Noapte adanca/ 17 februarie 2016

17 februarie 2016

Mi-e greu sa scriu asa cum o faceam! Ma credeti?

Nu stiu cum, anul trecut am vrut sa citesc ceva pe blogul meu si nu am reusit  sa citesc postarile vechi. Mi-a fost teama ca am pierdut tot si am preferat ca si strutul sa pun capul sub nisip.Nu mai vedeam decat postarile din anul in curs,iar restul era pierdut, desi undeva la numaratoare se vedeau. 

Cu putin timp in urma,am avut curaj si am intrebat-o pe Ruxandra  si ea a verificat in doua secunde si...

-Mami, apesi pe sagetica!
Si toate au aparut pentru ca acolo erau!

Era simplu!

Dar va spun acesta, ca sa intelegeti cat de putine lucruri stiu despre internet si blog. Si totusi cifra celor care citesc si se folosesc este mare ! Lucrul lui Dumnezeu a fost si este! Dorinta Lui de a-mi mai intinde o sansa de mantuire prin acest talant pe care El mi l-a dat. Nimic nu e al meu. Nimic sa nu fi primit in dar de la Rascumparatorul meu!

Numai ca am sentimentul ca undeva am petrecut prea mult timp povestind pelerinaje si ar fi trebui altceva...

In seara acesta, am apasat corect pe "sagetica",  ca sa-i raspund repede Dianei la niste intrebari despre mine(Diana e o noua prietena care citeste blogul) si astfel am recitit si postari mai vechi... si mi-a fost dor si drag de acel timp cand va mai spuneam ce citesc si cum ma vad si Zaheu si femeia pacatoasa si mi-am propus, daca Dumnezeu imi da timpul de maine sa reiau acel tip de scris...Am sa va povestesc intai despre pelerinajul de primavara si apoi am sa ma asez aici si am sa descarc sacul greu pe care il car...
Cred ca am ce sa va spun. Cred ca unii vor pleca daca nu mai scriu mereu "Pelerinaje "si    "Schitul Closca...Schitul Closca"... dar sper ca ei sa plece singuri spre Schitul Closca, daca acesta a fost singurul motiv al citirii blogului. Nu-i bai! Sigur voi mai scrie si despre pelerinaje si despre schitul Closca, locul acesta cu atatea radacini in inima mea, dar nu numai acesta va fi.   Spun de mult pentru cine scriu! Intr-o zi Filip o sa invete literele si bunica il va tine pe genunchi sa scriem impreuna...

E o noapte adanca. Asa o simt ca si cand sufletul meu a cazut in adancimea noptii si mi-e greu sa-l ridic...

Suflete al meu,
Scoala-te, pentru ce dormi?
Sfarsitul se apropie
Si te vei tulbura.
Ci te desteapta
Ca sa se milostiveasca spre tine Hristos-Dumnezeu,
Care pretutindenea este
Si toate le plineste.

"Adu-ti aminte de cele de pe urma ale tale si in veac nu vei pacatui” (In. VII, 38).

Timpul e un dar al lui Dumnezeu, dar si o datorie de a-l umple cu fapte date Domnului, cu sarguinta de a ne desavarsi. Nu trebuie sa pierdem nicio clipa. Chiar daca-l folosim intreg, nu ne ajunge sa implinim toata datoria ce ne e data odata cu el. E o puternica afirmare a valorii timpului, contrar lui Origen. Gandul continuu la moarte nu inseamna nefolosirea timpului, ci dimpotriva, buna lui folosire intensa.

Din: “FILOCALIA”, vol IX,

Sunt ganduri mari, poate prea mari pentru o noapte care se consuma deja! Sa rascumpar timpul pierdut, sa procedez ca Marcel Proust,( of cat l-am iubit in adolescenta!)sa caut  timpul pierdut si sa-l adaug acestuia ...si sa ma rog sa nu fie nici lung, nici scurt, sa fie suficient sa pot lucra mantuirea!