Nu credeam ca pot dormi la gramada, adica in camera ca la armata, sau ca la spital, cinci paturi pe o parte si cinci pe alta... Fosneli, vorbe,taceri.
Dar am dormit bucuroasa de prezenta alaturi a unor suflete care si ele sunt in cautarea lui Dumnezeu.
Si m-am trezit inainte clinchetul clopotelului, poate la ora 4, poate la ora 5.M-am spalat in baia comuna pe etaj si am coborat impreuna cu doamnele la biserica la sfanta liturghie. Si acum cand scriu imi amintesc perfect cum arata biserica luminata de sute de lumanari puse in sfesnice si cum aproape auzeai rugaciunile celorlalti catre Dumnezeu.
Frumoasa e ortodoxia noastra.
Frumos e Dumnezeul nostru, singurul Dumnezeu! M-am mutat de pe lateral unde m-am asezat initial, central in biserica , sa pot privi, sa pot auzi... Si alaturi de sora M si S am stat la sfanta liturghie...
Sfântul Ioan din Kronştadt, spune: „Lucrarea pe care Dumnezeu o săvârşeşte prin Liturghie întrece prin măreţia sa chiar însăşi facerea lumii. Este cu adevărat o slujire cerească a lui Dumnezeu pe pământ. Hrăneşte mintea, cheamă lacrimi de umilinţă, de evlavie; adună pe toţi într-o singură unire frăţească, împreunează cerul cu pământul, oamenii cu îngerii. Oare de ce oamenii sînt atât de nepăsători faţă de Liturghie? De ce iubesc mai mult teatrul decât biserica? Din sărăcia judecăţii, din puţină credinţă şi din necredinţă şi mai ales din pricina patimilor acestei vieţi”.
Si dupa Tatal nostru am fugit spre biserica mare...Sa fim la momentul coborarii icoanei Maicii Domnului.
Icoana Maicii Domnului de la Poceaev este una dintre cele mai cinstite sfinte odoare ale Bisericii Ruse. Această icoană este renumită în toată lumea slavă: este cinstită în Rusia, Bosnia, Serbia, Bulgaria și alte locuri. Alături de creștinii ortodocși, vin și oameni din alte confesiuni pentru a cinsti icoana făcătoare de minuni a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Lavra Poceaev, un bastion vechi al ortodoxiei, adăpostește icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de aproximativ 400 de ani. Minuni săvârșite înaintea Sfintei Icoane a Maicii Domnului sunt numeroase și sunt mărturisite în registrele pe care mănăstirea le ține, cu explicațiile detaliate făcute de credincioși, care prin rugăciune au dobândit eliberare de duhuri necurate, eliberarea din captivitate, și care au fost aduși la calea cea dreaptă.
Sărbătoarea în cinstea Icoanei Maicii Domnului de la Poceaev de pe 23 iulie a fost stabilită în amintirea eliberării Mănăstirii Adormirea Maicii Domnului, de asediul turcilor din 20-23 iulie 1675.
În vara anului 1675 în timpul războiului de la Zbaraj cu turcii, din timpul domniei regelui polon Ioan al III-lea Sobieski (1674-1696), regimentele alcătuite din tătarii ce se aflau sub comanda hanului Nurredin, trecând spre Vishnevets, au observat Mănăstirea Poceaev pe care au înconjurat-o pe trei laturi.
Zidurile slabe ale mănăstirii, la fel ca unele clădiri din piatră, nu puteau oferi o prea mare apărare împotriva unui asediu.Egumenul Iosif Dobromirski a îndemnat pe monahi și mireni să se transforme în mijlocitori cerești către Maica Domnului și către Sfântul Cuvios Iov de la Poceaev (sărbătorit pe 28 octombrie).
Monahii și laicii se rugau fierbinte, făcând metanii înaintea Icoanei Făcătoare de minuni a Maicii Domnului și a raclei în care se aflau Sfintele Moaște ale Sfântului Iov. În dimineața zilei de 23 iulie, la răsăritul soarelui, tătarii s-au adunat pentru a ataca mănăstirea. Egumenul a poruncit să se cânte un acatist Maicii Domnului. Odată cu primele cuvinte „O, Împărăteasă a oștilor îngerești…” a apărut dintr-o dată deasupra bisericii Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, însăși, într-un „omofor alb, strălucitor” împreună cu oștile îngerești cu săbiile scoase din teacă. Sfântul Iov era alături de Maica Domnului, se închina ei, implorând-o să apere mănăstirea.
