Pelerinaj Grecia-a doua zi- dupa amiaza

Am incercat sa parem ca ne putem reveni din socul pierderii actelor domnului Gabriel si doamnei Flori(asa aveam sa aflu ca ii cheama pe cei pagubiti)Ne-am asezat la o terasa sa cumparam placintele cu spanac pe care ni-le-a recomandat Ana inca din tara si inghetata 2 euro/cupa...tare bune trebuie sa fi fost in vremuri normale, dar acum pentru mine placinta nu a reusit sa ma sature si nici inghetata sa ma convinga sa o cumpar...
Stiam, civilizat era ca lucrurile sa se rezolve desigur, mai ales ca in Salonic este consulatul nostru, parintele Florin e vorbitor de engleza si cunoscator al orasului... Dar a durat cateva ore pana ne-am reunit in parcul orasului, deja obositi,incalziti de soarele care era tot mai artagos cu noi. Porumbeii ni-se incurcau de picioare prietenosi , dar lipsa unor banci pe care sa stam facea ca starea mea de tensiune sa creasca. Nimeni nu zicea nimic... cei trei s-au intors cu acte noi si desi erau saraci prin lucrarea diavolului, s-au intors si mai saraci pentru ca actele noi au costat o groaza de bani, ca si taxiul care i-a dus...Grupul lor scosese iar sacosile cu mancare...parea ca suntem mutati in parc, ceea ce recunosc ca m-a speriat si nedumerit.

-Si acum ce facem?-am intrebat

-Nimic -a raspuns Ana

-De ce nu plecam?

-Pentru ca a plecat si soferul sa vada ce am vazut noi si la masina a ramas un baiat sa pazeasca bagajele.Vrei sa pleci? Pleaca!

Cuvintele au sunat aspru. Si as fi plecat, dar pana in Romania era drum lung si chiar nu stiam incotro sa o apuc. E urata tensiunea intre oameni! Ma gandeam ca poate era normal ca in cele doua -trei ore pe care le-am pierdut prin parc printre porumbei, cineva sa fi pazit masina si soferul sa fi vizitat si el. Pelerinajul avea sa fie presarat cu multi timpi goi, al caror rost nu-l vedeam atunci nici eu si sigur nici altii, nici chiar cei care il provocau.Dar desi stresant pana la un punct, acest timp "pierdut" aiurea , avea sa fie un  bun timp de odihna!Iar lucrul acesta l-am inteles abia cand nu mai m-a deranjat.
Am revenit in oras, iar pe strazi, printre tarabe, la un bazar de unde ne-am cumparat ceva mai ioeftin icoane, metanii, tamaie...Si intr-un final am plecat . Am vizitat Manastirea Sf Efrem Sirul, manastire ortodoxa aflata la doar doi kilometri distanta nord-vest de localitatea Kontariotissa, in regiunea Pieria, din Grecia. Aflata la o distanta de douazeci de kilometri de Muntele Olimp, unde se afla Manastirea Sfantul Dionisie, si la cincisprezece kilometri de orasul Katerini, aceasta manastire, intemeiata in anul 1983, a cunoscut o dezvoltare deosebita in ultimii ani, nenumarati pelerini trecand pragul acesteia, spre a se inchina si saruta Moastele Sfantului Efrem Sirul, un sfant cuvios care s-a nevoit in nordul Mesopotamiei, in cadrul secolului al IV-lea.
 Nascut in jurul anului 306, in localitatea Nisibe, si trecut la cele vesnice in data de 9 iunie 373, in localitatea Edessa, Cuviosul Efrem este pomenit de Biserica Ortodoxa in ziua de 28 ianuarie.Manastirea Sfantul Efrem Sirul este o manastire relativ nou-infiintata din Grecia. Arhitectura acesteia este una tipic bizantina, atat biserica cea mare, cat si paraclisele, chiliile si celelalte cladiri fiind in intregime acoperite cu caramida rosie si arcade.

Curtea manastirii este impodobita cu multe locuri deosebite, care, desi nu sunt in ton cu specificul monahal bizantin, se asorteaza odihnitor .Un pod mic trece peste o apa, un fel de altar de vara, un baptisteriu si o serie de gradinite cu flori completeaza spatiile libere din curte.

In biserica mare a manastirii se pastreaza, cu mare evlavie, cea mai mare comoara a locului: mana dreapta a Sfantului Efrem Sirul, cea prin care harul lui Dumnezeu a daruit lumii nenumarate imne, rugaciuni si cuvinte de invatatura. Si eu il iubesc nespus de mult.Este ceva in sufletul meu care vibreaza la numele sfantului, ceva care ma emotioneaza.Poate smerenia sa in contrast puternic cu nedesavarsirea mea...

Am sarutat sfanta mana ai ne-am rugat fiecare dupa nevoia lui... Cuvant al Sfantului Efrem Sirul: "Fericit lucru este, intr-adevar, a nu pacatui. Iar daca oarecare vor pacatui, sa nu se deznadajnuiasca, ci sa planga pentru acelea intru care au pacatuit, ca prin plans iarasi sa dobandeasca fericirea. Deci, bun lucru este totdeauna a ne ruga si a nu ne slabanogi, dupa cum zice Domnul. Si, iarasi, spune apostolul: “Neincetat, rugati-va!", adica noaptea, ziua si in tot ceasul, iar nu numai cand intri in biserica, iar cealalta vreme sa fii fara de grija. Ci, ori de lucrezi, ori de dormi, ori de calatoresti, ori de mananci, ori de bei, ori de stai, sa nu curmi rugaciunea ta, ca nu stii cand va veni cel care va cere sufletul tau de la tine. Sa nu astepti duminica sau vreun praznic, sau deosebiri de loc, ci, precum a zis proorocul David: “In tot locul stapanirii Lui." Deci, ori in biserica de esti, ori in casa ta, ori in tarina, ori de pasti oi, ori zidiri de faci, ori la ospete te afli, de rugaciune sa nu te departezi."

 Ne-am bucurat in curtea larga a manastirii de  verdeata presarata cu flori

 Ne-am rugat la sfanta Irina pentru femeile care vor sa aibe copii...

 Scurte sunt in pelerinaj vizitele la manastiri, pentru ca...atat ne putem permite ca timp. Am vrea sa ramanem peste tot! In fiecare loc este ceva care te cheama sa ramai, dar, mai departe de acel loc, e altceva care te cheama sa ajungi...

 Sfantul Dionisie,urmatorul popas.
 Manastirea de pe Olimp a fost intemeiata ca Stavropighie Patriarhala si inchinata Sfintei Treimi. Sfantul Dionisie a creat un monument de o rara frumusete arhitecturala. Ideal integrat mediului natural, complexul monahal a fost construit ca o fortareata, din piatra si lemn.

 Plecam apoi spre Valea Tembi... spre sfanta Paraschevi

Viaţa



Sfînta Paraschevi s-a născut la Roma, în anul 117 d.Hr. Părinţii ei erau greci. Tatăl ei, Agaton şi mama, Politia, erau creştini şi foarte bogaţi. Cînd s-a născut sfînta, aceştia au botezat-o şi i-au dat numele Paraschevi. Au crescut-o potrivit principiilor creştine şi au educat-o la diferite şcoli, deoarece aveau mari posibilităţi materiale.

Foarte multe familii au dorit să-şi căsătorească fii cu ea, deoarece era foarte frumoasă, virtuoasă şi bogată, dar sfînta nu a acceptat nicio propunere şi s-a hotărît să-şi consacre viaţa lui Iisus Hristos.

Părinţii ei au murit cînd avea 20 de ani. Atunci sfînta şi-a împărţit averea astfel: o parte a dat săracilor, o parte a dat Bisericii şi o partea dat unei frăţii creştine, care adăpostea mai multe tinere creştine, ce îşi consacrau, întru feciorie, viaţa lui Iisus Hristos. Sfînta a rămas la frăţie cîţiva ani, ajutînd la răspîndirea credinţei creştine, la fel cum făceau şi celelalte fecioare.

La un moment dat, a părăsit frăţia şi a început să propovăduiască creştinismul în mai multe cetăţi şi ţinuturi din Italia. În această perioadă a vieţii ei, a convins pe mulţi să se boteze creştini. Pentru acest fapt a fost învinuită de închinătorii la idoli, care au pîrît-o pentru această lucrare la închinătorul la idoli Antonino, conducătorul Romei din acea vreme.

Din porunca lui Antonino au adus-o pe sfînta Paraschevi în faţa lui. Acesta a dorit să o facă să lepede credinţa în Hristos şi a dat-o la mai multe chinuri din care, cu harul lui Iisus Hristos, sfînta a ieşit teafără. Au urmat şi alte chinuri, prin care sfînta a trecut dînd slavă lui Hristos. Ultimul chin la care a fost supusă sfînta a fost un cazan plin cu smoală şi ulei. Sfînta a fost aruncată în acest cazan, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, nu a păţit nimic. Văzînd aceasta Anotonino, s-a aruncat şi el în cazan, ca să se convingă că acesta arde. Dar smoala l-a orbit şi acesta a crezut în credinţa creştinilor cea adevărată şi a rugat-o pe sfîntă să îl boteze creştin. Aceea nu numai că l-a botezat, dar, cu harul lui Dumnezeu, i-a tămăduit şi ochii. Dumnezeu a dăruit sfintei Paraschevi harul de a vindeca bolile de ochi şi, de aceea, cele mai multe minuni ale sfintei au legătură cu vederea (ochii) creştinilor care cer ajutorul ei, atît în acea vreme, cât şi în zilele noastre.

După ce l-a botezat pe Antonino, sfînta a plecat să mărturisească Cuvîntul lui Dumnezeu şi în alte ţări şi locuri, în afara Italiei.

Martiriul

Răspîndind creştinismul şi botezînd noi creştini, sfînta a ajuns şi în Grecia. Cînd a ajuns la Tembi, acolo unde astăzi se află altarul închinat în cinstea ei, a fost prinsă de închinătorii la idoli şi a fost dusă la la guvernatorul acelui ţinut, care se numea Tarasios. Acesta a încercat să o facă să renunţe la credinţa creştină şi la lucrarea ei, dar nu a reuşit. Atunci a dat-o la mai multe chinuri. Sfînta le-a răbdat cu mult curaj şi cu putere şi, în fiecare dimineaţă, chinuitorii o găseau vindecată de cele mai grave răni. La sfîrşit, Tarasios a poruncit să i se taie capul şi aşa sfînta Paraschevi şi-a încredinţat sufletul lui Iisus Hristos, pe care L-a propovăduit şi Căruia şi-a închinat toată viaţa. Trupul ei a fost înmormîntat pe ascuns de cîţiva creştini. La mormîntul ei s-au făcut multe minuni de vindecare a ochilor, minuni care continuă şi în zilele noastre.

Sfînta Paraschevi este prăznuită în data de 26 iulie.

 Era deja noapte cand am plecat de la Sfanta Paraschevi... spre Katoxenia... spre Maica Domnului!

Pelerinaj Grecia-a doua zi-dimineata

Ne trezim dimineata si mergem la micul restaurant al hotelului.Mancare destula pentru pelerini: iaurtul gros si usor dulceag,minunate dulceturi aurii, branza cu gust de unt si alte delicatesuri...ceai, suc de portocale,cafea lunga, lunga, prea lunga...Mancam in liniste si fata care serveste ne spune:

-Sunteti minunati , nu am avut niciodata niste turisti atat de tacuti!

Radem bucurosi, incetisor si nu o contrazicem desi am avea de ce:  nu suntem turisti, suntem pelerini...

Ne adunam la microbuz si plecam spre biserica sf Dimitrie.

Salonicul a fost fondat de Cassandru al Macedoniei, în 315 î.Hr., și denumită astfel în onoarea soției sale, fiică a lui Filip al II-lea,Thessalonica, soră vitregă a lui Alexandru cel Mare, comemorând victoria macedonenilor asupra locuitorilor din Focida, cu ajutorul tesalilor.

Salonic are o populație de aproximativ 800.764 locuitori incluzând suburbiile, fiind astfel cel de-al doilea oraș ca mărime din Grecia și cel mai mare din nordul țării. Este un oraș universitar.

Strazi mici, inguste pe care ne strecuram greu, remorcuta cu bagajele vine dupa noi ...noi cu privirile atintite in fata... Blocuri mari, elegante, cu balcoane inchise cu prelate colorate.

In cateva minute ajungem la biserica Sfantul Dimitrie.            

Prima biserică datează din secolul al IV-lea și a fost construită pe locul unor băi romane. A cunoscut o primă organizare în secolul al VII-lea, iar apoi o alta în secolul al VIII-lea.

După cucerirea cucerirea otomana, survenită în anul 1430, a fost transformată în moschee. A redevenit biserică după recucerirea orașului de către greci, în timpul primului razboi balcanic, în 1912.

Am patruns cu emotie in biserica. Nu era prima data cand intram in ea. Amintirile mele, estompate de socul mortii lui Grig, imi spun ca am intrat aici, nu numai in prima vizita turistica in Grecia, dar si cu Grig si copii , in anul 2006, chiar in saptamana mare a patimilor.

Nu stiu ce am vazut atunci, imi amintesc ca era foarte multa lume, ca nu stiam incotro sa ne uitam mai repede, ca m-au atras mozaicurile care il reprezentau pe sfant si ca nu am coborat in subsol pentru ca era inchis...

Acum am intrat in biserica cu gandul clar sa ma inchin sfintei Anisia dar si cu mai multa nerabdare spre sfantul Dimitrie, sa-i multumesc pentru ca desi nu-l cinstesc cum se cuvine, el ne este ocrotitor al familiei mele.Si cum nimic nu e intamplator, in calea ochilor mei au aparut cei mai dragi sfinti ai ultimilor mei ani, cei care m-au ocrotit permanent desi eu nu-i cunosteam: sfintii Rafail, Nicolae si Irina

Am ingenunchiat langa baldachin, la prima intrare in baldachin, pelerinii mei au cantat toparul sfantului...au citit acatistul... Eu ascunsa cumva de privirile lor, la cealalta intrare ma rugam cu capul  cand plecat pe piept, parca neindraznind sa priv

esc spre racla, cand cu ochii mari lipiti de sfant... Din cand in cand , cate o persoana intra pe langa mine si se inchina sfantului si cand acesta se desprindea de racla , simteam mirosul calr al mirului pe care il binecuvanta. Unul cate unul! Nimeni nu a ramas fara binecuvantare cat eu am stat acolo. Si asta , darul acesta mare primit de la sfant , darul de a simti sfintenia sa,mi-a adus lacrimi ... Si cand plangeam, de undeva de nicaieri, a aparut un calugar batran-batran care s-a oprit la mine, si mi-a ridicat capul spre el, mi-a sters cu iubire lacrimile, m-a mangaiat si m-a inchinat atingandu-mi in semnul crucii, capul, pieptul, umerii... Si imi vorbea bland, cu iubire, vorbe pe care nu le voi sti niciodata ce inseamna traduse in limbaj omenesc, ele ramanand doar vorbe ale iubirii lui Iisus Hristos.

Am coborat in cripta si ne-am inchinat locului in care sfantul Dimitrie a fost martirizat. Sangele lui de secole coloreaza sfant peretii care l-a tinut inchis cu lanturi care nu au putut decat sa-l lege si mai puternic de Hristos.

Am iesit obositi parca ca dupa o mare incercare si dupa pozele de grup, am plecat pe jos spre Biserica in care se aflat moastele Sfintei Teodora si ale sfantului David, apoi spre Mitropolie la Sfantul Grigorie Palama

Biserica mitropoliei din Salonic poartă numele sfântului Grigore Palama, episcop al locului în vremuri foarte agitate. Disputele cu diverse erezii, l-au făcut pe Grigore Palamas atât popular, cât și detestat, i-au adus un exil și o perioadă în închisoare.

Patronul acestei biserici, Sf Grigore Palamas, e unul dintre cei mai mari si subtili teologi ortodocși, interpretând Scriptura cu metodologia filosofiei neoplatonice. El a considerat irelevantă disputa trup-spirit, o temă centrală în cultura occidentală. Raționalității stricte, Palamas opunea tehnica isihasmului, în care rugăciunea neîntreruptă ajută intelectul să coboare în inimă.

Sfantul Grigore Palamas este considerat una din cele mai influente figuri din teologia ortodoxă, iar moaștele sale sunt păstrate cu mare respect într-o nișă, cu coroana de mitropolit deasupra unui mic sarcofag, modelat în argint și aur.

Biserica este de o rara frumusete 

 echilibrul perfect al proporțiilor și al asortării culorilor calde, încadrandu-se  firesc nu numai in interior ci si in arhitectura străzilor adiacente, umbrite de palmieri. 

Catapeteasma e o adevărată operă de artă, încadrată într-un portal din marmură, sculptat meticulos. Fixate în acest portal sunt și ușile împărătești aurite ale altarului, cu icoane pe lemn. Deasupra ușilor altarului e o cruce din marmură și o icoană a Cinei celei de Taină.

Iar intalnirea cu Sfantul Grigorie Palama este iar un moment memorabil.

Am iesit din biserica, ne-a pozat iar in curte, sub palmieri... ne-am bucurat de frumusetea diminetii parca stiind ca in curand ceva se va schimba... ca in viata!

Am strabatut strazi inguste, cu lume multa, pe langa terase unde deja grecii amestecati cu turisti isi beau cafeaua si am mers pe malul marii sa facem cateva poze... 

Si dintr-odata am auzit ca unul din domnii din grup si-a gasit borseta deschisa si... a constat ca nu mai are nici banii dar nici buletinele lui si al sotiei. 

- Aici ramanem! Nu mai putem pleca!-zicea Ana deja blocata in necaz. Ne-am impartit repede ca grup, unii au plecat spre Mitropolie, altii spre Sfanta Teodora ...gandind , sperand ca hotul a aruncat actele dupa ce a luat banii. Sfinti tacuti ne-au primit iar. De nicaieri nimic. Parintele si cei in cauza au plecat spre ambasada sa rezolve problema actelor, iar noi am ramas tristi, speriati, ingrijorati, in mijlocul unui oras care desi plin de sfinti, este sigur si plin de ispite.