Am sa incep, nu fara rost,(un talc este in acesta), cu doua cuvinte ale unor sfinti parinti: Sfantul Siluan Athonitul si Sfantul Teofan Zavoratul.
<<”Când o să cresc, o să cutreier toată lumea, ca să-L găsesc pe Dumnezeu” si-a spus Simeon cand era copil (Arhimandritul Sofronie, Sfântul Siluan Athonitul, Essex 1995).La vârsta de 19 ani, pe când lucra ca tâmplar la un atelier, a primit răspuns la căutarea sa. Iconomul atelierului, întorcându-se dintr-un pelerinaj la mormântul Sfântului Ioan Sezenof Zăvorâtul, a povestit muncitorilor minunile Sfântului. Unii dintre aceștia adevereau cele spuse de iconom. Auzind aceste lucruri, Simeon (numele său de mirean), s-a gândit: ”Dacă acesta este Sfânt, înseamnă că Dumnezeu este cu noi și nu mai este nevoie să cutreier toată lumea ca să-L găsesc”.
Odată cu acest cuget, inima sa a fost mistuită de dragostea lui Dumnezeu. >>
(Arhimandritul Sofronie, Sfântul Siluan Athonitul, Essex 1995)
"Este limpede acum că harul pogorât peste credincios prin Tainele Bisericii se uneşte cu el şi-i da să guste mai întâi din toată dulceaţa şi bucuria vieţii în Hristos, apoi îşi face tăinuită prezenţa, lăsându-l să se nevoiască de unul singur în osteneli, nedumeriri, strâmtorări şi chiar căderi; în sfârşit, după ce aceasta vreme de ispitire se termină, se sălăşluieşte în el in chip vădit, plin de viaţă şi de putere."
Sfantul Teofan Zavoratul-
Calea spre mantuire
De opt ani, viata mea este un pelerinaj nu atat in cautarea lui Dumnezeu, pentru ca inima mea L-a gasit , cat in regasirea prezentei Lui, uneori mai indepartate de mine si in dobandirea iertarii Lui.
Joi 11 ianuarie 2016 am plecat iar spre Ucraina.Drum de noapte, drum lung , intre pelerini purtandu-si si ei poverile lor: o mama de preot,cinci mame de prunci, un suflet cautand drumul spre manastire...
Am calatorit noaptea intreaga tinand in mana metania cu o suta de boabe...inca netocite, dovada a putinei mele trude , a putinei ruguciuni...
"Biserica lui Hristos, fratii mei, nu e nicicum o societate filosofica in care oamenii se intrec in cele ale mintii, incercand a afla raspuns la intrebarea daca exista sau nu Dumnezeu.Biserica lui Hristos este familia lui Dumnezeu, care pastreaza vechea marturie si o adauga pe cea noua - o marturie nu despre faptul daca este Dumnezeu, aceasta se intelege de la sine, ci despre faptul ca Dumnezeu S-a aratat lumii in trup, in chipul Domnului Iisus Hristos. Acea familie a crescut intr-atat de-a lungul a doua mii de ani, incat intrece in numar cele mai mari imparatii ale lumii. Biserica nu e filosofie, Biserica e marturie: marturia vie a oamenilor vii. Multe milioane de martori au trait inainte de noi; ei si acum viaza in cealalta lume. Multe milioane traiesc acum impreuna cu noi. Si ei vor vietui dupa moarte in lumea cealalta. Multe milioane vor trai si dupa noi. Si ei vor fi in lumea duhovniceasca impreuna cu noi si cu toti ceilalti martori ai lui Hristos, de la inceputul si pana la sfarsitul vremii. "Sfantul Nicolae Velimirovici
Porumbei pasnici ciuguleau cate ceva cazut pe asfalt...Si cerul bland si rotund al Poceaevului plin de nori albi plutind in inalturi...
si bradul impodobit asteptand sa revenim , sa traim si noi, macar franturi din bucuria praznicului Nasterii Domnului
Niciodata, dar niciodata, nu a fost atat soare vesel la Poceaev desi vin de mult, de foarte demult pentru acest timp al redevenirii mele...
In curte , prin lucrarea minunata a lui Dumnezeu,staretul Manastirii Poceaev ne-a binecuvantat calatoria si ajungerea acolo!
si am intrat in pestera sfantului pentru a sasea sau a saptea oara...Greu am intrat !Fusta lunga mi -se prinsese sub genuchi si Silvia a trebuit sa mi-o traga sa pot intoarce piciorul si sa cobor, altfel inca stateam si acum cand scriu,agatata de bara de inox prinsa in perete...
Dar cata bucurie cand ne-am vazut acolo , toate sase ... Am cantat soptit... Slava Tie Dumnezeule! Slava Tie! ...Sfinte Dumnezeule sfinte tare , sfinte fara de moarte miluieste-ne pe noi! Si apoi tare ...cu lacrimi si iubire " Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim."
Si ne-am bucurat ,bietele de noi, de iubirea sfantului Iov care ne-a primit in pestera sa
Sfantul Iov de la Poceaev a trait exact 100 de ani (1551-1651), dintre care, in acest spatiu minuscul, in pamant, el a petrecut 40 de ani. Se spune ca sfantul se ruga acolo impreuna cu ingerii si uneori din pestera sa iesea o lumina intensa. Cu o saptamana inainte si-a cunoscut exact ziua trecerii la cele vesnice.
Trupul Sfantului Iov a stat in pamant 7 ani si 9 luni, fara a avea semne de descompunere. Chiar imediat dupa moartea sa au fost semnalate minuni. Ucenicul sau, nevoitorul Dositei, s-a vindecat de o boala doar atingand hainele Sfantului Iov.
Moaste Sfantului Iov, aflate alaturi de racla de marmura a Sfantului Amfilohie, sunt depuse intr-o racla de argint, daruita manastirii de contesa Anna Orlova Cismenskaia. Acoperamantul a fost confectionat in Italia din marmura alba. In semn de recunoastere pentru binefacerile Sfantului Iov, crestinii au adus aici mai multe candele.
In partea dreapta, langa moastele acestuia, se vede intrarea in mica Pestera a Sfantului Iov. Intrarea in pestera este foarte stramta, fiind nevoie de mult curaj si dibacie pentru a putea intra in aceasta. Credinciosii intra aici cu mainile intinse inainte printr-un coridor de forma cilindrica de aproximativ 3 metri lungime si cu un diametru de circa 50 de centimetri, dupa care, brusc, se coboara in panta abrupta aproape doi metri.Intrarea se afla situata pe un perete lateral, la aproximativ 50 de centimetri de podeaua pesterii celei mari in care se afla si racla cu Sfintele Moaste ale Sfantului Iov. Desi intrarea este atat de ingusta (cat un ecran mediu de televizor), pot intra acolo si persoane corpolente sau dimpotriva, persoane mici nu au cum sa intre, accesul fiind in functie de credinta fiecaruia.
In micuta pestera se intra ordonat, cand 5-6 femei, cand 5-6 barbati. Cu toate ca spatiul nu permite mai intrarea mai multor persoane, un parinte povesteste cum, in vremea razboiului, in tainica pestera a Sfantului Iov au incaput nu mai putin de 40 de persoane. O, minune, mare este puterea rugaciunii, mare este puterea lui Dumnezeu!
sursa http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/pestera-sfantului-iov-la-poceaev-98240.html
Intre doi brazi impodobiti un altar al Nasterii Domnului... cum sa nu cred ca Domnul a randuit s a ramana pentru noi cand noi eram veniti de atat de departe, cand numai noi nu am trait acolo praznicul Nasterii Domnului?
Ador acest altar de vara...nicaieri nu am vazut mai frumos, amintindu-mi dorul copilariei mele de povesti... Cea mai frumoasa "poveste" se spune aici... Nasterea, Viata, Golgota si Invierea lui Iisus Hristos
Am mers in cimitirul sfintilor de la Poceaev pasind in liniste sa nu tulburam ...si am gasit cimitirul cu cateva minute inainte de inchidere,Parintele Ioan din Republica Moldova ne-a binecuvantat pe drum si drumul nostru a fost un drum de cantare ...Cu sfintii odihneste, Hristose, sufletele adormitilor robilor Tai... si iarasi in pamantul sfant la Rusiei rugaciunea mea s-a ridicat la Domnul pentru mantuirea celor pe care atat de mult i-am iubit: sotul meu Gheorghe, mama mea Constanta, tatal meu Ion,socrii, nasii mei prietenii mei Aneta si Tudor, Daniela si Ionut, Calina si Mircea, Maria Claudia si multimi de Constantini...
Si ne-am intors la Poceaev unde luna isi gasise locul ei pe cerul frumos si vecernia deja incepuse...
Scopul Vecerniei
este acela de a aduce lui Dumnezeu multumire pentru ziua care a trecut si pentru a cere ajutorul pentru petrecerea noptii care se apropie.
Sfantul Vasile cel Mare spunea despre Vecernie: “Cand ziua se sfarseste, se cade sa multumim pentru toate cate am primit in curgerea zilei aceleia si pentru toate cate am implinit cu bun spor; apoi sa marturisim toate cate nu le-am implinit, fie ca greseala noastra e cu voie sau fara voie, sau in taina facuta, fie prin cuvinte, ori prin fapte, ori ascunsa in inima; pentru toate trebuie sa-L facem pe Dumnezeu indurator prin rugaciune. Caci cugetarea asupra celor trecute e de mare folos, ca sa nu cadem iarasi in asemenea pacate”
Imi doresc pentru mine si pentru voi dragilor , sa nu treaca nicio zi in care sa nu cantam Lumina lina si sa nu spunem "Acum libereaza pe robul Tau , Stapane..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu