Sfantul Alexandru

Aseara am iesit la plimbare cu prietena mea, Sultana.

 Intentionam sa mergem la vecernie, dar pe drum Sultana a primit un telefon de la o prietena care vroia sa mearga la maslu, la manastirea Radu Negru si astfel ne-am trezit,impreuna cu  Sultana si doamna Ecaterina, la slujba de maslu...

In drum spre Manastire am mers la un magazin Bricostore si am ...investit pentru viata viitoare! Adica am facut cumparaturi pentru alte persoane... ne-am bucurat cumparand, asa cum fac toate doamnele, eu am primit in cap un colt din usa de la portbagaj(asa e mereu cand vrei sa faci bine, fie ca sa nu te mandresti, fie pentru ca e furios uratul, ceva , ceva trebuie sa patesti)si apoi am intrat in linistita manastire din pustia Baraganului.

Usile erau larg deschise, ca si inimile parintilor care slujesc acolo. Eu nu am mai fost acolo, dinainte de plecarea parintelui Leontie. Asa a fost sa fie!Timpul nu a permis si drumurile mele au fost risipite prin lume si atunci, cand?

Am simtit frumusetea serii de august cu racoarea ei dulce  si mirosul pamantului ...

Mi-am incalzit inima la cantarile stranii si la citirea sfintelor fragmente din Evanghelie. Am privit cum la rugaciuni parintii mergeau la fiilor lor duhovnicesti, stiindu-le problemele si desi eram straina acelui loc,nici pe mine nu m-au ocolit, ceva mai mult, parca stiind , parintii m-au uns cu untdelemn sfiintit exact pe locul pe care cazuse usa de la portbagaj si am plecat de acolo, tamaduita.

Ne-am intors in orasul nostru, strabatand campia,privind semiluna rosie, aplecata parca peste pamant.
-Priviti luna! a zis Sultana. Cat de aproape e de pamant!

-Poate o sa cada! am zis 

-Aici, aici la noi! a zis doamna Ecaterina , intinzand mana spre luna...

Si iubirea acestei femei pentru luna, a incalzit si mai mult inimile noastre.

Ce buni si iubitori sunt unii oameni si cat de frumoasa e viata in jurul lor! Si doamna si Sultana s-au intrecut in vorbe frumoase. Ascultam, parca sorbind fiecare silaba...

-Pamant sunt, nicio roada nu fac, spunea, doamna. Dumnezeu  nu ma tine decat pentru fiica mea, sa aibe copilul acesta un pic de sprijin!

Aceasta era concluzia doamnei, care altfel nu-si vedea puzderia de fapte bune...

Am povestit tot timpul despre sfinti! Doamna Ecaterina a gasit sprijin in sfantul Efrem cel Nou.Stiam ca il iubeste! Dimineata tocmai ii daruisem prin mama sa, la biserica,  o iconita si ulei sfintit de la candela Sfantului Erfem de la Nea Macri...  tot drumul doamna ne-a povestit despre ajutorul primit de la sfant...lucruri consemnate intr-o carte care va aparea in curand...

Ascultam uluita si bucuroasa ca doamna, o persoana  foarte discreta, simtea nevoia sa marturiseasca lucruri pe care poate multi le traim , dar nu suntem capabili sa le intelegem.

-La cine va rugati , in primul moment de incercare?-am intrebat-o pe doamna

-La Maica Domnului si la sfinti! Nu am atata indrazeala sa ma rog direct la Dumnezeu. La Maica Domnului  la care fiecare rugaciune  nu ramane fara raspuns si la sfinti...

A fost o seara minunata!

Cand ne-am despartit, ne-am imbratisat si am facut planuri pentru alte drumuri, alte privegheri in cinstea sfintilor...

Cand am venit acasa, desi nu era prea tarziu , am avut un moment in care am crezut ca ma prabusesc!M-am intins in pat tinand in mana metania care a fost atinsa de raclele cu sfinti in ultimul pelerinaj si poate cumva i-am chemat...nu stiu... prea tulbure era noaptea mea!

Am dormit in mai multe etape, dar ori de cate ori ma trezeam, imi spuneam:

-Ce bine e cand Dumnezeu rupe moartea ta, ca sa poti sa te gandesti la El si la sfinti, si parca sfantul Efrem si sfantul Spiridon si sfantul Nectarie... erau aproape, foarte aproape ... si iar adormeam si iar ma trezeam si gandul ajungea in Grecia de care nu ma despart decat cateva zile...

La ziua am plecat la biserica si pe drum am primit un mesaj:"AJUTOR!Va rog sa mijlociti la sf Alexandru si pentru copilul Alex cu toti fratiorii lui,Maria, Georgiana, Andrei, Florentina, Cristina, iar mama Petra poarta in pantece cel de-al 7 lea prunc. De doua nopti sunt alungati, batuti de tatal alcoolic si deznadajduit...infometati si infrigurati..."

Am raspuns fara sa ma gandesc prea mult"Daca pe langa rugaciune , pot fi de folos, sunt aici!" Si am primit inapoi "Am nevoie de Dragostea care se straduieste sa inteleaga(ce i-ar putea ajuta cu adevarat? Cum am putea noi -atat de slabi si neputinciosi s-o facem etc)"

Am fost la sfanta liturghie ! Cu inima zdrobita incercand sa ma inteleg pe mine. Oare am gresit? Oare mandria ma face sa gandesc intai la buzunarul meu si la ajutorul cel mai simplu pe care il pot da?

Dar oare e mai simplu sa dai financiar decat doar sa te rogi?

Oare este cel mai bine, in astfel de situatii sa te asezi la rugaciune, sa-i incredintezi lui Dumnezeu si Maicii Domnului, sa-i strigi pe sfinti si ...gata! Asta e tot?

Cum ar trebui oare?

Mai traim oare noi, poporul lui Iisus Hristos, acel timp in care Dumnezeu hranea poporul lui Israel cu mana?

Ar veni oare mana daca eu as zice" Hraneste-i Tu, Doamne si imbraca-i pe acestia?" sau trebuie sa nu astept, daca degetul e atintit spre mine, trebuie eu insami sa fiu cel care sa implinesc evanghelia acesta ...Copiii acestia au nevoie de hrana toata ziua si un loc in care sa doarma, sa creasca...Si desi, Dumnezeu ii hraneste, Dumnezeu e cel care se ascunde in trupurile lor goale si flamande...

Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. 32.Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. 33.Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga.

34.Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. 35. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; 36. Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. 37. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? 38. Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? 39. Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine? 40. Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut. 41. Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. 42. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; 43. Străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat. 44. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit? 45. El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut.(Evanghelia dupa Matei cap 25) Inca nu stiu cum trebuie sa procedez, inca nu pot in astfel de cazuri sa nu ma gandesc la fetita pe care noi o asteptam si Domnul a schimbat locul vietuirii ei,si inca nu pot sa ma ingrozesc de abisul din inimile unor parinti. Si ma rog, desigur, ma rog pentru copiii acestia, dar si mai mult ma rog pentru tatal lor, ca Dumnezeu sa puna in inima lui iubirea, sa-l izbaveasca de patimi, sa-l faca responsabil de vietile lor, pentru ca lui, o, da, lui, Dumnezeu i-a daruit acesti prunci, binecuvantat este! Am petrecut dimineata pregatind casa si bucataria pentru venirea Ruxandrei intr-o scurta vizita!  Si m-am gandit mereu la acesti prunci si leg povestea lor de amintirea  sfintilor si ceea ce spunea aseara doamna Ecaterina ...l-am rugat pe sfantul Alexandru, care a  avut o origine modesta, ca si a lor, sa-i ajute astfel incat vietile lor sa fie ca ale tuturor copiilor care cresc in familii iubitoare de prunci, sa fie traite in pace, in bucurie si sprijin, dar mai ales, o rog pe  Maica Domnului sa-i ocrotesca, sa-i hranesca, sa-i imbrace, sa-i legene si sa-i aline cand altii nu o fac,sa caute la inimile lor, sa fie mereu veseli, increzatori in bine, bunatate, iubire...acea iubire, care asa cum zicea prietena mea,in mesajul de  dimineata, ne arata incotro s-o luam! Maica Domnului sa ne ajute sa chibzuim bine inceputul de drum la care ne aflam... Voi reveni cu vesti despre acest caz! Sfântul Alexandru, arhiepiscopul Constantinopolului De origine modesta si lipsit de stiinta cartilor, dar prin virtutile si harismele sale apostolice, sfântul Alexandru s-a aflat demn sa-l slujeasca pe sfântul Mitrofan , Arhispiscop al Bizantului, in calitate de preot al episcopului, iar mai târziu (314) ca episcop ajutator. Dupa victoria sfântului Constantin asupra lui Licinius, împaratul a organizat o intalnire oratorica intre Alexandru si ritorii pagâni din Bizant, care s-au vazut infrânti nu de discursul sfântului, ci de o minune ce a savârsit-o. Cum sfântul arhiepiscop Mitrofan era prea bolnav si prea batrân ca sa mai poata participa la primul Sinod Ecumenic de la Niceea (anul 325), l-a trimis pe Alexandru sa prezideze in locul lui. Dupa inchiderea lucrarilor Sinodului, împaratul Constantin a cerut la toti Purtatorii-de-Dumnezeu Parinti ce au stralucit in timpul lucrarilor sa vina la Constantinopol (oras pe care tocmai si l-a ales drept cetate imperiala) ca sa-l binecuvinteze. Un inger al Domnului i-a aparut in acele zile Sfântului Mitrofan, descoperindu-i ca avea sa-si incredintele Domnului sufletul sau in zece zile, si ca sa-l lase pe fericitul Alexandru arhiepiscop in locul lui. Parintii episcopi care se aflau la Constantinopol in acele zile s-au bucurat de aceasta veste si, dupa ce au slujit slujba de inmormântare a Sfântului Mitrofan l-au inscaunat in mod solemn pe sfântul Alexandru ca prim Episcop al noii capitale a Imperiului. In urma Sinodului de la Nicea, Sfantul Alexandru, care avea deja aproape 70 de ani, a continuat sa apare Credinta Ortodoxa in fata intrigilor lui Arie si a acolitilor sai. Unii au spus chiar ca sfântul Alexandru ar fi facut mai multe calatorii apostolice în Tracia, Macedonia, Tesalia si in insulele grecesti pentru a predica credinta Sinodului ortodox de la Niceea. Convocat la Nicomidia pentru ca sa-si explice credinta, Arie (Arius) a reusit sa-l însele pe împarat semnând o marturisire de credinta în care se multumea sa spuna ca Fiul lui Dumnezeu este nascut înainte de toti vecii. Profitând deci de aceasta marturisire de credita, Arie a cerut atunci reintegrarea sa in Biserica. Sub presiunea lui Eusebiu de Nicomidia, împaratul a primit favorabil cererea sa si a cerut Episcopilor reuniti la sinodul din Tir sa o examineze (335). Acest sinod, compus in principal din partizani de-ai lui Arie, s-a intors cu rautate împotriva Sfântului Atanasie cel Mare , pe care l-au tratat de vrajitor, de bruta si de semanator de discordie. Luând cunostiinta de toate acestea, sfântul Atanasie s-a îmbarcat în secret pe o corabie cu destinatia Constantinopol, unde a încercat in zadar sa vorbeasca cu împaratul, în timp ce sinodul de la Tir îl condamna la exil în Treves (orasul german Trier de azi). Arius a incercat sa revina la Alexandria, insa la aceasta veste o razmerita a izbucnit în oras contra lui, astfel încat împaratul l-a chemat la Constantinopol ca sa se împartaseasca cu sfântul Alexandru. Eusebiu de Nicomidia si ai sai au facut tot felul de presiuni asupra sfântului arhiepiscop ca sa slujeasca o Sfânta Liturghie in care sa se împartaseasca cu Arie ereticul. Atunci sfântul Alexandru s-a retras in biserica Sfânta-Irina si, îngenunchiind în fata sfântului jertfelnic, s-a rugat zi si noapte cu aceste cuvinte: "Doamne, daca Arie trebuie sa fie împacat cu Biserica, atunci slobozeste pe robul tau cu pace. Dar daca ai mila de Biserica Ta si nu vrei ca mostenirea Ta sa se faca de rusine, atunci ia-l pe Arie, pentru ca oamenii sa nu ia erezia drept Adevarata Credinta". Sâmbata, cu o zi inainte de duminica in care ar fi trebuie sa se petreaca aceasta slujba, pe când se gasea în piata lânga coloana de porfira ridicata de Constantin, Arie a fost brusc chemat de nevoile firesti, si pe când era la closet, matele au crapat în el, si acolo a si murit, în locul în care-si fac oamenii nevoile firii, lipsindu-se astfel si de împartasanie si de viata. Când a aflat aceasta veste, Sfântul Alexandru a dat slava lui Dumnezeu, nu pentru moartea aceluia, ci pentru ca Domnul si-a arata înca o data puterea Sa peste dorinta mai-marilor lumii acesteia. Totusi, cu aceasta tulburari nu au luat sfârsit, si sfântul Alexandru a trebuit sa continue sa lupte pentru Ortodoxie. A adormit în pace câteva luni dupa moartea Sfântului Constantin (337), la vârsta de 98 de ani, lasând în scaunul de la Constantinopol pe Sfântul Pavel (praznuit la 6 noiembrie).

