Mama era stranepoata de preot si nas de botez i-a fost un preot , care a fost protopop de Caracal.
Chiar daca anii de varf ai comunismului au tinut-o departe de biserica, mama a fost un copil care a crescut in biserica si o femeie care a murit in biserica.
Mergea la biserica de langa casa ei duminica si de sarbatori, isi lua anafura pentru toata saptamana, aprindea lumanari pentru noi toti , dar si pentru cei dragi ei adormiti, statea la miruit, vorbea cu parintele , cu prietenele ei de la biserica si se intorcea acasa...incet, incet... cu pasi masurati!Se spovedea cu regulariate si se impartasea.
Nu era omul extremelor si nici nu a fost o femeie sentimentala si plangacioasa! A avut in firea ei multa fermitate, multa vitejie. Mama mea general!
Nu se consulta cu nimeni, in anii dupa moartea tatei, facea dupa judecata ei multe lucruri, aproape toate si ne spunea doar ce considera ea, cand considera ea...
A daruit bisericii bani pentru icoane si pentru vesminte si mi-a spus lucrul acesta stiind ca eu o sa fiu foarte bucuroasa!
Dar nu a fost excesiv de religioasa!
Credinta ei in Dumnezeu a fost o credinta simpla, fara prea multe vorbe! Isi facea cruce pe piept si vorbea cu Dumnezeu tare , rugandu-L la modul general pentru lume si pentru noi, familia ei.
M-am temut ca nu a fost suficient si ca mantuirea se castiga greu, mult mai greu, cu mai multe metanii, cu mai multa prezenta la slujbe, cu si mai multa milostenie...
Dar judecatile lui Dumnezeu sunt adanc mare si voi strabate restul de timp pamantesc incercand sa aflu cum e mai bine sa fac!
Scriam saptamana acesta despre milostenie si marturiseam ca nu stiu sa o fac, inca nu stiu...
Azi noapte am avut un vis. Un vis care s-a repetat!
Eram undeva intr-o manastire unde staret era parintele X. Si acolo, in acea manastire am vazut-o pe mama. Era imbracata in rasa parintelui, rasa care avea gluga si gluga ii acoperea capul.Abia i-am vazut chipul foarte serios.Peste rasa purta doua feloane, amandoua feloanele imi erau foarte cunoscute: unul auriu, culoare Invierii, de la vesmantul pe care parintele il imbraca in noaptea de Pasti si peste el, felonul de la un vesmant alb pe care familia mea l-a daruit parintelui X.
Asa imbracata, mama mea stergea de praf rafturile de la o biblioteca ... am daruit niste rafturi la o manastire...
-Mama, de ce esti imbracata asa? am intrebat-o
-Asa m-a imbracat parintele X! mi-a spus mama si a continuat sa stearga cu grija praful de pe rafturi...
Si am vazut in jurul ei multime de preoti inclusiv pe "parintele staret "X
-Parinte-i-am spus,nu-i asa ca lucrul acesta nu pot sa-l spun?Nu am sa pot sa scriu acestea, ca mama e imbracata cu vesmintele sfintie voastre,o sa creada lumea ca am inebunit!
-Ba da, scrie lucrurile acestea! -mi-a zis Parintele!
Visul a continuat cu mine, in incaperea de langa camera unde era mama,undeva intr-o trapeza langa niste femei care traiau in manastire si eu vroiam sa mananc ceva de pe o masa... asezata intre doua dintre ele, am luat un borcan cu dulceata si doua feliute de paine si mancam bucuroasa ... tare bucuroasa...
Acesta a fost visul din care m-am trezit brusc purtand bucuria intalnirii cu mama si gustul perfect al dulcetii cu visine pe care o mancasem pe paine neagra...
Am adormit la loc si l-am visat iarasi pe Parinte spunandu-mi clar, apasat!
-Ba da, scrie lucrurile acestea!
Si vi le scriu pentru ca poate ele sunt raspunsul la gandurile mele nepricepute despre milostenie si ele inseamna ca trebuie sa daruim cu drag tuturor, dar si Bisericii, ca Dumnezeu nu ramane niciodata dator si El pentru putinul nostru dar, imbraca in haina de lumina, in haina Invierii, sufletele celor dragi!
Si imi arata inca ceva, amintindu-mi multimea de preoti care erau in visul meu si gandindu-ma la toti preotii care o pomenesc pe mama mea, acestea imi arata ca Dumnezeu asculta pe toti aceia care se roaga Lui si ca rugaciunile preotilor pentru cei adormiti, rugaciunile Bisericii sunt tare placute lui Dumnezeu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu