Prietenii dragi stiu ca eu sunt asemenea unui tigan:mereu pe drum, mereu cu bagajul facut sa plec la manastire...De aceia toti cei care vor sa plece si au loc liber in masina , ma iau cu ei.
Asa a fost si acum!
Duminica 27 iulie 2014, dupa Sfanta Liturghie am plecat impreuna cu niste prieteni, sot- sotie, in excursie in tara.
-O luam pe unde vreti dumneavoastra-mi-au zis deosebit de amabili.
Si eu am vrut pe la Bujoreni!Nu poate exista pelerinaj spre Moldova fara sa trec pe la Manastirea Bujoreni! Nu m-a interesat decat ca parintele Alexie sa fie acolo, dar chiar daca parintele nu era acolo, as fi mers.
Imi doream sa le arat...
parcarea...plina de masini, desi slujba de duminica se terminase de cinci ore...
si pe parintele Alexie intre brazi, sub coroana arborilor seculari, spovedind, dand povete...cuvinte de folos dupa care dam inconjur planetei...
M-am asezat pe iarba razand...privindu-l, incarcandu-mi si privirea si inima cu imaginea parintelui Alexie si parintele a ridicat capul si vazandu-ma a ras luminos si plin de iubire! Pe mine, daca nu ma iubeste nimeni in lumea asta, nu are importanta, pentru ca ma iubeste parintele Alexie. Parintele Alexie ne iubeste pe toti, nu are timp sa se supere pe noi...parintele e intr-un timp al iubirii!
Am mers in biserica impreuna cu o multime de oameni si parintele ne-a pus pe cap epitahilul albastru, darul nostru de acum o luna si s-a rugat la Dumnezeu pentru noi...Alti oameni il asteptau la usa bisericii, altii il urmau, altii erau in trapeza...Si parintele senin vorbea cu toti si din cand in cand, radea fericit spre mine:
-Mai, sa vii tu iarasi aici!
Si era mirarea si bucuria intalnirii atat de mare, incat si acum as pleca spre Bujoreni, sa-l mai aud odata.
-E bine, Ruxandra?Mai, ce mult m-am speriat pentru ea!Ai multumit Maicii Domnului?
Si iar ma miruia si imi lua capul in maini ca si cand de toate pacatele ma dezlega...
Am multumit Maicii Domnului si la icoana facatoare de minuni la care parintele Alexie s-a rugat pentru Ruxandra...
mi-am mai scaldat privirea in frumusetea acestor locuri... am mai privit cu speranta revederii spre parintii de la Bujoreni si spre parintele Alexie...m-a mai miruit de 7 ori, m-a mai inchinat de o suta de ori...mancare parintelui se racea in farfurii, pentru ca altii oameni il asteptau si parintele si pe ei ii iubeste, nu numai pe mine...
si am plecat la Iasi ...
Biserica Sfintii Trei Ierarhi
Istoria catedralei pe scurt este aceasta:
Ideea înălțării unei biserici monumentale, la Iași, aparține domnitorului Mihail Sturdza (finanțator principal) și mitropolituluiVeniamin Costache. Hrisovul domnesc din 8 august 1826, emis de Ioniță Sandu Sturdza, Domn al Moldovei între 1822-1828, privind lucrările de proiectare și construire a noii biserici, este considerat a fi actul de naștere al Catedralei mitropolitane
În anul 1880, mitropolitul Iosif Naniescu a pus a doua piatră de temelie și, cu sprijinul autorităților statului, lucrările s-au încheiat în anul 1887. ArhitectulAlexandru Orăscu, pe atunci rector al Universității București, a refăcut proiectul măreței biserici, renunțând la imensa cupolă centrală.El a adăugat cele două rânduri de pilaștri masivi în interior, realizând o clădire de plan basilical, cu o navă centrală și două nave laterale mai mici. Alexandru Orăscu a păstrat cele patru turle laterale decroșate, dar a renunțat la cupola centrală de mari dimensiuni, înlocuind-o cu un sistem de patru bolți, despărțite prin arce transversale.
Pictura interioară a fost realizată de maestrul Gheorghe Tattarescu.
Sfințirea Catedralei, la 23 aprilie 1887, a fost un eveniment național, la ceremonie luând parte regele Carol I și reginaElisabeta. Pisania aflată în în partea dreaptă a pridvorului catedralei, pe o placă de marmură care se află la intrare, conține următorul text:„Terminatu-s-a întreaga lucrare în anul mântuirii 1886, al domniei noastre al douăzeci-și-șaselea, al regatului meu al șaselea, împodobindu-se și înzestrându-se cu vase sfinte, candele de argint, policandre, odoare și veșminte prețioase, precum și cu cele 10 ferestre cu măiestrie împodobite și închinate de noi ca un prinos al râvnei noastre pentru înălțarea sfintei Biserici Ortodoxe, întru pomenirea mea, a iubitei mele soții Elisabeta și a urmașilor noștri...”
Din anul 1889 a fost adusă, de la Biserica Sf. Trei Ierarhi, racla cu moaștele Cuvioasei Parascheva, ocrotitoarea Moldovei.
Mormantul mitropolitului Iosif Naniescu. Totdeauna cand merg la Iasi merg si ma inchin la mormantul mitropolitului Iosif...
Acesti doi mitropoliti ai Moldovei au fost cei randuiti de Dumnezeu sa zideasca acesta monumentala catedrala.Am gasit urmatoarele "...era timpul rânduit de Dumnezeu pentru ca sfântul lăcaş să-şi împlinească menirea. Şi ca să înţelegem că era voia lui Dumnezeu, vom reda o mărturie a Patriarhului Nicodim, cel care la vremea acea era fiul duhovnicesc al Mitropolitului Iosif: „Păstrez în suflet o frumoasă amintire legată de marele mitropolit. Mitropolitul Iosif era la Bucureşti. Arhimandritul Ierofteiu, duhovnicul lui, ne-a înfiorat pe toţi într-o seară de iarnă, povestindu-ne visul lui din noaptea care trecuse. Se făcea că în jurul catedralei ruinate, pe care nepricepuţii vremii o scosese seră la mezat pentru a-i vinde materialul, se roteau doi călugări, sfătuindu-se şi arătând catedrala dărâmată. M-am străduit, povestea părintele Ierofteiu, să-i recunosc şi să aflu cine sunt şi ce vor. Pe unul l-am cunoscut degrabă, era mitropolitul nostru, Iosif. Cel de-al doilea, mai străin, şi, numai târziu şi cu greutate, mi-am dat seama, amintindu-mi de portretele din casă, că era mitropolitul Veniamin. Vorbeau, arătau catedrala şi se sfătuiau, şi aşa s-au îndepărtat de mine şi s-au mistuit în depărtări, unde nu i-am mai putut urmări. Când s-a întors Mitropolitul Iosif de la Bucureşti, părintele Ierofteiu i-a povestit visul. Mitropolitul a ascultat toate şi i-a povestit îndată uimit: „La fel, în aceeaşi noapte, l-am visat şi eu pe Mitropolitul Veniamin Costachi, şi m-am visat alături de el, la Iaşi, în preajma catedralei ruinate. Şi ţin minte că mi-a spus: Ridicaţi-o, înălţaţi-o şi refaceţi-o“ (Nicodim Munteanu, „Mitropolitul Veniamin Costachi ctitor al Mitropoliei din Iaşi“ în BOR, an LXIV, 1946, nr. 10-12, p. 481-482).
de restul de seara... Iasul este o incantare. E atat de curat, atat de frumos!Lumea este atat de civilizata!Frumos popor ...frumosi oameni aveam sa intalnesc in zilele care aveau sa urmeze...
"Incă ne rugăm pentru ca să se păzească sfânt locașul acesta, țara aceasta și toate orașele și satele: de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de năvălirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi; pentru ca milostiv, blând și lesne iertător să fie nouă Bunul și Iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, să îndepărteze și să împrăștie toată mânia care se pornește asupra noastră și să ne izbăvească pe noi de mustrarea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, și să ne miluiască pe noi.
Doamne, miluiește ...
Auzi-ne, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare departe și, milostive Stăpâne, milostiv fii nouă, față de păcatele noastre, și ne miluiește pe noi.
Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
La ora 2.30...am plecat spre camera purtand binecuvantarea preotului pentru care poate noaptea inca nu incepuse.Dumnezeu sa le rasplateasca rugaciunea pe care o fac pentru noi...
Icoana este pictata la Sfantul Munte Athos in anul 1930, se crede ca la schitul romanesc "Prodromu". Ctitorii sunt trecuti pe strana care incadreaza icoana, doar ea, avand aproximativ 2m. Atat icoana cat si strana sunt din lemn de tisa. Tehnica executiei este din vechime, se observa fondul de aur cat si chenarul (folosindu-se rasina) ce imita pietrele scumpe. "Pictata si sfintita la Sfantul Munte Athos" - textul din marginea de jos a Icoanei. Donata de: Dan si Elena Vasilescu, Gheorghe si Elena Soficu, Gheorghe si Maria Rusu. Icoana a stat in biserica veche a Manastirii Vladiceni, construita in anul 1923, pe locul alteia, din anul 1908, distrusa la explozia unui depozit de munitii de la gara Socola. Vreme de 40 de ani Icoana a mangaiat si alinat multe suferinte ale celor care i s-au rugat cu credinta. Dupa anii ‘70 Icoana a fost luata de parohia Tomesti, deoarece manastirea se desfiinta, in urma decretului 410, care alunga afara calugarii din manastiri. In anul 2010, in luna noiembrie, la initiativa conducerii Manastirii Vladiceni, cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului Parinte Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei si cu bunavointa preotului paroh Gheorghe Florea de la parohia Tomesti, icoana "s-a intors" la manastirea unde ctitorii au donat-o. Aici a fost restaurata gratuit, ca dar adus Maicii Domnului, de catre doamna profesor Maria Nimirciag, din localitatea Vladiceni. Din ziua venirii in manastire, icoana revarsa asupra obstii monahilor, cat si a credinciosilor nenumarate binefaceri si daruri prin milostivirea Preacuratei Fecioare Maria. Este asezata in biserica mare a manastirii in partea stanga in naos.(http://www.manastireavladiceni.ro/odoare.html)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu