Femeie, de ce plangi?

"Femeie , de ce plangi, pe cine cauti?"

Am plans  profund, serios,doar de cateva ori inainte de moartea lui Grig.
Viata pe care am dus-o, a fost o viata normala, cu perioade in care marea preocupare a fost scoala, invatatul... incercari obisnuite ale varstelor pe care le treceam... cativa baieti care nu m-au iubit(dar, privind in urma, nici eu nu prea ma omoram dupa ei), mici conflicte ... nimicuri Si am trecut prin viata inconjurata de familie atat cat era, de prieteni si ceea ce nu-mi convenea, am putut sa pun de o parte, pentru ca il aveam pe Grig si el ma sprijinea.Si nu am plans foarte des!

Abia  dupa inmormantarea lui Grig, am plans. Si nici atunci, atat cat simtea inima mea ca vrea sa planga, pentru ca aveam copiii alaturi si trebuia sa fiu o mama puternica, iar mai apoi, intr-o discutie, parintele Gavriil mi-a spus ca exista un plans, acela de deznadejde, care nu-i placut lui Dumnezeu. Apoi una din surorile mele imi tot comenta ca nu e  prea frumos sa-l impovarezi pe altul cu plansul tau, ca tu "te descarci" de suparare si altul ramane cu supararea ta. Asa credea ea ca se intampla! Si am realizat ca sunt foarte multi oameni, care detesta plasul tau si e mai bine sa nu te vada.

Am plans insa acasa, in singuratatea casei mele. Am plans la cimitir langa crucea lui Grig. Si cel mai adesea am plans la biserica. In intunericul bisericilor, in  cantarile stranei, in glasurile preotilor am simtit atata adevar , atata bucurie uneori, atata durere alteori, incat am plans de zeci, de sute, de mii de ori...

Dumnica, 19 octombrie 2014 , la utrenie s-a citit una din evangheliile mele preferate, redau putin din ea: 

"11. Iar Maria stătea afară lângă mormânt plângând. Şi pe când plângea, s-a aplecat spre mormânt.

12. Şi a văzut doi îngeri în veşminte albe şezând, unul către cap şi altul către picioare, unde zăcuse trupul lui Iisus.

13. Şi aceia i-au zis: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Ea le-a zis: Că au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus.

14. Zicând acestea, ea s-a întors cu faţa şi a văzut pe Iisus stând, dar nu ştia că este Iisus.

15. Zis-a ei Iisus: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Ea, crezând că este grădinarul, I-a zis: Doamne, dacă Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi eu Îl voi ridica.

16. Iisus i-a zis: Maria! Întorcându-se, aceea I-a zis evreieşte: Rabuni! (adică, Învăţătorule)

17. Iisus i-a zis: Nu te atinge de Mine, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Mergi la fraţii Mei şi le spune: Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru şi la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru."Evanghelia dupa Ioan cap 20

Totdeauna plang la acest moment.Este atata durere in femeia acesta sfanta,  Maria Magdalena, si atat de mult se aseamana ea cu femeile crestine, incat nu poti sa ramai nepasator in fata durerii ei. Iisus Hristos fusese rastignit!Ea fusese de fata la rastignirea Lui. Traise durerea de a-L intalni pe drumul Golgotei si a-L insoti pe acest drum. Il vazuse cazand , plin de sange, batut, scuipat... Statuse apoi lunga cruce si vazuse  cum L-au rastignit. Fiecare piron fusese infipt in sfantul Lui trup, dar si in inima ei.A vazut cum i-au impartit hainele, cum spuse ca-i este sete si cum cu buretele infipt in trestie, plin cu otet, ii atinsesera sfintele Lui buze.Auzise soapta "Savarsitu-s-a " si cutremurul.Ce poate fi mai dureros decat asta?

Zacuse probabil restul de noapte gandind cum sa ajunga la trupul Lui.

Of, Doamne, stiu cum e sa-ti moara cineva drag! Este atat durere, atata tristete, atata imensa durere, incat nu stii cum de nu ti-se opreste inima! 

Si dimineata, foarte de dimineata s-a intors la mormant!Plangea!

-Femeie, de ce plangi?

De doua ori e intrebata Maria"  Femeie,de ce plangi?", odata de ingeri si odata de Domnul pe care ea nu-l recunoaste.

Oare o intreaba pentru ca Iisus nu stia durerea ei?

Tot duminica am ascultat pericopa  evanghelica a invierii fiului vaduvei din Nair...

11. Si dupa aceea, S-a dus intr-o cetate numita Nain si cu El impreuna mergeau ucenicii Lui si multa multime.

12. Iar cand S-a apropiat de poarta cetatii, iata scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, si ea era vaduva, si multime mare din cetate era cu ea.

13. Si, vazand-o Domnul, I s-a facut mila de ea si i-a zis: Nu plange!

14. Si apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Si a zis: Tinere, tie iti zic, scoala-te.

15. Si s-a ridicat mortul si a inceput sa vorbeasca, si l-a dat mamei lui.( Evanghelia dupa Luca cap 7)

Nu plange! spune Iisus. Si e in aceste doua vorbe toata iubirea lumii! Spune Iisus "Nu plange" pentru ca greseste mama care isi conducea plangand  fiul pe acest ultim drum al ingroparii?Sau spune"Nu plange " pentru ca stie cat doare si vrea sa aline?

 Si tot in evanghelia dupa Luca, cap 7, avem una dintre cele mai cutremuratoare intamplari...

"37Si iata era in cetate o femeie pacatoasa si, afland ca sade la masa, in casa fariseului, a adus un alabastru cu mir.

38. Si, stand la spate, langa picioarele Lui, plangand, a inceput sa ude cu lacrimi picioarele Lui, si cu parul capului ei le stergea. Si saruta picioarele Lui si le ungea cu mir.

39. Si vazand, fariseul, care-L chemase, a zis in sine: Acesta, de-ar fi prooroc, ar sti cine e si ce fel e femeia care se atinge de El, ca este pacatoasa.

40. Si raspunzand, Iisus a zis catre el: Simone, am sa-ti spun ceva. Invatatorule, spune, zise el.

41. Un camatar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celalalt cu cincizeci.

42. Dar, neavand ei cu ce sa plateasca, i-a iertat pe amandoi. Deci, care dintre ei il va iubi mai mult?

43. Simon, raspunzand, a zis: Socotesc ca acela caruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat.

44. Si intorcandu-se catre femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat in casa ta si apa pe picioare nu Mi-ai dat; ea insa, cu lacrimi, Mi-a udat picioarele si le-a sters cu parul ei.

45. Sarutare nu Mi-ai dat; ea insa de cand am intrat, n-a incetat sa-Mi sarute picioarele.

46. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea insa cu mir Mi-a uns picioarele.

47. De aceea iti zic: Iertate sunt pacatele ei cele multe, caci mult a iubit. Iar cui se iarta putin, putin iubeste.

48. Si a zis ei: Iertate iti sunt pacatele.

49. Si au inceput cei ce sedeau impreuna la masa sa zica in sine: Cine este Acesta care iarta si pacatele?

50. Iar catre femeie a zis: Credinta ta te-a mantuit; mergi in pace." 

Iisus!El! Fiul lui Dumnezeu!Dumnezeu Adevarat din Dumnezeu Adevarat! El, Cel fara prihana, Cel fara pacat, Cel neintinat, se lasa atins de lacrimile femeii pacatoase si numai asta, El iubeste lacrimile femeii pacatoase si le primeste ca pe un dar!

Dispretuieste Iisus lacrimile noastre?

Tot in evanghelia dupa Luca, cap 8, cunoastem acestea:

49. Si inca vorbind El, a venit cineva de la mai-marele sinagogii, zicand: A murit fiica ta. Nu mai supara pe Invatatorul.

50. Dar Iisus, auzind, i-a raspuns: Nu te teme; crede numai si se va izbavi.

51. Si venind in casa n-a lasat pe nimeni sa intre cu El, decat numai pe Petru si pe Ioan si pe Iacov si pe tatal copilei si pe mama.

52. Si toti plangeau si se tanguiau pentru ea. Iar El a zis: Nu plangeti; n-a murit, ci doarme.

53. Si radeau de El, stiind ca a murit.

54. Iar El, scotand pe toti afara si apucand-o de mana, a strigat, zicand: Copila, scoala-te!

55. Si duhul ei s-a intors si a inviat indata; si a poruncit El sa i se dea sa manance.

56. Si au ramas uimiti parintii ei. Iar El le-a poruncit sa nu spuna nimanui ce s-a intamplat. 

"Nu plangeti!"Cata blandete si cate intelegere pentru durerea noastra!"Nu plange!" Cata speranta in vorbele acestea! Nu plange pentru ca viu este tot cel care imi urmeaza!

5. Si iubea Iisus pe Marta si pe sora ei si pe Lazar.

6. Cand a auzit, deci, ca este bolnav, atunci a ramas doua zile in locul in care era.

7. Apoi, dupa aceea, a zis ucenicilor: Sa mergem iarasi in Iudeea.

8. Ucenicii I-au zis: Invatatorule, acum cautau iudeii sa Te ucida cu pietre, si iarasi Te duci acolo?

9. A raspuns Iisus: Nu sunt oare douasprezece ceasuri intr-o zi? Daca umbla cineva ziua, nu se impiedica, pentru ca el vede lumina acestei lumi;

10. Iar daca umbla cineva noaptea se impiedica, pentru ca lumina nu este in el.

11. A zis acestea, si dupa aceea le-a spus: Lazar, prietenul nostru, a adormit; Ma duc sa-l trezesc.

12. Deci I-au zis ucenicii: Doamne, daca a adormit, se va face bine.

13. Iar Iisus vorbise despre moartea lui, iar ei credeau ca vorbeste despre somn ca odihna.

14. Deci atunci Iisus le-a spus lor pe fata: Lazar a murit.

15. Si Ma bucur pentru voi, ca sa credeti ca n-am fost acolo. Dar sa mergem la el.

16. Deci a zis Toma, care se numeste Geamanul, celorlalti ucenici: Sa mergem si noi si sa murim cu El.

17. Deci, venind, Iisus l-a gasit pus de patru zile in mormant.

18. Iar Betania era aproape de Ierusalim, ca la cincisprezece stadii.

19. Si multi dintre iudei venisera la Marta si Maria ca sa le mangaie pentru fratele lor.

20. Deci Marta, cand a auzit ca vine Iisus, a iesit in intampinarea Lui, iar Maria sedea in casa.

21. Si a zis catre Iisus: Doamne, daca ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit.

22. Dar si acum stiu ca oricate vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu iti va da.

23. Iisus i-a zis: Fratele tau va invia.

24. Marta i-a zis: Stiu ca va invia la inviere, in ziua cea de apoi.

25. Si Iisus i-a zis: Eu sunt invierea si viata; cel ce crede in Mine, chiar daca va muri, va trai.

26. Si oricine traieste si crede in Mine nu va muri in veac. Crezi tu aceasta?

27. Zis-a Lui: Da, Doamne. Eu am crezut ca Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit in lume.

28. Si zicand aceasta, s-a dus si a chemat pe Maria, sora ei, zicandu-i in taina: Invatatorul este aici si te cheama.

29. Cand a auzit aceea, s-a sculat degraba si a venit la El.

30. Si Iisus nu venise inca in sat, ci era in locul unde Il intampinase Marta.

31. Iar iudeii care erau cu ea in casa si o mangaiau, vazand pe Maria ca s-a sculat degraba si a iesit afara, au mers dupa ea socotind ca a plecat la mormant, ca sa planga acolo.

32. Deci Maria, cand a venit unde era Iisus, vazandu-L, a cazut la picioarele Lui, zicandu-I: Doamne, daca ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit.

33. Deci Iisus, cand a vazut-o plangand si pe iudeii care venisera cu ea plangand si ei, a suspinat cu duhul si S-a tulburat intru Sine.

34. Si a zis: Unde l-ati pus? Zis-au Lui: Doamne, vino si vezi.

35. Si a lacrimat Iisus.

36. Deci ziceau iudeii: Iata cat de mult il iubea.

37. Iar unii dintre ei ziceau: Nu putea, oare, Acesta care a deschis ochii orbului sa faca asa ca si acesta sa nu moara?

38. Deci suspinand iarasi Iisus intru Sine, a mers la mormant. Si era o pestera si o piatra era asezata pe ea.

39. Iisus a zis: Ridicati piatra. Marta, sora celui raposat, I-a zis: Doamne, deja miroase, ca este a patra zi.

40. Iisus i-a zis: Nu ti-am spus ca daca vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?

41. Au ridicat deci piatra, iar Iisus Si-a ridicat ochii in sus si a zis: Parinte, Iti multumesc ca M-ai ascultat.

42. Eu stiam ca intotdeauna Ma asculti, dar pentru multimea care sta imprejur am zis, ca sa creada ca Tu M-ai trimis.

43. Si zicand acestea, a strigat cu glas mare: Lazare, vino afara!

44. Si a iesit mortul, fiind legat la picioare si la maini cu fasii de panza si fata lui era infasurata cu mahrama. Iisus le-a zis: Dezlegati-l si lasati-l sa mearga.(Ioan cap 11)

A suspinat cu duhul!Iisus a suspinat cand le-a vazut pe surorile lui Lazar suferind ca acesta murise!

Ce poate fi mai mare decat iubirea lui Iisus?

Femeie, de ce plangi?

Plangeti neincetat! E cuvantul pocaintei , al regretului pentru pacate,dar si dovada iubirii pentru orice faptura omeneasca , pentru tot ce este creatie a lui Dumnezeu si pasager ne apartine...Asa este! Daca plangem cand ne despartim de cineva desi despartirea poate fi temporara( o , de cate ori nu am plans in gari despartindu-ma de cei dragi), cu atat mai mult plangem cand acoperim cu voalul fata celor iubiti... Plangem cand ne mor animalele din curte sau catelul care ne intampina cand venim acasa, sau pisica care ne toarce pe genuchi sau scatiul care canta din colivie...plangem cand ne mor florile sau copacii din livada, asemenea lui Iona plangem...Va amintiti? 

'Şi Domnul Dumnezeu a făcut să crească un vrej care s-a ridicat deasupra capului lui Iona, ca să-i ţină umbră şi să-i mai potolească mânia. Şi s-a bucurat Iona cu bucurie mare pentru vrej. 7.Dar Dumnezeu, a doua zi, la revărsatul zorilor, a poruncit unui vierme să reteze vrejul. Iar el s-a uscat. 8.Şi la răsăritul soarelui a pornit Dumnezeu un vânt arzător de la răsărit şi soarele a dogorit capul lui Iona, încât el se prăpădea de căldură. Şi şi-a rugat moartea zicând: "Mai bine este să mor decât să trăiesc!" 9.Şi a grăit Domnul către Iona: "Ai tu dreptate să te mânii pentru vrej?" Şi el a răspuns: "Da, am dreptate să fiu supărat de moarte!" 10.Şi a zis Domnul: "Tu ţi-ai făcut necaz pentru acest vrej pentru care nu te-ai trudit şi nici nu l-ai crescut, care şi-a luat fiinţă într-o noapte şi într-alta a pierit! 11.Dar Mie cum să nu-Mi fie milă de cetatea cea mare a Ninivei cu mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor, şi cu un mare număr de dobitoace?"

Desigur pot sa-mi spuna teologii ca e un plans gresit si ca trebuie sa plangem pentru pacate, nu pentru aceste lucruri atat de lumesti!

Dar multi dintre noi(si eu sunt dintre acestia) nu facem parte dintre ascetii sfintiti  prin pocainta care transforma pustiul in Rai, asa cum cantam:

"Cu curgerile lacrimilor tale, nerodirea pustiului ai lucrat-o, si cu suspinurile cele din adanc spre insutite osteneli ai facut-o roditoare si te-ai facut luminator lumii stralucind cu minunile, cuvioase...,parintele nostru, roaga-te lui Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre".
si poate nici nu ne straduim sa plangem pentru pacatele noastre dupa indemnul Mantuitorului din Predica de pe Munte...."Fericiti cei ce plang ca aceia se vor mangaia", prea putin constienti ca trebuie sa traim instristarea dupa Dumnezeu si plansul pentu pacate.

 Dar cred, eu inca mai cred, ca Dumnezeu imi culege uneori lacrimile mele lumesti...inca lumesti...

Inca mai plang dupa Grig si dupa mama. Inca ma doare lipsa lor si in orice incercare pe care o traiesc imi spun ca daca Grig era cu mine , eu eram ferita de acel lucru, inca mi-e dor de fetita ca un bobocel pe care doar eu am tinut-o in brate... inca mi-e dor de Tudor, prietenul meu , singurul care imi daruia lalele galbene la inceput de primavara, inca mai plang dupa prietenii mei unii adormiti intru nadejdea invierii, altii departe de mine, inca mi-e dor de Bujoreni si plang dupa parintele Alexie aflat la 260 de kilometrii de mine si privesc poza sfijtiei sale cu ochi inlacrimati...                   

Mi-as dori sa am iubirea lui Iov care spune"eu am plans pentru orice neputincios si am suspinat cand am vazut un om in nevoie"(Iov 30, 25) sau macar plansul lui Adam "Am intristat pe Dumnezeu pe care Il iubesc"...Idealul spre care trebuie sa tanjim acesta este:plansul pentru pacat, plansul ca l-am intristat pe Dumnezeu!

Sf. Siluan Athonitul -ne spune ca Adam, dupa izgonirea din Rai plangea si pamantul nu-i mai era drag. "Sufletul meu tanjeste dupa Domnul si Il caut cu lacrimi. Cum sa nu-L caut? Cand eram cu El, sufletul meu era vesel si linistit, si vrajmasul nu avea intrare la mine; dar acum duhul cel rau a pus stapanire pe mine, si el tulbura si chinuie sufletul meu, de aceea sufletul meu tanjeste dupa Domnul pana la moarte; duhul meu se avanta spre Dumnezeu si nimic de pe pamant nu ma poate veseli, si sufletul meu nu vrea sa se mangaie cu nimic, ci vrea sa vada din nou pe Domnul si sa se sature de El. Nu-l pot uita nici macar pentru un singur minut si sufletul meu se chinuie dupa El, si de multimea intristarii plang cu suspine: Miluieste-ma, Dumnezeule, pe mine zidirea ta cea cazuta!"

"Nu-mi mai este draga pustia. Nu-mi mai sunt dragi muntii cei inalti, nici campiile, nici codrii, nici cantecul pasarilor; nimic nu-mi mai este drag. Sufletul meu e intr-o mare mahnire pentru ca am intristat pe Dumnezeu. Si daca Domnul m-ar aseza din nou in rai, chiar si acolo as suferi si as plange pentru ca am intristat pe Dumnezeu pe care Il iubesc".

Nu constientizez decat rar acest pacat ! Cel al intristarii lui Dumnezeu pentru pacatele mele... si nu pentru asta plang!

Fac acum , un pic din canonul pe care il am si transcriu aici , urmatoarele:

Sfantul Ioan Scararul in Treapta a VII-a a scrierii sale zice: "Precum consuma focul trestia, asa curata lacrima orice pata vazuta si spirituala" si iarasi: plansul constituie boldul cel de aur al sufletului, care il libereaza de pironirea pe lemnul grijilor lumesti si de orice impatimire si care, printr-o cuvioasa intristare, il face sa se indrepte continuu spre supravegherea inimii. Lacrimile alunga rasul. "Fii ca un imparat in inima ta, sezand pe tronul inalt al smereniei tale si poruncind rasului: "Du-te", si se duce, si plansului cel dulce: "Vino", si vine, si slugii noastre, tiranului trup: "Fa aceasta", si face. Daca cineva a imbracat plansul ca pe o haina de nunta fericita si plina de har, acela a cunoscut rasul duhovnicesc al sufletului". Plansul pe treptele cele mai inalte nu mai e un plans al ochilor trupesti. "Desfiinteaza pacatul, si e de prisos lacrima indurerata a ochilor trupesti. In Adam nu a fost lacrima inainte de cadere, precum nici dupa Inviere nu va mai fi, odata ce a fost desfiintat pacatul".

A gandi ortodox este usor, insa a trai ortodox cere osteneala! spune Sfantul Paisie Aghioritul

Parintele Dumitru . Staniloae spune ca nu e gresit ca lacrimile sa fie considerate ca stand intr-o legatura speciala cu pocainta. Lacrimile nu trebuie sa lipseasca nici din pocainta incepatoare, desi e mare deosebire intre lacrimile fricii de la inceput si lacrimile iubirii, de pe treptele superioare.

Aici sunt! La inceput si poate pana la moarte o sa fiu la inceput! Plang pentru cei dragi, plang pentru iubirea pierduta, a mamei, a sotului, a prietenilor, plang pentru departarea de cei dragi, plang pentru casa mea pana mai ieri plina d e ras si de veselie, mirosind a ciorbe si snitele, pentru ceea ce nu mai e si stiu ca in crucea acesta a pierderii acestor lucruri sta pacatul si plang si  pentru el...

Plang, inca mai plang si poate pana la moarte voi plange , cad, sunt om si nu inger, cad, ma ridic, imi sterg ochii, stiu cate ceva si nu stiu nimic, dar aud uneori cum Cineva bland si cu iubire, ca in toate acele pericope evanghelice de la inceput,desi stie raspunsul si mie imi spune , dorind sa ma aline,"Femeie, de ce plangi? Nu plange!"

 Si , stiu ca numai asa, alinandu-ma cu iubire  e posibil, ca intr-o zi  sa ma strige ca pe Lazar , pe nume si eu sa ies la Lumina Care Este!

Am inceput aceste randuri pe data de 19 octombrie 2014 si inca nu le-am terminat, astazi 03  iunie 2015...