Nu as vreau sa scriu iar ce inseamna acasa, dar nu am incotro...Pentru mine, acasa inseamna uneori, un loc in care nu pot sa dorm.
Asa e si in acesta noapte... E ora 3.M-am intors dintr-un pelerinaj in Grecia si desi sunt foarte obosita, inca nu pot dormi...E prea goala casa mea. Chiar daca am umplut-o de bagaje, e prea goala!
Lipsesc din ea cei 21de insi cu care am fost plecata. Desigur, ei nu au locuit niciodata cu mine, nici macar nu au intrat fizic in casa mea, dar inima mea e locul in care ei locuiesc si inima mea e goala fara ei...
Cum sa ma culc fara Andreea si Maria, fara sa le aud vorbind tare ca doua adolescente,fara susotitul lor, fara sa le aud facand planuri despre ce vor face dimineata?
Cum sa ma trezesc fara sa o vad pe Maria mica invartindu-se in fustitele ei clos si scuturanadu-si parul lung, lung?Fara Ionut- micul englez, deja cu aliura de gentleman...fara parintii lor atat de linistiti si atenti la toate...
Cum sa nu o pot privi pe Maria cea si mai mare, de departe cea mai eleganta si distinsa domnisoara din grup?
Cum sa treaca ziua fara sa aud atatea lucruri inteligente din istoria universala povestite firesc si coplesitor prin bogatia informatiilor de catre doamnul Nicolae?
Fara Cristina si zambetul ei linistit si totusi parca ascunzand o taina(nu avem ore cu totii mii de taine?), fara rucsacul rosul si...Florentina?
Fara Josepf si albastreaua lui, Aurora?
Fara sa vad ochisorii verzi ai Andreei ?
Fara povestirile pline de talc si veselie ale lui Cristian?
Fara spontaneitatea Milicai si mereu tacuta, dar zambitoarea doamna Elena?
Se poate oare fara prezenta discreta si totusi atat de atenta si iubitoare a celor care au organizat pelerinajul nostru si care ne-au adunat, fara Ana si parintele Florin?
Pana si de cei care ne-au condus, doi oameni minunati, tata si fiu:Ionut si Ionel mi-e deja dor.
Si poate nu am sa-i mai vad niciodata!
Le-am spus inainte sa plec, pentru ca eu am plecat prima din grup:sa aibe grija cum traiesc ca sa ne putem revedea, daca nu aici, atunci Dincolo, in Raiul cel nesfarsit!
Fiecare din ei are pe cineva... nimeni nu este singur ca mine! Si de aceia , eu m-am legat altfel de ei, desi mi-am promis, of, amintirea promisiunilor mele mereu incalcate, sa nu ma mai atasez de nimeni!
Dar desi mi-am propus asta,ei m-au cucerit.Nicio sansa nu am avut!
Am impartit cu ei bucuria unui pelerinaj de 8 zile in Grecia!Opt zile in care impreuna am privit, ne-am minunat, ne-am rugat, am plans si am ras impreuna. Am depasit impreuna toate obstacolele! Nimeni nu s-a suparat pe nimeni!
Toti au avut grija de ceilalti si astfel, fiecaruia, toata lumea i-a purtat de grija.
Este posibil!
Sa va povestesc doar un aspect: la Sfantul Patapie, noi, femeile am dormit noua intr-o camera. Desi era o camera cu noua paturi, camera arata impecabil, cu cearsafuri foarte, foarte curate si foarte calcate, cu perdele albe ...impecabil!
Dar era cald si camera nu avea(evident, doar era in varful muntelui!) aer conditionat. Opt inse am fi vrut sa deschidem geamul care avea plasa. Afara era un aer curat, de poveste! Noaptea era senina! Am fi putut dormi minunat cu geamul deschis, poate chiar si cu usa deschisa...Una dintre fete, Maria, este alergica la ciupituri de insecte si ingrozitor de speriata de ele. Cu ochii mari, ingroziti a zis:
-Dar o sa vina tantarii si o sa ma ciupeasca!
Si desi stiam toate celelalte 8 , ca nu vor veni nici tantarii, ei nelocuind pe acolo, nici alte ganganii...ne-am privit unele pe altele si am dormit ca in sauna, cu geamul inchis!
Si acesta, este iubirea pentru altul!Sa conteze mai mult spaima lui, decat transpiratia ta!
De la douazeci de metrii de noi, sfantul Patapie privea iubirea femeilor pentru copila de 18 ani si ...daruri mari, am primit cu totii!
Totdeauna am gandit mergand in pelerinaje, ca este un pic nedrept, ca unii stau tot pelerinajul pe locurile din fata, si altii tocmai in spate, unde de regula nu prea ajunge aerul conditionat si totdeauna am gandit ca daca ar fi iubire, pe traseu s-ar face schimb, astfel incat fiecare sa stea si in spate dar si in fata!
In acest pelerinaj, fara ca nimeni sa spuna ceva... oamenii s-au mutat in spate si au schimbat locurile, ingramadindu-se sa stea , acolo, cu Marinela si familia ei!A fost atat de aglomerat incat eu nu am reusit sa stau acolo!
Sunt doar doua exemple!
Oare cum de a fost posibil?
Oare totul porneste de la Inger?
Sa va povestesc!
In primele ore, Ana ne-a propus un "joc" , sa tragem la sorti cate un biletel cu numele unui coleg de pelerinaj si sa fim pe parcursul intregului pelerinaj ingerul acelui coleg! Sa-i purtam de grija, sa-l ocrotim, sa-l povatuim!Sa-i facem mici, mici cadouri...
Poate acesta a schimbat totul!Odata chemat ingerul bun din inimile noastre, el , plin de iubire , nu a mai stiut decat sa dea iubirea, tuturor!
Si... am ras impreuna, am plans impreuna, ne-am rugat impreuna, am mancat impreuna, am implinit ceea ce apostolul Pavel spune in Epistola catre Galateni:
Fara Josepf si albastreaua lui, Aurora?
Fara sa vad ochisorii verzi ai Andreei ?
Fara povestirile pline de talc si veselie ale lui Cristian?
Fara spontaneitatea Milicai si mereu tacuta, dar zambitoarea doamna Elena?
Se poate oare fara prezenta discreta si totusi atat de atenta si iubitoare a celor care au organizat pelerinajul nostru si care ne-au adunat, fara Ana si parintele Florin?
Pana si de cei care ne-au condus, doi oameni minunati, tata si fiu:Ionut si Ionel mi-e deja dor.
Si poate nu am sa-i mai vad niciodata!
Le-am spus inainte sa plec, pentru ca eu am plecat prima din grup:sa aibe grija cum traiesc ca sa ne putem revedea, daca nu aici, atunci Dincolo, in Raiul cel nesfarsit!
Fiecare din ei are pe cineva... nimeni nu este singur ca mine! Si de aceia , eu m-am legat altfel de ei, desi mi-am promis, of, amintirea promisiunilor mele mereu incalcate, sa nu ma mai atasez de nimeni!
Dar desi mi-am propus asta,ei m-au cucerit.Nicio sansa nu am avut!
Am impartit cu ei bucuria unui pelerinaj de 8 zile in Grecia!Opt zile in care impreuna am privit, ne-am minunat, ne-am rugat, am plans si am ras impreuna. Am depasit impreuna toate obstacolele! Nimeni nu s-a suparat pe nimeni!
Toti au avut grija de ceilalti si astfel, fiecaruia, toata lumea i-a purtat de grija.
Este posibil!
Sa va povestesc doar un aspect: la Sfantul Patapie, noi, femeile am dormit noua intr-o camera. Desi era o camera cu noua paturi, camera arata impecabil, cu cearsafuri foarte, foarte curate si foarte calcate, cu perdele albe ...impecabil!
Dar era cald si camera nu avea(evident, doar era in varful muntelui!) aer conditionat. Opt inse am fi vrut sa deschidem geamul care avea plasa. Afara era un aer curat, de poveste! Noaptea era senina! Am fi putut dormi minunat cu geamul deschis, poate chiar si cu usa deschisa...Una dintre fete, Maria, este alergica la ciupituri de insecte si ingrozitor de speriata de ele. Cu ochii mari, ingroziti a zis:
-Dar o sa vina tantarii si o sa ma ciupeasca!
Si desi stiam toate celelalte 8 , ca nu vor veni nici tantarii, ei nelocuind pe acolo, nici alte ganganii...ne-am privit unele pe altele si am dormit ca in sauna, cu geamul inchis!
Si acesta, este iubirea pentru altul!Sa conteze mai mult spaima lui, decat transpiratia ta!
De la douazeci de metrii de noi, sfantul Patapie privea iubirea femeilor pentru copila de 18 ani si ...daruri mari, am primit cu totii!
Totdeauna am gandit mergand in pelerinaje, ca este un pic nedrept, ca unii stau tot pelerinajul pe locurile din fata, si altii tocmai in spate, unde de regula nu prea ajunge aerul conditionat si totdeauna am gandit ca daca ar fi iubire, pe traseu s-ar face schimb, astfel incat fiecare sa stea si in spate dar si in fata!
In acest pelerinaj, fara ca nimeni sa spuna ceva... oamenii s-au mutat in spate si au schimbat locurile, ingramadindu-se sa stea , acolo, cu Marinela si familia ei!A fost atat de aglomerat incat eu nu am reusit sa stau acolo!
Sunt doar doua exemple!
Oare cum de a fost posibil?
Oare totul porneste de la Inger?
Sa va povestesc!
In primele ore, Ana ne-a propus un "joc" , sa tragem la sorti cate un biletel cu numele unui coleg de pelerinaj si sa fim pe parcursul intregului pelerinaj ingerul acelui coleg! Sa-i purtam de grija, sa-l ocrotim, sa-l povatuim!Sa-i facem mici, mici cadouri...
Poate acesta a schimbat totul!Odata chemat ingerul bun din inimile noastre, el , plin de iubire , nu a mai stiut decat sa dea iubirea, tuturor!
Si... am ras impreuna, am plans impreuna, ne-am rugat impreuna, am mancat impreuna, am implinit ceea ce apostolul Pavel spune in Epistola catre Galateni:
| "2Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos.3.Căci de se socoteşte cineva că este ceva, deşi nu este nimic, se înşeală pe sine însuşi."(cap 6)Pentru acesta imi este greu! Dar stiu ca Dumnezeu ne va purta de grija mai mult decat am facut-o noi, unii fata de altii! Poate nu atat a fost dat in acesta viata si ne vom mai revedea. Poate blogul acesta, paginile de aici , vor face ca legatura noastra sa nu se piarda sau, chiar daca se va pierde,in rugaciune ne vom pastra unii pe altii si atunci acesta este marele dar! Jertfa de rugaciune pe care o vom face! Miluieste-i, Doamne, pe toti cei care mi-au purtat de grija in acesta viata, pe toti cei care m-au purtat in rugaciune,pe toti cei care m-au facut sa rad, pe toti cei care mi-au sters lacrimile, dar si pe toti cei care m-au impins mai aproape de bratele Tale! Si nu-i uita , Doamne nici pe cei care din diverse motive zabovesc pe paginile acestea, asteptand sa afle ce mai fac...pe unde am mai umblat... Am sa va povestesc , dragilor, desigur, cu ajutorul lui Dumnezeu, al Maicii Domnului si al tuturor sfintilor, am sa va povestesc! |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu