A implinit abia 20 de ani. E brunetica, cu ochi vioi, blanzi, calzi. O cheama frumos, ca pe ciocolata sau ca pe un personaj de roman, Laura.
Aproape un copil, Laura, impreuna cu cei trei copii ai ei: Daniel, Robert si Denisa-Andreea traieste intr-un centru in care se adapostesc temporar mamele alungate de acasa impreuna cu copii lor.
Acum o saptamana, prietenele mele, doamnele care lucreaza acolo, m-au anuntat ca fetita cea mica, Denisa Andreea nu este botezata, are deja 10 luni si m-au intrebat daca nu pot cumva sa o ajut.Primul meu gand a fost sa o botez eu, apoi mi-am amintit ca o tanara draga mie, imi spusese candva ca ar vrea sa boteze un copil dintr-o familie modesta.Si uite acum, in fata noastra , cel mai modest copil din lume, o fetita de 10 luni, avand atat: o mama, doi frati mai mari si...un sange mai iute, mai colorat, mai nomad...Ieri, Anca, profesoara de franceza la o scoala foarte apreciata si sotul ei, Parintele Laurentiu au botezat-o .
Slujba botezului a avut loc in biserica in care parintele slujeste si a fost o slujba din care nu a lipsit niciun rand. Am fost putini cei prezenti, ni-s-a adaugat mama parintelui, care a tinut si lumanarea de botez. La strana au cantat dascalii...am fost putini dar...zgomot mare! Baietii bucurosi de largimea locului si de faptul ca noi toti ii priveam cu drag, au alergat de la un capat la altul al bisericii.A fost sarbatoare pentru toti.
Recunosc ca desi stiu ca, in general, oamenii sunt buni si generosi, gestul acesta, al acestor tineri , gest facut doar pentru Dumnezeu, m-a umplut de mare bucurie, mi-a aratat iar ca asa trebuie sa traim, privind si la nevoile celor de langa noi,implinid poruncile lui Dumnezeu, cu iubire, nu din pricina fricii si intelegand ca trebuie sa ne purtam sarcinile unii altora si asta s-o facem cu toleranta , in numele lui Iisus Hristos...
In final, in biserica, am surprins o scena deosebit de frumoasa, parintele, nas de botez al micutei Andreea, ii tinea in brate pe baietelui mai mare, pe Danut si isi amintea copilaria in care tatal lui,care a fost tot preot in biserica in care acum slujeste fiul(Dumnezeu sa-l aseze cu dreptii!), tatal, spuneam il ducea cu sfintia sa in satra de la marginea satului, amestecandu-l printre copii de varsta lui...Cumva, botezul acesta se cocea de atunci, trebuia doar ca in neamul lor sa intre , Anca, fata aceasta delicata si buna ca o printesa din basmele copilariei lor...
Dumnezeu sa le binecuvinteze gestul si sa le daruiasca prunci sanatosi care sa o sprijine si pe micuta Andreea si pe fratii ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu