Cuvinte

Am scris doua postari intitulate Taceri si Taceri, dureroase taceri.

Blogul era aproape de moarte. Cateva sute  de oameni cautau zilnic sa vada daca nu apare ceva, din ce in ce mai putini, multi poate ar fi uitat toate amintirile mele si poate nu era un lucru rau. Dar am scris,  un fluviu de cuvinte am revarsat pe paginile albe . Nu vedeam ce scriam , doar simteam fiecare cuvant adanc, dureros ... "Cuvintele bine gandite au radacini in tacere adanca" spunea Richard Wurmbrand.Brusc blogul a renascut, sute de oameni citeau, multi bucurandu-se, multi lacrimand... 

Cred ca asa a fost pentru ca au inceput sa vina cuvintele celor dragi...Nu am cerut ingaduinta sa postez aici, dar o voi face fara sa dau nume , mesajul unor dintre cei dragi de departe. Sau... de ce sa nu spun? Ea e Marinela si de undeva de foarte departe imi scrie:

"Ah, cu ce sete si dor am citit postarea de pe blogul dumneavoastră dar m- am întristat tare mult de oamenii suferinzi ( sunt atât de mulți ...)de dumneavoastră ca va simtiti dezamagita si neiubita - da-ți mi voie sa va contrazic - sa știți ca noua ne sunteți atât de draga ca ați rămas in inimile noastre si sa știți ca am"zavorat"bine ușa inimii , ne bucurăm cu dumneavoastră si plângem cu dumneavoastră .... Si va mai zic ceva .... Spuneați ca nu va iubește lumea - dar pe Mântuitorul l- au iubit ?? Si cât bine a făcut, cât a vindecat, câti a înviat, ....poate ca va deschideți prea mult viața, sentimentele, trăirile in fata unor oameni cărora nu ar merita, sau poate ca e doar o părere gresita a dumneavoastră ca nu va Iubește X sau Y. Când cineva nu răspunde la "dragoste" cu aceeași dragoste înseamnă ca acel cineva are probleme personale fie cu propriul suflet încărcat cu ceva păcate nespovedite fie probleme cu cei de lângă ei si ...... la urma urmei ce nevoie aveți sa va iubească lumea? Ce va da lumea? Ispite, neliniste, .......ați citit de multe in cărțile de rugăciune "ispitele de la trup, de la LUME si de la diavol , ..... Sa va doriți sa va iubească Copiii și Dumnezeu care sunt convinsă ca va iubesc enorm! Si știți f bine ca Dumnezeu va Iubește mai mult decât noi ceilalți la un loc si pe mine ( de ex) mai mult decât toți ceilalți la un loc ( așa a spus la predica de azi de la Putna ) . Așa ca orice ați face lumii niciodată nu o veți mulțumi! Va sfătuiesc sa vorbiti mai mult cu Dumnezeu si cu Sfinții si cât mai puțin posibil cu "lumea". Va deschid bratele larg pt o îmbrățișare calda si sincera! Va pupam !"

Nu e singurul mesaj primit!Am simtit lumea mea  strangandu-se in jurul meu si acel reflux despre care vorbeam ieri, parca se duce undeva la alte oceane...

Dar imi doresc el sa dispara de tot, nimeni sa nu treca prin suferinta pe care eu am trait-o  si imi doresc pentru voi toti sa simtiti doar iubire si pace si impacare cu lumea.
 Of, dragilor, atat de scurta este viata, asa de repede trece si in atat de multa suferinta uneori, incat ce sa avem de impartit? Lumea e mare! Avem loc toti. Cred asta si mai cred ca Ella are dreptate,nimeni nu ne poate lua locul in inima altuia, daca avem un loc.Si daca nu avem, nu-i nimic ! Inseamna ca altceva trebuie sa cautam, alta e voia lui Dumnezeu cu noi...
Totusi cred ca indiferent cum ne este viata,avem mai multe motive sa ne bucuram decat sa ne intristam, avem mai multe lucruri pentru care sa multumin decat cele pentru care sa fim nemultumiti, mai multa lumina primim decat intuneric...mai repede putem ajunge la pace si mai usor decat sa ducem permanente razboaie...

"Nimeni nu te învinuieşte de nimic, doar tu însăţi încetează să-i învinuieşti pe alţii şi linişteşte-te. Nu are nici un rost să-i învinuieşti pe alţii; dacă ai dreptate desăvârşită, atunci fii liniştit/ă.

Conştiinţa curată îşi este ei însăşi liniştire; de ce să căutăm la alţii dreptate sau vină? Fiecare din faptele personale fie se va proslăvi, fie se va ruşina." spune

Sf. Ambrozie de la Optina.

Iubesc cuvintele, pentru ca ele daca sunt cuvinte frumoase, te fac fericit...dar in aceste zile, poate cel mai mult in o suta de ani cat am, iubesc mai mult tacerea in care merg pe malul acestei vietii,singura, culegand scoici si ascultand soapta apelor adunate in acest ocean care este inima mea...