Ne pregatim de prohodirea Adormirii Maicii Domnului

Este o zi torida. Am mers afara si soarele m-a muscat in adancul carnii mele. Si inima ma doare .
In cateva ore voi pleca cu prietenii spre manastirea Radu Negru. Ne strangem iar la Maica Domnului!
Acest lucru il facem ori de cate ori incercanati de viata obosim si parca nu mai stim incotro sa pornim.Pornim spre Maica Domnului!
Asa ma simt acum. Vesnica mea oboseala, lacrima mea tot mai amara, gandul meu tot mai incetosat...Dar pornesc spre Maica Domnului!
E greu sa traiesti in ispite si mai ales cand ispitele vin prin oamenii pentru care ti-ai da viata, si , da, asa simt, viata mi-o pot da pentru oameni, sufletul insa nu mi-l pot da decat pentru Hristos.
Vom plange, vom jeli Adormirea Maicii Domnului! 
Sunt patru ani de cand  particip la prohod in catedrala unde slujea Parintele. Acum parintele este la strana, la manastire la 37 de km de oras si noi plecam spre manastire, desi parintele nu va sluji, mergem acolo, sa fim alaturi in lacrima noastra spre Maica Domnului.
Ma vad in primul an , in catedrala, in seara dinaintea prohodului, parintele ma intreba daca stiu de ce prosoapele preotilor au culoarea albastra ( ce intrebare usoara!)si eu am raspuns fericita ca stiu:
-Albastru e culoarea Maicii Domnului!
Nu voi purta albastru! Am sa-mi pun negru...cum negru e sufletul meu.
Nu sunt smerita si pentru asta nu pot simti decat bucuria ca pot sa ajung acolo. La anul...daca voi trai pana la anul... cine stie unde voi trai Prohodul Adormirii Maicii Domnului? Si cine stie daca voi mai putea sa-i am langa mine pe cei dragi: prieteni, fini si Parintele nostru drag?Am atatea motive sa-i multumesc lui Dumnezeu, si Maicii Domnului, chiar daca lucrurile stau anul acesta altfel decat au fost anul trecut. Am atatea motive...

Trebuie sa ma scutur de tristete si sa las in sufletul meu sa fie doar Maica Domnului, Cea careia i-am impletit o coronita de flori si carei ii voi canta cu speranta, in curand: Candela luminii Prea curata Prunca, 

Nu ne lasa uitarii.