Ce ar fi zis doamna Dumitru despre Doina Elena daca ar fi intalnit-o acum 10 ani?

Este excelenta intrebarea! Multumesc , Julia.

Doamna Dumitru era o doamna educata, extrem de civilizata si atenta la relatiile sociale. Nu se certa cu nimeni, nu jignea pe nimeni... eram la inceputul carierei politice si construiam prietenii, dar imi facem si dusmani, fara sa-mi pese. Sau poate imi pasa ca simteam ura lor, ma durea , dar pentru ca  aveam mult dispret pentru faptele lor, duceam batalia pana la sange.Aveam un limbaj politicos , dar nu iertam nimic din ceea ce vedeam gresit la altii.

Eram asa cum ma vedeti in fotografia acesta. Am fotografiat-o iar, pentru ca nu am nimic in calculator din acea perioada. Dar haideti sa priviti! Ce vedem? Eram inainte de o sedinta importanta, tineam mana pe clanta si nimic, nici macar ochiul celui care ma fotografia, nu putea sa ma tina. In ochi am blandete si zambet pe chip, dar... dragii mei, nu iertam nimic!Miroseam a Chanel, dar miroseam de fapt a pucioasa.  

Ce as fi gandit despre ea,femeia cu ie de langa troita.Drumurile mele duceau atunci in alta lume, lume in care vacantele insemnau Europa, cu Grig, cu copiii, cu prietenii! Cand aveam ragaz, pentru ca programul de munca al lui Grig era foarte incarcat,ne odihneam acasa, mergeam la Bucuresti. Deci,cu ea,femeia de langa troita,era putin posibil sa ne intalnim. Dar daca as fi intalnit-o, eu, femeia de atunci, as fi invidiat-o pentru zambetul ei adevarat, pentru linistea din ochii ei! As fi plans pentru ea, pentru ca e singura langa cruce. S-ar fi inmuiat in inima mea cerbicia aceia cu care luam viata,s-ar fi deschis usa spre ceea ce cumva banuiam ca este, as fi zarit poate  o raza din raza crucii Lui si mi-as fi dorit sa-mi plec genunchii. L-as fi chemat pe Grig si i-as fi zis:

-Vino s-o vezi!E atat de decorativa!

As fi gandit ca ea e mai fericita ca mine, pentru ca viata mea se petrecea in  alta viteza si era localizata in alte coordonate. Totdeauna, cand mi-a fost greu, am crezut ca idealul pentru mine, ar fi fost sa fiu invatatoare la tara si casatorita cu preotul din sat,sa am cinci baieti si doua fete, sa am cotet cu pui si gaste, curci si curcani,gaini carora  sa le ia altii ouale, o vacuta pe care sa o pasca altii...Acesta era orizontul simplu  si fericit pe care il vedeam eu.  Ea, femeia de langa cruce, asta mi-s-ar fi parut ca este,ceea ce eu mi-as fi dorit in tinerete sa fiu, o femeie simpla si mai fericita decat mine si as fi invidiat-o.

Dar nu as fi lasat lumea mea, sa ma aseman ei! 

Mi-ar fi fost teama de lume, de ceea ce ar fi zis. Mi-ar fi fost teama de mama, ca nu ar fi inteles si s-ar fi suparat. Mi-ar fi fost teama de copii, ca vor fi nemultumiti.

Singurul de care nu mi-ar fi fost teama ar fi fost Grig!Si de aceia, destinul meu, de el urma sa fie legat. Cu el urma sa fac transformarea.

Ea, femeia acesta de langa troita a fost in mine, adormita , ghemuita in insasi inima mea.Cu cat ma inraiam mai mult, cu atat ea se stingea in mine, pentru ca incepusem sa uit ceea ce visasem candva...Femeia din usa, femeia puternica , zambitoare ca un sarpe, ca o cobra, era defapt o femeie invinsa.

Infrant nu esti atunci când sangeri,

nici ochii când în lacrimi ti-s.

Adevaratele infrangeri,

sunt renuntarile la vis.(Radu Gyr)

Renuntasem la simplitate si la casa de la Bozioru. Renuntasem la gandul de a pune in casa de acolo, macar acolo, covoare simple si paturi de lana.Renuntasem sa mai dansam hore si sarbe...nici macar la nunti nu ne mai ridicam de pe scaune...Renuntasem la  odihna si la pace.

Dar pentru ca niciun moment nu am renuntat la Dumnezeu, asa cum credem eu ca este, pentru ca pe El L-am strigat in noaptea aceia, pentru ca, de undeva in adancul neamului meu de preoti,ei au strigat dupa mine, cand eu am ingenunchiat la picioarele patului in care Grig murea, Dumnezeu a inviat-o pe femeia aceia cu ie din mine!

 Si a trecut timpul ca si o clipa ...o clipa cat aproape sapte ani, o clipa cat o vesnicie, in care eu, imbracata in negru,purtand din cand in cand ie, strabat  o lume cu biserici si manastiri, si-i cer lui Dumnezeu, iertare pentru Gheorghe, dar si pentru ea, femeia aceia care a murit odata cu el.