Pelerinaj Grecia-a doua zi-dimineata

Ne trezim dimineata si mergem la micul restaurant al hotelului.Mancare destula pentru pelerini: iaurtul gros si usor dulceag,minunate dulceturi aurii, branza cu gust de unt si alte delicatesuri...ceai, suc de portocale,cafea lunga, lunga, prea lunga...Mancam in liniste si fata care serveste ne spune:

-Sunteti minunati , nu am avut niciodata niste turisti atat de tacuti!

Radem bucurosi, incetisor si nu o contrazicem desi am avea de ce:  nu suntem turisti, suntem pelerini...

Ne adunam la microbuz si plecam spre biserica sf Dimitrie.

Salonicul a fost fondat de Cassandru al Macedoniei, în 315 î.Hr., și denumită astfel în onoarea soției sale, fiică a lui Filip al II-lea,Thessalonica, soră vitregă a lui Alexandru cel Mare, comemorând victoria macedonenilor asupra locuitorilor din Focida, cu ajutorul tesalilor.

Salonic are o populație de aproximativ 800.764 locuitori incluzând suburbiile, fiind astfel cel de-al doilea oraș ca mărime din Grecia și cel mai mare din nordul țării. Este un oraș universitar.

Strazi mici, inguste pe care ne strecuram greu, remorcuta cu bagajele vine dupa noi ...noi cu privirile atintite in fata... Blocuri mari, elegante, cu balcoane inchise cu prelate colorate.

In cateva minute ajungem la biserica Sfantul Dimitrie.            

Prima biserică datează din secolul al IV-lea și a fost construită pe locul unor băi romane. A cunoscut o primă organizare în secolul al VII-lea, iar apoi o alta în secolul al VIII-lea.

După cucerirea cucerirea otomana, survenită în anul 1430, a fost transformată în moschee. A redevenit biserică după recucerirea orașului de către greci, în timpul primului razboi balcanic, în 1912.

Am patruns cu emotie in biserica. Nu era prima data cand intram in ea. Amintirile mele, estompate de socul mortii lui Grig, imi spun ca am intrat aici, nu numai in prima vizita turistica in Grecia, dar si cu Grig si copii , in anul 2006, chiar in saptamana mare a patimilor.

Nu stiu ce am vazut atunci, imi amintesc ca era foarte multa lume, ca nu stiam incotro sa ne uitam mai repede, ca m-au atras mozaicurile care il reprezentau pe sfant si ca nu am coborat in subsol pentru ca era inchis...

Acum am intrat in biserica cu gandul clar sa ma inchin sfintei Anisia dar si cu mai multa nerabdare spre sfantul Dimitrie, sa-i multumesc pentru ca desi nu-l cinstesc cum se cuvine, el ne este ocrotitor al familiei mele.Si cum nimic nu e intamplator, in calea ochilor mei au aparut cei mai dragi sfinti ai ultimilor mei ani, cei care m-au ocrotit permanent desi eu nu-i cunosteam: sfintii Rafail, Nicolae si Irina

Am ingenunchiat langa baldachin, la prima intrare in baldachin, pelerinii mei au cantat toparul sfantului...au citit acatistul... Eu ascunsa cumva de privirile lor, la cealalta intrare ma rugam cu capul  cand plecat pe piept, parca neindraznind sa priv

esc spre racla, cand cu ochii mari lipiti de sfant... Din cand in cand , cate o persoana intra pe langa mine si se inchina sfantului si cand acesta se desprindea de racla , simteam mirosul calr al mirului pe care il binecuvanta. Unul cate unul! Nimeni nu a ramas fara binecuvantare cat eu am stat acolo. Si asta , darul acesta mare primit de la sfant , darul de a simti sfintenia sa,mi-a adus lacrimi ... Si cand plangeam, de undeva de nicaieri, a aparut un calugar batran-batran care s-a oprit la mine, si mi-a ridicat capul spre el, mi-a sters cu iubire lacrimile, m-a mangaiat si m-a inchinat atingandu-mi in semnul crucii, capul, pieptul, umerii... Si imi vorbea bland, cu iubire, vorbe pe care nu le voi sti niciodata ce inseamna traduse in limbaj omenesc, ele ramanand doar vorbe ale iubirii lui Iisus Hristos.

Am coborat in cripta si ne-am inchinat locului in care sfantul Dimitrie a fost martirizat. Sangele lui de secole coloreaza sfant peretii care l-a tinut inchis cu lanturi care nu au putut decat sa-l lege si mai puternic de Hristos.

Am iesit obositi parca ca dupa o mare incercare si dupa pozele de grup, am plecat pe jos spre Biserica in care se aflat moastele Sfintei Teodora si ale sfantului David, apoi spre Mitropolie la Sfantul Grigorie Palama

Biserica mitropoliei din Salonic poartă numele sfântului Grigore Palama, episcop al locului în vremuri foarte agitate. Disputele cu diverse erezii, l-au făcut pe Grigore Palamas atât popular, cât și detestat, i-au adus un exil și o perioadă în închisoare.

Patronul acestei biserici, Sf Grigore Palamas, e unul dintre cei mai mari si subtili teologi ortodocși, interpretând Scriptura cu metodologia filosofiei neoplatonice. El a considerat irelevantă disputa trup-spirit, o temă centrală în cultura occidentală. Raționalității stricte, Palamas opunea tehnica isihasmului, în care rugăciunea neîntreruptă ajută intelectul să coboare în inimă.

Sfantul Grigore Palamas este considerat una din cele mai influente figuri din teologia ortodoxă, iar moaștele sale sunt păstrate cu mare respect într-o nișă, cu coroana de mitropolit deasupra unui mic sarcofag, modelat în argint și aur.

Biserica este de o rara frumusete 

 echilibrul perfect al proporțiilor și al asortării culorilor calde, încadrandu-se  firesc nu numai in interior ci si in arhitectura străzilor adiacente, umbrite de palmieri. 

Catapeteasma e o adevărată operă de artă, încadrată într-un portal din marmură, sculptat meticulos. Fixate în acest portal sunt și ușile împărătești aurite ale altarului, cu icoane pe lemn. Deasupra ușilor altarului e o cruce din marmură și o icoană a Cinei celei de Taină.

Iar intalnirea cu Sfantul Grigorie Palama este iar un moment memorabil.

Am iesit din biserica, ne-a pozat iar in curte, sub palmieri... ne-am bucurat de frumusetea diminetii parca stiind ca in curand ceva se va schimba... ca in viata!

Am strabatut strazi inguste, cu lume multa, pe langa terase unde deja grecii amestecati cu turisti isi beau cafeaua si am mers pe malul marii sa facem cateva poze... 

Si dintr-odata am auzit ca unul din domnii din grup si-a gasit borseta deschisa si... a constat ca nu mai are nici banii dar nici buletinele lui si al sotiei. 

- Aici ramanem! Nu mai putem pleca!-zicea Ana deja blocata in necaz. Ne-am impartit repede ca grup, unii au plecat spre Mitropolie, altii spre Sfanta Teodora ...gandind , sperand ca hotul a aruncat actele dupa ce a luat banii. Sfinti tacuti ne-au primit iar. De nicaieri nimic. Parintele si cei in cauza au plecat spre ambasada sa rezolve problema actelor, iar noi am ramas tristi, speriati, ingrijorati, in mijlocul unui oras care desi plin de sfinti, este sigur si plin de ispite.