Zi de luni, zi de aprilie 2014

M-am trezit obosita.

Ieri a fost o zi lunga, o duminica inceputa devreme, cu drum spre manastirea Ghighiu in tovarasia unor oameni care chiar ma iubesc, finii mei, apoi cand ma asteptam sa ma lase langa blocul meu si sa petrec restul de zi la odihna si cu lecturi, au declarat ca nu vor opri masina si ca trebuie sa merg cu ei, intr-o localitate  pe malul Borcei, se trecea prin orasul in care locuieste mama mea si... m-am trezit musafir mamei!Clipe placute, foarte placute, desi obositoare.Si cand am ajuns acasa, in orasul meu, am constatat ca telefonul mobil a ramas ...la mama, in sufragerie!

Nu stiu decat un singur numar de telefon! Numarul mamei! Am sunat-o de pe telefonul finilor si mi-a confirmat ca telefonul este pe masa ei!

Cateva ore m-am gandit ca pot sa ma lipsesc de el pana astazi !Aveam facebook-ul pentru o legatura cu copii mei, le puteam scrie cate un mesaj si ma puteam linisti! Dar cu cat se apropia noaptea parca mai greu imi era.Sunt dependenta de telefon! Ma sperie gandul ca il pot pierde, ca se poate descarca si pot uita cum sa-l incarc. Pe telefon e parca intreaga mea lume!Nu stiu cum sa ajung altfel la cei dragi, la Ruxandra, la Andrei, la Andreea.Si daca ei ar avea cumva nevoie de mine?

Asa ca, am mers la o cunostinta apropiata, la serviciu si l-am rugat sa ma duca sa-mi iau telefonul. Era noapte, era frig, era intuneric! Si eu pe drumurile tarii dupa telefon! Abia cand am ajuns la mine acasa, tinand ca pe un trofeu telefonul, atunci m-am linistit. Obosita dar bucuroasa ca telefonul meu vechi, jumulit, sta cuminte pe dulapul de pe hol. Nu m-a sunat nimeni pana dimineata! Dar daca ma suna puteam raspunde.

Am petrecut mare parte din zi ducand cu mine oboseala acestui sfarsit de saptamana. Da, asa e , ma simt batrana. Nu numai trupul ma tradeaza, dar si inima mea.

A plouat dimineata.Incet, marunt, mocaneste! Acum s-a inseninat.Ziua se apropie de sfarsit...

Cand a trecut? Cum a trecut?

Ingropata in acte si responsabilitati sociale am parcurs 8 ore, programul meu de serviciu.

Sunt acum acasa.Aici am constat in bucatarie ca langa chiuveta covorasul meu este ud! Am golit dulapul incurcand bucataria si balconul cu sticle cu solutii de curatat si pungi de impachetat si pandesc sa vad de unde curge. Cert e ca apa se prelinge in fir subtire prin dulap.E greu pentru o femeie sa fie singura in aceste momente.

Imi amintesc cum dupa moartea lui Grig am trait prima ''intamplare" deosebita. Ma intorsesem de la manastirea Sfintii Voievozi, dupa orele de serviciu.Eram trista, daramata de durere,ma plimbam prin casa  cu toate luminile aprinse,facand cate ceva...am pus rufele la spalat in masina de spalat si am pornit-o,am pornit calculatorul, am luat din frigider un vas in care cineva imi adusese un pic de mancare de fasole si l-am pus in cuptorul cu microunde.

Si dintr-odata am ramas in intuneric.Am verificat pe geam. In oras era lumina. Pe scara blocului!Era lumina! Atunci mi-a fost clar ca lumina s -a ars, aveam un contoar din acelea vechi, cu lita si nu m-am incumetat sa umblu... Am sunat un electrician care mi-a spus ca e plecat din oras , dar ca vine special sa repare ceea ce s-a ars. Era iarna.Centrala termica s-a oprit si parca deja era mai rece. Intuneric.Frig. Foame. Am scos mancarea asa neincalzita din cuptor, am rasturnat-o intr-un castronel si am inceput sa mananc.Si ma rugam! Nu stiu, chiar nu stiu, nu-mi mai amintesc ce-i spuneam lui Dumnezeu! Si dintr-odata lumina s-a aprins in toata casa!Masina de spalat a inceput sa spele...Si peste tot era  miros de mir!

Cand a venit electricianul eram aproape jenata sa-i spun ca am lumina!

Imi doresc sa mai traiesc starea aceia de rugaciune si de vorba cu Dumnezeu!

Zilele asemenea noptilor in care ii spuneam cu lacrimi:

1. Pleaca, Doamne, urechea Ta si ma auzi, ca sarac si necajit sunt eu.

2. Pazeste sufletul meu, caci cuvios sunt; mantuieste, Dumnezeul meu, pe robul Tau, pe cel ce nadajduieste in Tine.

3. Miluieste-ma, Doamne, ca spre Tine voi striga toata ziua. Veseleste sufletul robului Tau, ca spre Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu.

4. Ca Tu, Doamne, bun si bland esti si mult milostiv tuturor celor ce Te cheama pe Tine.

5. Asculta, Doamne, rugaciunea mea si ia aminte la glasul cererii mele.

6. In ziua necazului meu, am strigat catre Tine, ca m-ai auzit.

7. Nu este asemenea Tie intre dumnezei Doamne, si nici fapte nu sunt ca faptele Tale.

8. Veni-vor toate neamurile pe care le-ai facut si se vor inchina inaintea Ta, Doamne, si vor slavi numele Tau.

9. Ca mare esti Tu, Cel ce faci minuni, Tu esti singurul Dumnezeu.

10. Povatuieste-ma, Doamne, pe calea Ta si voi merge intru adevarul Tau; veseleasca-se inima mea, ca sa se teama de numele Tau.

11. Lauda-Te-voi, Doamne, Dumnezeul meu, cu toata inima mea si voi slavi numele Tau in veac.

12. Ca mare este mila Ta spre mine si ai izbavit sufletul meu din iadul cel mal de jos.

13. Dumnezeule, calcatorii de lege s-au sculat asupra mea si adunarea celor tari a cautat sufletul meu si nu Te-au pus pe Tine inaintea lor.

14. Dar Tu, Doamne, Dumnezeu indurat si milostiv esti; indelung-rabdator si mult-milostiv si adevarat.

15. Cauta spre mine si ma miluieste, da taria Ta slugii Tale si mantuieste pe fiul, slujnicei Tale.

16. Fa cu mine semn spre bine, ca sa vada cei ce ma urasc ! Sa se rusineze, ca Tu, Doamne, m-ai ajutat si m-ai mangaiat(psalmul 85).

Si Dumnezeu imi raspundea atat de exact prin lucruri aparent mici...Acum insa, pentru nevrednicia mea, mi-e teama sa verific cum curge apa in masca de chiuveta si astept sa bata in usa vecinii de dedesupt!