Am revenit acasa- 26 august 2014

Nu as vreau sa scriu  iar ce inseamna acasa, dar nu am incotro...Pentru mine, acasa inseamna uneori, un loc in care nu pot sa dorm.

Asa e si in acesta noapte... E  ora 3.M-am intors dintr-un pelerinaj in Grecia si desi sunt foarte obosita, inca nu pot dormi...E prea goala casa mea. Chiar daca am umplut-o de bagaje, e prea goala!

Lipsesc din ea cei 21de insi cu care am fost plecata. Desigur, ei nu au locuit niciodata cu mine, nici macar nu au intrat fizic in casa mea, dar inima mea e locul in care ei locuiesc si inima mea e goala fara ei...

Cum sa ma culc fara Andreea si Maria, fara sa le aud vorbind tare ca doua adolescente,fara susotitul lor, fara sa le aud facand planuri despre ce vor face dimineata?

Cum sa ma trezesc fara sa o vad pe Maria mica invartindu-se in fustitele ei clos si scuturanadu-si parul lung, lung?Fara Ionut- micul englez, deja cu aliura de gentleman...fara parintii lor atat de linistiti si atenti la toate...

Cum sa nu o pot privi pe Maria cea si mai mare, de departe cea mai eleganta si distinsa domnisoara din grup?

Cum sa treaca ziua fara sa aud atatea lucruri inteligente din istoria universala povestite firesc si coplesitor prin bogatia informatiilor de catre doamnul Nicolae?

Fara Cristina si zambetul ei linistit si  totusi parca ascunzand o taina(nu avem ore cu totii mii de taine?), fara rucsacul rosul si...Florentina?
 Fara Josepf si albastreaua lui, Aurora?
Fara sa vad ochisorii verzi ai Andreei ?
 Fara  povestirile pline de talc si veselie ale lui Cristian?
Fara spontaneitatea Milicai si mereu tacuta, dar zambitoarea doamna Elena?
Se poate oare fara prezenta discreta si totusi atat de atenta si iubitoare a celor care au organizat pelerinajul nostru si care ne-au adunat, fara Ana si parintele Florin?
Pana si de cei care ne-au condus, doi oameni minunati, tata si fiu:Ionut si Ionel mi-e deja dor.
Si poate nu am sa-i mai vad niciodata!
Le-am spus inainte sa plec, pentru ca eu am plecat prima din grup:sa aibe grija cum traiesc ca sa ne putem revedea, daca nu aici, atunci Dincolo, in Raiul cel nesfarsit!
Fiecare din ei are pe cineva... nimeni nu este singur ca mine! Si de aceia , eu m-am legat altfel de ei, desi mi-am promis, of, amintirea promisiunilor mele mereu incalcate, sa nu ma mai atasez de nimeni! 
Dar desi mi-am propus asta,ei m-au cucerit.Nicio sansa nu am avut!
Am impartit cu ei bucuria unui pelerinaj de 8 zile in Grecia!Opt zile in care impreuna am privit, ne-am minunat, ne-am rugat, am plans si am ras impreuna. Am depasit impreuna toate obstacolele! Nimeni nu s-a suparat pe nimeni!
Toti au avut grija de ceilalti si astfel, fiecaruia, toata lumea i-a purtat de grija.
Este posibil!
Sa va povestesc doar un aspect: la Sfantul Patapie, noi, femeile am dormit noua intr-o camera. Desi era o camera cu noua paturi, camera arata impecabil, cu cearsafuri foarte, foarte curate si foarte calcate, cu perdele albe ...impecabil!
Dar era cald si camera nu avea(evident, doar era in varful muntelui!) aer conditionat. Opt inse am fi vrut sa deschidem geamul care avea plasa. Afara era un aer curat, de poveste! Noaptea era senina! Am fi putut dormi minunat cu geamul deschis, poate chiar si cu usa deschisa...Una dintre fete, Maria, este alergica la ciupituri de insecte si ingrozitor de speriata de ele. Cu ochii mari, ingroziti a zis:
-Dar o sa vina tantarii si o sa ma ciupeasca!
Si desi stiam toate celelalte 8 , ca nu vor veni nici tantarii, ei nelocuind pe acolo, nici alte ganganii...ne-am privit unele pe altele si am dormit  ca in sauna, cu geamul inchis!
Si acesta, este iubirea pentru altul!Sa conteze mai mult spaima lui, decat transpiratia ta! 
De la douazeci de metrii de noi, sfantul Patapie privea iubirea femeilor pentru copila de 18 ani si ...daruri mari, am primit cu totii!
Totdeauna am gandit mergand in pelerinaje, ca este un pic nedrept, ca unii stau tot pelerinajul pe locurile din fata, si altii tocmai in spate, unde de regula nu prea ajunge aerul conditionat si totdeauna am gandit ca daca ar fi iubire, pe traseu s-ar face schimb, astfel incat fiecare sa stea si in spate dar si in fata!
In acest pelerinaj, fara ca nimeni sa spuna ceva... oamenii s-au mutat in spate si au schimbat locurile, ingramadindu-se sa stea , acolo, cu Marinela si familia ei!A fost atat de aglomerat incat eu  nu am reusit sa stau acolo! 
Sunt doar doua exemple!
Oare cum de a fost posibil?
Oare totul porneste de la Inger?
Sa va povestesc!
In primele ore, Ana ne-a propus un "joc" , sa tragem la sorti cate un biletel cu numele unui coleg de pelerinaj si sa fim pe parcursul intregului pelerinaj ingerul acelui coleg! Sa-i purtam de grija, sa-l ocrotim, sa-l povatuim!Sa-i facem mici, mici cadouri...
Poate acesta a schimbat totul!Odata chemat ingerul bun din inimile noastre, el , plin de iubire , nu a mai stiut decat sa  dea iubirea, tuturor!
Si... am ras impreuna, am plans impreuna, ne-am rugat impreuna, am mancat impreuna, am implinit ceea ce apostolul Pavel spune in Epistola catre Galateni:

"2Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos.3.Căci de se socoteşte cineva că este ceva, deşi nu este nimic, se înşeală pe sine însuşi."(cap 6)Pentru acesta imi este greu! Dar stiu ca Dumnezeu ne va purta de grija mai mult decat am facut-o noi, unii fata de altii! Poate nu atat a fost dat in acesta viata si ne vom mai revedea. Poate blogul acesta, paginile de aici , vor face ca legatura noastra sa nu se piarda sau, chiar daca se va pierde,in rugaciune ne vom pastra unii pe altii si atunci acesta este marele dar! Jertfa de rugaciune pe care o vom face! Miluieste-i, Doamne, pe toti cei care mi-au purtat de grija in acesta viata, pe toti cei care m-au purtat in rugaciune,pe toti cei care m-au facut sa rad, pe toti cei care mi-au sters lacrimile, dar si pe toti cei care m-au impins mai aproape de bratele Tale! Si nu-i uita , Doamne nici pe cei care din diverse motive zabovesc pe paginile acestea, asteptand sa afle ce mai fac...pe unde am mai umblat... Am sa va povestesc , dragilor, desigur, cu ajutorul lui Dumnezeu, al Maicii Domnului si al tuturor sfintilor, am sa va povestesc!

Schitul Closca si privegherea la praznicul Adormirii Maicii Domnului-14/15 august 2014

Dedic acesta postare doamne Maria Fusa , pe care o felicit in numele tuturor celor care il cunosc si iubesc pe fiul dansei si ii spun ca dansa este unul din motivele pentru care fac fotografii la slujbe si scriu  despre schitul Closca.Sunt in aceste momente, ochiul si inima  celor care nu pot ajunge trupeste, dar sunt in duh, aici, poate mai mult decat sunt eu. La multi ani, Doamna si Maica Domnului sa va ocroteasca si pe dumneavoastra si pe toti cei dragi!A fost o noapte lunga in care ne-am gandit cat ne-ar fi placut sa fim impreuna si poate chiar am fost, o mama  este  prin fiul ei, oriunde este acesta!

Privegherile facute dupa tipicul Sfantului Munte Athos, la Schitul Closca sunt deja obisnuite. Desigur, noua, credinciosilor ne este mai usor sa participam decat ii este Parintelui si maicutelor. Dar indiferent cum ar fi,un efort, o jertfa este pentru toti, dar e o jertfa pe care o facem cu mare bucurie.

Cand am ajuns aseara biserica era plina. Afara adia un aer placut, un   pic racoros, insa in biserica era deosebit de cald. Dar lumea era acolo, pentru ca deja, la ora 22 si 10 min cand am ajuns eu si grupul meu,slujba incepuse.

Nu pot sa descriu totul in amanunt... Au fost in final 11 ore de slujire si e greu sa reiau in amanunt.

Parintele a scos epitaful Adormirii Maicii Domnului si l-a asezat in mijlocul bisericii... 

 a pus evanghelia si crucea...

 l-a impodobit cu flori

Noapte de rugaciune incepuse: Parintele ne-a cantat, asa cum  regele David a cantat probabil , psalmul 140. Vi-l amintiti!

Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşa de îngrădire, împrejurul buzelor mele.

Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele.

Cu oamenii cei ce fac fărădelege şi nu mă voi însoţi cu aleşii lor. 

Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untul de lemn al păcătoşilor să nu ungă capul meu. 

Că încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor; prăbuşească-se de pe stâncă judecătorii lor. 

Auzi-se-vor graiurile mele că s-au îndulcit. Ca o brazda de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-s-au oasele lor lângă iad.

Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.

Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor ce fac fărădelege.

Cădea-vor în mreaja lor păcătosii, ferit sunt eu până ce voi trece.

Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.

Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.

Când lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele.

În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursa mie.

Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă cunoască.

Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce căuta sufletul meu.

Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: " Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pământul celor vii" .

Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte.

Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decât mine.

Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laud numele Tău.

Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie.

Dintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne! Doamne, auzi glasul meu!

Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul rugăciunii mele.

 Parintele l-a cantat si eu l-am plans!Am avut iar 

 sentimentul ca strigatul in pustia Dobrogei este al meu: 

" Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pământul celor vii" .

Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte.

Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decât mine.

Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laud numele Tău."

  Apoi a scos icoana mare a praznicului impodobita cu o ghirlanda cu flori albe si albastre...

 a facut litie si apoi a binecuvantat  graul,painile, untdelemnul si vinul 

 a cantat...

 Doamne, Cel ce ai binecuvantat cele cinci paini in pustie si ai saturat cu ele cinci mii de barbati...

 Bogatii au saracit si au flamanzit iar cei ce-l cauta pe Domnul vii vor fi inimile lor...

 Cuvant de invatatura...

 Noapte...satul deja a inceput sa vina la slujba...

 evanghelia utreniei...

 Prohodul Adormirii Maicii Domnului

 Afara era deja aproape ziua... un pic de ceata se lasase peste pustiul Dobrogei sfinte

 Parintele ne-a incolonat pentru a da ocol bisericii: cu epitaful, cu ripidele, cu steaguri, cu crucea...

 si abia la ora 7 a inceput sfanta liturghie

evanghelia

Adormirea Preasfintei, Slăvitei, Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei şi Pururea Fecioarei MARIA

Evanghelia de la Luca

(X, 38-42; XI, 27-28)

n vremea aceea a intrat Iisus într'un sat; iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. Şi ea avea o soră ce se chema Maria, care, aşezându-se la picioarele Domnului, Îi asculta cuvântul. Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis: „Doamne, oare nu socoteşti că sora mea m'a lăsat să slujesc singură? Spune-i deci să mă ajute“. Şi răspunzând Domnul, i-a zis: „Marto, Marto, te'ngrijeşti şi pentru multe te sileşti, ci un lucru trebuie; că Maria partea cea bună şi-a ales-o, care nu i se va lua“. Şi a fost că pe când spunea El acestea, o femeie din mulţime, ridicându-şi glasul, I-a zis: „Fericit este pântecele care Te-a purtat şi pieptul la care ai supt!“ Iar El a zis: „Într'adevăr, fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc“.

 Si predica! Desi era tarziu... si eram obositi cu totii, parintele a predicat!

Parintele ne-a spus ca in Evanghelia de astazi, una dintre cele mai frumoase evanghelii, Domnul Iisus Hristos da raspuns la intrebarea daca exista materie sau exista duh si daca raspunsul e ca exista si duh, intrebarea e care este superior.

In evanghelia citita, Domnul Iisus Hristos se duce in Betania, intr-o casa saraca, unde locuiesc trei persoane: un tanar Lazar pe care mai apoi il va invia si doua surori Marta si Maria.Bucuria pe care au simtit-o a fost de nedescris. Marta ca sa-l bucure s-a dus la bucatarie sa pregateasca ceva de mancare. Maria insa de cand a ajuns in casa Iisus Hristos, nu s-a despartit de El, sorbea fiecare cuvant pentru ca asa cum te bucura cuvintele Lui nu te bucura nimic.Marta cu manecile suflecate vine si-l intreaba pe Domnul:„Doamne, oare nu socoteşti că sora mea m'a lăsat să slujesc singură? Spune-i deci să mă ajute“

Atunci Iisus Hristos care stie inimile tuturor , care cantareste si pe Marta si pe Maria a zis:

„Marto, Marto, te'ngrijeşti şi pentru multe te sileşti, ci un lucru trebuie; că Maria partea cea bună şi-a ales-o, care nu i se va lua“

Cu alte cuvinte :asa cum a facut sora ta si tu trebuia sa stai aici si dupa ce ati fi avut un cuvant de folos, am fi mers si impreuna am fi  gasit si ceva de mancare.

Acesta evanghelie e cea mai reusita fotografie a vremurilor. Ati vazut ca am avut in seara asta doi fotografi, dar cea mai reusita fotografie, este cuvantul evanghelic.

Exista asemanari cu viata, a spus Parintele. De dimineata si pana seara , oamenii se gandesc la materie, la bani, nu la Dumnezeu, nu la Maica Domnului, nu aud cuvantul Domnului:"nu va lipiti inima de bunuri!", continuu alearga dupa bani.

Parintele ne-a povestit ca pilda, despre regele Midas, care si-a dorit ca tot ce atinge sa se transforme in aur si dupa ce acesta s-a intamplat, a inteles ca exista flori, copii, femeia care iubeste, idei nemuritoare, lucruri mai valoroase decat aurul si in final, zeii l-au dus la starea dinainte. 

Oamenii din ziua de astazi au ajuns adoratori de bani, de valuta, de carduri, s-au rostogolit cu totul 

in materie spunand "sa mancam si sa bem, caci maine poate vom muri"...dans, teatru, petreceri,croaziere, excursii...

Si tinerii nostrii ce cantece fredoneaza? Un tineret care a dat lumii pe sfintii brancoveni, pe Valeriu Gafencu, unde a decazut?In jocurile de noroc, in droguri, in pariuri , in pansexualism.Am vazut oameni ruinati datorita pariurilor sportive.

Lumea s-a abatut, umbla pe ulitele diavolului si pe astfel de drumuri se aude glasul lui Iisus Hristos care spune
''Marto, Marto, te'ngrijeşti şi pentru multe te sileşti".

Omul e lucrativ, e productiv pentru lucruri materiale, dar pentru cele duhovnicesti lumea e apatica, lenesa, indiferenta.
2% din cei botezati vin la Biserica!
Multi vor ajunge la Biserica morti, adusi de altii!
De ce? Nu am timp, spun!Din 24 de ore , tu, mama, tu, tata, tu, copile nu poti sa dai 10 minute ca sa deschizi Evanghelia sau vietile sfintilor?

Avem timp sa priveghem pentru distractie in boxele diavolului, nu mai avem timp pentru sfinte  privegheri, rare sunt aceste...''Marto, Marto, te'ngrijeşti şi pentru multe te sileşti"...

Parintele a incheiat cu o povestioara a un transaltlantic care se scufunda si oamenii si-au lasat bogatiile si au plecat in barcile de salvare. Numai un om a ramas, al carui suflet se lipise de bunurile materile a ramas pe vas pentru ca nu putea sa lase bogatia...Vasul s-a scufundat cu el si cu bunurile ...

-Ati inteles talcul, a intrebat Parintele?

In felul acesta se poate incheia viata noastra, napraznic, nimeni nu va ramane pe vas... Marea vietii vazand-o inaltandu-se de viforul ispitelor, la limanul Tau cel lin alergand, strig catre Tine: Scoate din stricaciune viata mea, Multmilostive, cantam la slujba de pomenire...

In acesta viata, pe vasul care inca pluteste, iesiti afara, parasiti vasul, coborati in barca salvarii, in Sfanta noastra Biserica, pocaiti-va cat mai aveti timp.Unora, troieni peste troieni, li-s-au asternut la tample...

"2Deşertăciunea deşertăciunilor, zice Ecclesiastul, deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciuni!3.Ce folos are omul din toată truda lui cu care se trudeşte sub soare?(Ecclesiastul, cap 1)

Unul singur merita viata noastra, Domnul Nostru Iisus Hristos care ne-a iubit pana la moarte pe cruce.Setea Mariei s-o avem. Pe Hristos sa-L iubim , Lui sa I-ne inchinam, in vecii vecilor . Amin!

 Am mai avut putere sa cantam heruvimicul...Toata biserica l-a cantat in timp ce Parintele se ruga!Nimeni din cei legaţi cu pofte şi cu desfătări trupeşti nu este vrednic să vină, să se apropie, sau să slujească Ţie, Împăratul slavei; căci a sluji Ţie este lucru mare şi înfricoşător chiar pentru puterile cele cereşti. Dar, totuşi, pentru iubirea Ta de oameni cea negrăită şi nemăsurată, fără mutare şi fără schimbare Te-ai făcut om, şi Arhiereu al nostru Te-ai făcut, şi, ca un Stăpân a toate, ne-ai dat slujba sfântă a acestei jertfe liturgice şi fără sânge că singur Tu, Doamne Dumnezeul nostru, stăpâneşti cele cereşti şi cele pământeşti, Care Te porţi pe scaunul heruvimilor, Domnul serafimilor şi Împăratul lui Israel, Cel ce singur eşti Sfânt şi întru sfinţi Te odihneşti. Deci pe Tine Te rog, Cel ce singur eşti bun şi binevoitor, caută spre mine păcătosul şi netrebnicul robul Tău, şi-mi curăţeşte sufletul şi inima de cugete viclene; şi învredniceşte-mă, cu puterea Sfântului Tău Duh, pe mine, cel ce sunt îmbrăcat cu harul preoţiei, să stau înaintea sfintei Tale mese acesteia şi să jertfesc sfântul şi preacuratul Tău Trup şi scumpul Tău Sânge. Căci la Tine vin, plecându-mi grumajii mei şi mă rog Ţie: Să nu întorci faţa Ta de la mine, nici să mă lepezi dintre slujitorii Tăi, ci binevoieşte să-Ţi fie aduse darurile acestea de mine păcătosul şi nevrednicul robul Tău. Că Tu eşti Cel ce aduci şi Cel ce Te aduci, Cel ce primeşti şi Cel ce Te împarţi, Hristoase, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin † .

Parintele a tinut cu iubire si cu cutremur Cinstitele Daruri. Emotia era atat de mare, cutremuratoare...

 Si dintr-odata am simtit ca trebuie sa ies afara o clipa... Am iesit afara si am privit iarba...flori mici perfecte aratandu-ne maretia celui ce tine in mainile Lui totul si cat de mult iubeste pe cel mic, pe cel smerit...

 Si m-am intors...

 Prinoase...
-Fotografiaza-l pe sfantul Iosif Isihastru mi-a zis o prietena draga.
Si am facut-o, pentru ca si eu il iubesc!

 Parintele era obosit, extrem de obosit...

 Dar, priviti , cat de mult ii iubeste pe oameni...

 Si totusi ne-a cantat Multi ani traiasca...si ne-a stropit cu aghiasma...cu multa aghiasma sa ne ajunga pana la urmatoarea slujba...