pare mai simpla acolo...

Acolo, in manastire(de regula) nu te pandeste nimeni, nu-ti vaneaza greselile, nu-ti taie gatul daca gresesti... Acolo, in manastire e un colt de lume in care se cauta calea spre Dumnezeu, si calea se cauta mergand dupa Cuvantul Domnului.Uitati ce" Apostol" frumos am avut astazi!

Ap. II Corinteni 1, 1-7

Pavel, Apostol al lui Hristos Iisus, prin voinţa lui Dumnezeu, şi Timotei, fratele: Bisericii lui Dumnezeu celei din Corint, împreună cu toţi sfinţii care sunt în toată Ahaia: har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos. Binecuvântat este Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul a toată mângâierea, Cel ce ne mângâie pe noi în tot necazul nostru, ca să putem să mângâiem şi noi pe cei care se află în tot necazul, prin mângâierea cu care înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu. Că, precum prisosesc pătimirile lui Hristos întru noi, aşa prisoseşte prin Hristos şi mângâierea noastră. Deci, ori de suntem strâmtoraţi, este pentru a voastră mângâiere şi mântuire, ori de suntem mângâiaţi, este pentru a voastră mângâiere care vă dă putere să înduraţi cu răbdare aceleaşi suferinţe pe care le suferim şi noi. Şi nădejdea noastră este tare pentru voi, ştiind că precum sunteţi părtaşi suferinţelor aşa şi mângâierii.

Apostolul Pavel il numeste astazi pe Dumnezeu ca fiind "Dumnezeul a toata managaierea", Cel ce ne mangaie pe noi in tot necazul, facandu-se astfel model pentru noi!

Cuvantul "mangaietor" sau "paraclet” provine din grecescul "ὁ παράκλητος” (paraclitos) inseamnand "cel pe care-l chemi in ajutor“. Verbul "paraclein” inseamna "a chema pe cineva” dar are intelesuri variate precum: "a apara”, "a mijloci”, "a consola”, "a mangaia”.

Sfintii Parinti spun ca este o taina mangaierea duhovniceasca adusa de harul lui Dumnezeu... si  multi au petrecut viata intrega in asteptarea acestei mangaieri.

Altii, tocmai pentru ca avem inima impietrita, nu putem sa simtim mangaierea lui Dumnezeu si indiferent de darurile pe care le primim , consideram ca tot Dumnezeu ne este dator! 

Dar indiferent ca noi recunoastem ca simtim sau nu mangaierea lui Dumnezeu, ea este!

Cred insa ca pentru asta trebuie sa ne amintim cuvintele Domnului "În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea."(Evanghelia dupa Ioan cap 16)si indemnul :"Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află."(Matei cap 7,13).

Cu totii avem necazuri, indiferent de credinta noastra, dar noi, ortodocsii, ducem necazurile mai usor, tocmai avand modelul lui Iisus Hristos care a patimit nevinovat pe cruce pentru pacatele noastre si promisiunea Lui ca indraznind, vom birui. Lipsa impotrivirii la pedagogia lui Dumnezeu, lipsa cartirii sunt cele ce  fac ca Dumnezeu sa ridice mai repede greutatea pe care o simtim in necazuri.

 Spune Sfantul Luca al Crimeei"Oamenii aflaţi pe o treaptă duhovnicească mai înaltă caută uitarea de necazuri în prietenie, în muncă. Lucrul cel mai mare în care află ei uşurare este dragostea: dragostea dintre soţi, dragostea părinţilor faţă de copii şi a copiilor faţă de părinţi, dragostea faţă de oamenii care merită dragoste. Orice dragoste este binecuvântată: aceasta însă este forma de început, cea mai joasă a dragostei, fiindcă de la ea, pe calea exersării în ea, trebuie să ne înălţăm la dragostea, mult mai înaltă, faţă de toţi oamenii, faţă de toţi cei nefericiţi, faţă de toţi cei care suferă. De la ea trebuie să ne înălţăm până la cea de-a treia treaptă a dragostei: până la dragostea dumnezeiască, până la dragostea de însuşi Dumnezeu...

Mărturisesc din toată inima adevărul acestor spuse – mărturisesc din proprie experienţă, fiindcă Domnul m-a mângâiat în marele meu necaz. Pe măsură ce se înmulţesc necazurile, se înmulţeşte şi mângâierea lui Hristos. "

Deci sa primim cu bucurie crucea noastra stiind ca niciodata nu va fi mai mare decat putem duce si sa fim noi insine mangaietori pentru altii in suferinte si incercari, dupa modelul Mangaietorului...

Ev. Matei 21, 43-46

Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: adevărat vă spun vouă că se va lua de la voi împărăţia lui Dumnezeu şi se va da neamului care va face roadele ei. Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma; iar peste cine va cădea ea, îl va spulbera. Iar mai marii preoţilor şi fariseii, ascultând pildele Lui, au înţeles că despre ei vorbeşte şi căutau să-L prindă, dar se temeau de popor, pentru că îl socotea prooroc.

Am plecat de la Closca pentru doar cateva ore... in curand va incepe privegherea si ma voi intoarce...

Dar despre asta, alta poveste...