Tătarii au luat armata cerească ca și o arătare, iar în confuzie, ei au început să tragă cu săgeți în Maica Domnului și în Sfântul Iov, dar săgețile cădeau înapoi, rănindu-i pe cei ce le trăgeau. Teroarea a pus stăpânire pe inamici. Cuprinși de panică, au început să fugă fără să privească, călcându-se în picioare unii pe alții și omorându-se. Apărătorii mănăstirii au încercat să-i urmărească și au luat mulți prizonieri. Unii din prizonieri au acceptat ulterior credința creștină și au rămas în mănăstire.
În anul 1721, Mănăstirea Poceaev a fost ocupată de către uniați (greco-catolici). Dar chiar și în această perioadă dificilă pentru Lavră, cronicile mănăstirii iau act de 539 de minuni săvârșite de Sfânta Icoană ortodoxă.
Revenirea Mănăstirii Poceaev în sânul ortodoxiei în 1832 a fost marcată de vindecarea miraculoasă a unei fete oarbe, Ana Akimciukova, care a venit în pelerinaj împreună cu bunica sa de șaptezeci de ani, din Camenița care era la 200 de vestre depărtare.
În cinstea acestui eveniment, Arhiepiscopul de Volânia și Arhimandritul Inochentie al Lavrei (1832-1840) au stabilit ca să se citească Acatistul Icoanei Maicii Domnului de la Poceaev în fața icoanei făcătoare de minuni, în fiecare sâmbătă. În timpul Arhimandritului Agatanaghel, Arhiepiscop de Volânia (1866-1876), a fost construit un paraclis separat în galeriile Bisericii Sfânta Treime, în amintirea victoriei asupra tătarilor, paraclis ce a fost sfințit pe 23 iulie 1875.
sursahttp://www.doxologia.ro/viata-bisericii/documentar/icoana-maicii-domnului-de-la-poceaev
Icoana a avut de suferit în repetate rânduri: din 1623 până în 1641 s-a aflat în afara mănăstirii, între anii 1720-1831 a fost sub stăpânirea uniaţilor, în 1869 a nimerit într-un incendiu devastator (i-au ars însă numai înfrumuseţările uniate, icoana şi îmbrăcămintea ei din aur şi pietre scumpe rămânând intacte).
După construirea unui nou iconostas de către Alexandru II (1861) icoana Maicii Domnului a fost pusă la nivelul III al acestuia, deasupra Cinei celei de taină, chiotul fiind înfrumuseţat cu raze din pietre scumpe ca la icoana Adormirii Maicii Domnului din Lavra Pecerska de la Kiev.
Am stat la rand , am facut metanie... si m-am apropiat de Maica Domnului.Cate dureri ducem cu noi! Cate intristari si cata durere! Of , mie mi-e greu uneori sa-i spun toate , dar ei i le-am spus! Ore intregi i-am vorbit. Stateam in picioare,tinandu-ma de gardutul auriu care desparte locul in care se slujeste, de cel in care stam noi,credinciosii si i-am spus Maicii Domnului toate durerile mele! Drum lung am parcurs, ca mine sunt sute, mii de oameni zilnic, dar Maica Domnului ma stie si pe mine si ma primeste fara scarbe si fara certare... Si capul meu se pleaca la genunchii ei , la poala ei curata si lacrimile mele curg si pentru poverile pe care le duc dar si pentru durerea ca nu le duc asa cum ar trebui... Toti mortii mi i-am jelit si pentru toti m-am rugat... si pentru toti cei aflati in suferinte...
Ne-am inchinat Talpitei Maicii Domnului.
Am mers apoi la pestera Sfantului Iov si ne-am inchinat sfantilor Iov si Amfilohie, raclele lor fiind deschise.
In jurul orei 12 am plecat spre Parintele Petru Boiarski (1973 - 1993) unul dintre cei mai mari sfinti preoti de mir din vremurile noastre. L-a slujit pe Dumnezeu cu multa ravna, si pentru aceasta a primit multe harisme, desi era foarte tanar. Dar lucrarea sa a starnit mania diavolului si a slujitorilor sai, care s-au razbunat, si parintele a fost ucis in floarea varstei. Aceasta mucenicie ii fusese descoperita parintelui de Dumnezeu cu multa vreme inainte, dar frica nu l-a invins. El si-a continuant slujirea, cu mult curaj, folosindu-i pe cei care veneau sa ii ceara ajutorul.Dupa moartea sa s-a arata facator de minuni.
-V-am vazut-i-a spus lui Nicusor!
Si capetele nostre s-au odihnit in mainile sale.
"Dupa o saptamana in care toata lumea v-a batut si v-a alergat ati venit duminica la biserica ca eu sa va odihnesc si sa va arat iubire, nu sa va dau cu carja in cap!"-ne-a spus in predica...
Dupa ce am manacat si ne-am odihnit putin,la ora 14 ne-am intors in biserica Sfantul Lazar pentru cateheza.
Nu am facut fotografii ca nu se putea . La biserica s-au strans sute de oameni.Si oameni din alte locuri dar si multi dintre copiii care locuiesc acolo, la Banceni, acolo fiind casa lor, copiii lui Preasfintitul Longhin
Evanghelia zilei fusese evanghelia mea.Zaheu.
Patru preoti si un mirean au vorbit despre Zaheu.
I.Slavit sa fie Domnul!
Slavit sa fie-n veci!
Ascultarea de Dumnezeu este cel mai iubit lucru. In evanghelie Domnul ii spune lui Zaheu " Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân" si Zaheu" a coborât degrabă şi L-a primit, bucurându-se".
Astazi Dumnezeu ne cheama pe fiecare: Marie, Vasile, Ioane, coboara degraba Dar noi suntem sus, cu mandria ca suntem cineva! Suntem mari cu gandul ca am fost la biserica si am aprins trei lumanari si m-am rugat!Si vine timpul in care Domnul ne va zice„Duceţi‑vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic"
Zicem noi ca Zaheu"Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit."? Facem noi acestea?
Dumnezeu ne scoate la mantuire prin boala, prin suferinta fizica , ne binecuvinteaza prin incercari,aurul se aureste prin foc.Rabdam?
Rabdati pentru ca cine va rabda pana la sfarsit se va mantui. Cel ce nu are rabdare e mandru. Sa ne pregatim dupa cuvantul Domnului, ca Acesta sa intre in inimile noastre, sa ne coboram precum Zaheu la crucea Mantuitorului.
2. Parintele Sebastian- Staretul manastirii a spus acestea:
Domnul a venit sa caute pe cel pierdut, a venit in intampinarea oii celei pierdute, ca sa o duca pe acesta la pasunea cea Adevarata. "Nu am venit sa mi-se slujeasca, ci sa slujesc!"-spune Domnul!Sa faca inimile noastre iubitoare de Dumnezeu . Daca vom merge in iad nu-L vom putea invinui pe Dumnezeu
Omului ii sta in puterea sa sa-si indrepte purtarea, pentru ca, atunci cand el face un pas, Dumnezeu face 10, Dumnezeu ne iese in intampinare!
Sa-L rugam pe Dumnezeu sa fim milostivi ca Zaheu !
Preasfintitul Episcop Longhin a spus acestea:
"Trupul este obositor, dar sufletele abia asteapta sa se bucure, fiecare abia asteapta sa auda un cuvant de indreptare.
Zaheu si-a indreptat viata in momentul intalnirii lui Iisus. Multi dintre ucenici s-au despartit de lume si L-au urmat.Mi-e mila cand vad cat ne iarta, cat ne bucura , iar noi avem inimile impietrite...mai avem ceva de facut pana sa-L urmam: un copil de casatorit, o casa ...Dumnezeu nu vrea nimic de la noi... nimic din cele ce El ne-a dat!
Cand poti , roaga-te lui Dumnezeu...10 minute de patru ori pe zi. Dumnezeu nu vrea moartea pacatosilor, ci vrea sa ne dea viata vesnica. Pe cruce El ne spune;Eu mor pentru voi, traiti pentru mine!"
Marturisiti-va pacatele pentru ca Dumnezeu vrea pocainta noastra , El ne spune:" Iertate iti sunt pacatele! Ridica-te, ia-ti patul tau si umbla!"
Si asta va face cu orice pacatos cu doua conditii: cel care va rabda pana la sfarsit si cel care a pastrat dreapta credinta!"
S-a cantat, s-au spus poezii ... copilasi mergeau la tatal lor pentru binecuvantare si cei mai mici i-se asezau in brate ...o fetita ca un inger a mers si s-a culcat sub icoana sfantului Nicolae si un frate mai mare a invelit-o cu haina lui.Acolo a adormit!
Am vazut acolo atat iubire si din partea Parintelui episcop si a copiilor, dar si din partea maicutelor care ii cresc pe copii, incat inima mea a lacrimat pentru propria mea impietrire, pentru casa acesta prea mare si prea goala...
Luni,15 februarie 2016 ...am mers la slujba la Banceni,sarbatoarea Intampinarea Domnului...Cerul arata fabulos!
Si am trecut vama citind psaltirea ... era coada... si un ofiter a venit si ne-a invitat pe un alt culoar ...privilegiati pentru ca ai Domnului suntem!A acelui Domn care nu vrea decat inima noastra!
bucurandu-ne de fiecare clipa, rugandu-ne, dar si zambind cu bucurie ca poate un pic, macar o creanga, unii din noi, invatati de acesti sfintiti parinti,prin modul in care au rabdat oboseala si ispitele, ca si Zaheu au coborat din sicomod!
Ce bucurie calda..am simtit.o pana si noi..doar citind..
RăspundețiȘtergere