| 12Iar Petru s'a ridicat şi a alergat la mormânt; şi aplecându-se, a văzut giulgiurile singure odihnindu-se. Şi a plecat, mirându-se în sine de ceea ce se petrecuse. 13Şi iată că'n aceeaşi zi doi dintre ei mergeau la un sat care era departe de Ierusalim ca la şaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus. 14Şi ei vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea. 15Şi a fost că'n timp ce vorbeau şi se întrebau între ei, Iisus Însuşi, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei. 16Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască. 17Şi El le-a zis: „Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbaţi între voi mergând?“ Iar ei s'au oprit şi erau trişti. 18Şi răspunzând unul cu numele Cleopa b, I-a zis: „Oare numai tu singur eşti străin c în Ierusalim şi nu ştii cele ce s'au întâmplat în el zilele acestea?“ 19Şi El le-a zis: „Care?“ Iar ei I-au răspuns: „Cele despre Iisus Nazarineanul, care era profet puternic în faptă şi'n cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor; 20cum L-au osândit la moarte arhiereii şi mai-marii noştri şi L-au răstignit. 21Iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel; şi totuşi astăzi este a treia zi de când s'au petrecut acestea. 22Ci şi nişte femei de-ale noastre ne-au înspăimântat; ducându-se de dimineaţă la mormânt 23şi neaflându-I trupul, au venit zicând că vedenie de îngeri au văzut, care le-au spus că este viu. 24Iar unii dintre noi s'au dus la mormânt şi au găsit aşa cum şi femeile spuseseră, dar pe El nu L-au văzut“. 25Şi El le-a zis: „O, nepricepuţilor, şi cu inima zăbavnici a crede'n toate câte-au spus profeţii! 26Nu trebuia oare ca Hristos să pătimească acestea şi să intre'ntru slava Sa?“ 27Şi, începând de la Moise şi de la toţi profeţii, le-a tâlcuit din toate Scripturile cele despre El. 28Şi s'au apropiat de satul unde se duceau, iar El Se făcea că merge mai departe. 29Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând: „Rămâi cu noi, că e spre seară şi s'a plecat ziua“. Şi a intrat să rămână cu ei.(Evanghelia dupa Luca cap 24) 30Şi a fost că'n timp ce stătea împreună cu ei la masă, luând pâinea a binecuvântat şi, frângând, le-a dat. 31Şi s'au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; dar El li S'a făcut nevăzut. 32Şi au zis unul către altul: „Oare nu ardea'ntru noi inima noastră când ne vorbea pe cale şi'n timp ce ne tâlcuia Scripturile?“ 33Şi'n ceasul acela sculându-se s'au întors la Ierusalim şi I-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei ce erau împreună cu ei, 34care ziceau că Domnul cu adevărat a înviat şi I s'a arătat lui Simon. 35Şi ei au povestit cele petrecute pe cale şi cum a fost El cunoscut de ei întru frângerea pâinii |
Apostolul...
II Timotei cap 3 10-15
Fiule Timotei, tu însă mi-ai urmat în învăţătură, în purtare, în năzuinţă, în credinţă, în îndelungă-răbdare, în dragoste, în stăruinţă, în prigonirile şi suferinţele care mi s-au făcut în Antiohia, în Iconiu, în Listra; câte prigoniri am răbdat!, şi din toate m-a izbăvit Domnul. Şi toţi care voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniţi. Iar oamenii răi şi amăgitori vor merge spre tot mai rău, rătăcind pe alţii şi rătăciţi fiind ei înşişi. Tu însă rămâi în cele ce ai învăţat şi de care eşti încredinţat, deoarece ştii de la cine le-ai învăţat, şi fiindcă de mic copil cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să te înţelepţească spre mântuire, prin credinţa cea întru Hristos Iisus.
Zis-a Domnul pilda aceasta: doi oameni s-au dus în templu ca să se roage: unul era fariseu şi altul vameş. Fariseul, stând drept, se ruga în sine astfel: Dumnezeule, îţi mulţumesc pentru că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi şi desfrânaţi, sau ca acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână şi dau zeciuială din toate câte câştig. Iar vameşul, stând mai departe, nu îndrăznea nici ochii să-şi ridice spre cer, ci îşi bătea pieptul său şi zicea: Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului. Vă spun vouă că acesta s-a pogorât mai îndreptat la casa sa, decât acela; pentru că oricine se înalţă pe sine se va smeri; iar cel care se smereşte pe sine se va înălţa.
Predica a fost, asa cum poate nu ne asteptam, nu la evanghelia citita ci la apostol...
Parintele ne-a vorbit intai despre Triod si ne-a urat :un Triod frumos! Un Triod bun! Un Triod in care sa ne unim cu Cel ce este Frumos si Bun la modul absolut.
Ce este Triodul?
Denumirea de "triod" vine de la cartea in care sunt redate slujbele din acest timp. Cuvantul "triod" provine din termenul grecesc "triodion", format din cuvintele "tria" (trei) si "odi" (oda) si inseamna cantare in trei strofe, ode.
Perioada Triodului cuprinde 10 saptamani. Ea incepe cu trei saptamani inainte de Postul Mare si ia sfarsit in Sambata Pastilor. Aceasta perioada cuprinde zilele pregatitoare Postului Sfintelor Pasti; Postul Sfintelor Pasti si Saptamana Patimilor.
Duminicile pregatitoare Postului Sfintelor Pasti: Duminica vamesului si a fariseului (Luca 18, 9-14), Duminica fiului risipitor (Luca 15, 11-32), Duminica infricosatoarei judecati (Matei 25, 31-46) si Duminica izgonirii lui Adam din rai (Matei 6, 14-21).
Urmeaza apoi Sfantul si Marele Post-patruzecimea care incepe cu Lunea cea curata si se termina cu sambata lui LAZAR , cand incepe Saptamana Mare , Saptamana Patimilor...
Apostolul ne spune:"Tu însă rămâi în cele ce ai învăţat şi de care eşti încredinţat"
Eprima zi a Triodului şi în copacul veşnic al Ortodoxiei noastre cântă privighetori; mă refer latoate aceste tropare pe care le-am ascultat psalmodiate de cântăreț. Toate acestea sunt frumoase.
Frumoase pentru cine? Pentru cei care au urechi. De aceea a spus Domnul „Cine are urechi de auzit să audă” (Matei 11, 15 ş.a.). Sunt frumoase pentru cei care au auz duhovnicesc. Să-L rugăm pe Domnul, care a deschis urechile surzilor, să le deschidă şi pe ale noastre.
Dimineata la utrenie am cantat pentru primadata “Usile pocaintei deschide-mi mie, Datatorule de viata, ca maneca duhul meu la Biserica Ta cea sfanta, purtand locas al trupului cu totul spurcat. Ci ca un Indurat curateste-l cu mila milostivirii Tale!
In cararile mantuirii indrepteaza-ma, Nascatoare de Dumnezeu, căci cu pacate grozave mi-am spurcat sufletul si cu lenevire mi-am cheltuit toata viata mea; ci cu rugaciunile tale spala-ma de toata necuratia.
La multimea pacatelor mele celor rele, cugetand eu, ticalosul, ma cutremur de infricosata zi a judecatii, ci indraznind spre mila milostivirii Tale, ca David strig Tie: Miluieste-ma Dumnezeule dupa mare mila Ta
"Sa nu ne rugam ca fariseul, fratilor, ca tot cel ce se inalta pe sine, se va smeri. Ci sa ne smerim inaintea lui Dumnezeu prin postire, ca vamesul"
Originar din localitatea Listra, în Licaonia, Timotei era fiul unui grec şi al unei evreice convertite la creştinism. De la mama şi bunica sa primeşte o educaţie religioasă în respectul pur al legii, dar nu împins până la circumcizie. Nu ştim exact când s-a produs convertirea lui Timotei; se presupune că în timpul primei călătorii misionare a lui Pavel. Sigur este însă că, cu prilejul celei de a doua, marele Apostol se informează asupră-i, îl alege dintre cei mulţi şi-l recrutează pentru opera de evanghelizare. Deşi Pavel nu-i acordă circumciziei nici o valoare soteriologică, totuşi el îl taie-mprejur pe Timotei, ca născut din mamă evreică, cu scopul strategic de a-i uşura pătrunderea şi misiunea printre iudeii ultraconservatori. Din acest moment, Timotei devine cel mai devotat şi mai apropiat colaborator al lui Pavel, „fiul iubit“ al marelui Apostol, de care niciodată nu se desparte de bunăvoie. Activitatea lui se desfăşoară cu rodnicie pretutindeni, dar mai cu seamă în Efes şi în Macedonia, pentru ca în timpul primei captivităţi romane a lui Pavel să se afle împreună cu acesta, slujindu-i. În momentul în care Apostolul îi scrie cea de A Doua Epistolă, din cea de a doua captivitate, Timotei se află în Efes, unde fusese anume lăsat pentru a conduce Biserica din această mare metropolă. Istoricul Eusebiu de Cezareea ne informează că Timotei a fost primul episcop al Bisericii Efesului, iar Fotie consemnează tradiţia după care iubitul ucenic al lui Pavel a murit de moarte martirică sub persecuţia lui Domiţian.
Biserica nu este impotriva progresului. Cresteti si va inmultiti , spune Dumnezeu , adica progresati....
In acesta lume care se schimba permanent exista ceva neschimbat: Sfanta evanghelie, Vestea cea Buna, Cuvantul lui Dumnezeu, Adevarul, acestea nu se schimba.Raman vesnic valabile cuvintele:
-sa va iubiti unul pe altul
-apropie-te de cruce sa auzi cuvintele "Parinte, iarta-le lor ca nu stiu ce fac!"
-pomeneste-ma intru Imparatia Ta
-in mainile Tale incredintez duhul meu...
Toate acestea vorbesc despre Iubire, Iertare,Cunoastere, acestea sunt Sfanta Evanghelie!
Aceste Adevaruri au ramas neschimbate, ele fiind ca soarele pe care nimic nu-l poate inlocui.Asa nici arta sau stiinta nu pot inlocui Soarele Evangheliei.
Omul, care tine Evanghelia ca pe o ancora neclintita, progreseaza.
Sa ramanem in cele in care am fost invatati, am fost botezati, sa strige "progres" ateii, masonii, greco-catolicii si altii , noi nu vom lasa sa se stinga flacara ortodoxiei. Toti sa fim la datorie, la trairea ortodoxiei..."
Dupa slujba , parintele a sfintit icoanele, a asezat in brate barbatilor icoana Mantuitorului 
si femeilor, icoanele Maicii Domnului
Eu am ramas si am tras clopotul pentru un crestin plecat la Domnul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu