Spre Grecia-prima zi de pelerinaj

Plec spre Grecia. Recunosc ca nu e cel mai bun moment de plecare, dar cred ca asa e de fiecare data. Uratii pun in calea pelerinilor piedici, ca ei sa zaboveasca, timpul sa treaca, sa fie tot mai greu sa pleci dintr-un loc in care e atat rutina si atat de pacatos confort. Dar mie nu-mi mai pasa de confort si e uneori atata dorinta de zdrobire, incat ma arunc ca si jucatorii de sporturi extreme, ma arunc fara sa-mi pese daca ma lovesc.

Am in viata mea multi oameni incercati puternic de Dumnezeu, sora mea se lupta cu cancerul,doua dintre prietenele mele o fac si ele... Altcineva drag e la o rascruce de drumuri, de viata si are nevoie de ajutor. Eu insumi ma lupt cu neputinta mea de a ma comporta crestineste, pe placul lui Dumnezeu. Asa ca plecarea spre sfinti e cel mai bun lucru pe care il pot face! Sa merg sa le vorbesc! Sa ma inchin lor cu credinta ca ei pe toate le stiu, pe toate le pot...Nu are importanta ca voi adauga o oboseala la o alta mare oboseala.

Mi-am facut bagajul cautand sa pun  lucruri suficiente pentru toate situatiile pe care le pot intampina.Mi-am facut rugaciunea de calatorie si am plecat dimineata la ora 4 si 40 de minute.Niciun negru mititel nu era in afara mea pe strada la ora aceia. Microbuzul cu care am plecat venea din Braila si o purta in el pe prietena mea de pe facebook, pe Ana -Maria si pe parintele Florin. Ei au facut un grup de pelerini, cu care au plecat la drum spre sfintii mari ai ortodoxiei, sfinti strajuind pamantul Greciei.

Am urcat cu zambetul pe buze in microbuz, fara sa ma gandesc ca oamenii dorm si poate nu sunt prea bucurosi de trezirea in salutul meu...Zeci de ochi lucind ca licuricii in intunericul masinii ma priveau somnorosi si curiosi:

-Helo, eu sunt!

Pe partea stanga , al doilea scaun singur, ma astepta. Am scos metania din geanta micuta cu cartile de rugaciune ,si am inceput sa ma rog"Doamne, Iisuse Hristoase..."

Din Bucuresti se adauga grupului un cuplu,o doamna frumoasa cu un chip senin si un domn tacut, care cauta parca sa fie cat mai putin vizibil. Ei aveau sa fie pentru mine, Aura si Florin.

Am trecut vamile, ziua se lumina tot mai mult, soarele se ridica pe cer pana in mijlocul lui,in timp ce  microbuzul inghitea din pamantul care ne despartea de sfinti.

Drum lung, lung...

Intr-un timp, Ana-Maria ne prezinta pe unii altora si atunci ii privesc si constat ca sunt multi tineri, ca sunt in afara organizatorilor si a Aurei si Florin inca cinci familii, un copil de 15 ani si o tanara care statea in spatele meu si inca trei tinere, toti prieteni, cunostiinte apropiate in afara mea si a fetei din spatele meu. Asta ne-a si facut sa ne strangem parca una langa cealalta.Am oprit de cateva ori, odata am si mancat undeva la un restaurant cu terasa, in Bulgaria:cartofi rancezi si salata de rosii cu ulei de masline...Alaturi grupul se organizata repede, de fiecare data perfect, inchizandu-se ca niste cercuri: coana preoteasa cu ai ei si cele  cinci familii.Repede se deschideau niste minunate genti frigorfice pline de minunate snitele si chiftele si razand, grabiti infulecau  sanatos.Spiritele linistite si fara pacate au un comportament firesc si in cele lumesti si se vedea cumva in simtul lor practic seninatatea inimilor din pieptul lor.

Am dormit mult, mult... Ma trezeam din cand in cand, priveam pe geam, peisajul se schimba din cand in cand,ii auzeam pe colegii imbiindu-se la cate un alt sandwici,  ziua a trecut intr-un timp pe care nu-l stiu si tarziu, in intuneric, m-am trezit in Salonic in fata unui hotel.Prima repartitie in camera? Eu si Dana, fata din spatele meu. Am tras greu de geanta ... inauntru o camera frumoasa desi mica si un pat destul de micut. Abia atunci am aflat cate ceva una despre alta: eu i-am spus in cuvinte simple ca Grig a murit, ea mi-a spus ca a divortat dureros de sotul ei in urma cu cinci ani... Incercari, dureri in moduri diferite, dar dureri...Am adormit urgent dupa ce am facut rugaciunile de seara cu glas tare ca sa asculte si Dana   si... m-am trezit peste noapte ca o tineam de mana ca o mama, dorind sa o protezez de ceva...Pelerinajul meu deja isi consumase prima zi, zi in care am aflat cat sunt de obosita.