De ce nu iubim?

Astazi am avut o zi in care am stat mai mult singura. Am 10 ore de cand am intrat in casa si aici am zacut...am dormit, am facut salata de vinete, am mancat cu rosii... am scris, am citit, am dormit...

Pe seara a batut la usa un tanar. A venit de la compania care imi furnizeaza internet si televiziune sa ma invete sa folosesc ...televizorul. Nu mai stiam cum sa fac cu noile telecomenzi...

Sunt prea batrana pentru tehnologie. Sunt prea batrana pentru toate cele din jurul meu. Acum tarziu, m-am gandit brusc sa-i scriu Aneimaria un mesaj in care sa o intreb ce sa-mi iau in Grecia(plec in curand).

-Buletinul-mi-a zis Ana.Verifica daca nu e expirat.

-Imediat -am zis si am plecat la poseta, desi stiam ca nu e expirat.

 Dar... expira peste trei saptamani.

Daca Anamaria nu-mi zicea, nu m-as fi gandit. Maine trebuie sa merg sa depun actele pentru un nou act de identitate.Fara el nu pot iesi din tara!

Apoi m-a sunat Sultana, prietena mea. Am multi prieteni ...dar unii sunt mai aproape de inima mea. Ce anume ii face sa fie mai aproape? Faptul ca nu ma uita,ca ei ma suna pe mine, stiind ca eu nu ma pot aduna, ei ma cauta, ei imi poarta de grija. Am ras cu Sultana! Am impartit o frantura de seara in care altfel nimanui nu-i pasa de mine. 

Si ma gandeam la acele persoane care stiu sigur, ca ma invidiaza.Desigur si eu am parte de vina. O viata prea postata asta inseamna. Dar a fost alegerea mea sa traiesc asa.

De ce nu iubim?De ce ne dorim mereu altceva si foarte rar ceea ce avem?

Sunt oameni care isi doresc viata mea! Am crezut la moartea lui Grig ca niciodata, nimeni nu ma va mai invidia.Si totusi lumea o face!Cum sa luptam cu acest demon, cu invidia?
De ce nu iubim?Mii de motive si unul singur adevarat, cuprinzator. Nu iubim pentru ca ne iubim prea mult pe noi si nu incap altii de noi. Nu iubim pentru ca nu-L iubim pe Dumnezeu. Unde e Dumnezeu e iubire!In rest e tulburare. 
Ma retrag uneori din lume pentru ca nu mai suport modul in care lumea ma sfasie. Ma doare, inca ma doare! Si atunci ma retrag! In linistea casei, liniste in care nu se aude nici macar ceasul, respir stiind ca indiferent cati uratii imi dau ocol, ingerul meu ma pazeste, ma mangaie si-mi poarta de grija.Si aici in singuratate pana si eu pot iubi mai mult... imi oblojesc ranile...privesc adanc in inima mea si parca as fugi! As cauta un loc sfant si mai curat si mai strain decat toate locurile pe care le-am vazut...sa-l stiu doar eu si sa ma retrag acolo intr-un alt inceput... sa plec spre el cu picioarele goale, sa-mi pun pe cap marama neagra si nimeni sa nu intrebe de ce... sa impart pe drum zambete tacute si rugaciuni, ca Dumnezeu sa binecuvinteze drumul ... sa ingenunchez in  alt loc...in alt decor, alta icoana si aceiasi Maicuta...este atat de simplu si totusi este atat de greu...

De ce nu iubesc atat de mult incat sa plec?Macar putin, atat timp cat cei ce ma urasc sa uite ca am existat si sa fie fericiti!