Am avut o zi mai grea.Aproape strivita intre Codul penal, angajamente de plata si contracte de locatiune...Dar am incercat sa-mi pastrez zambetul si linistea. Si nu stiu cum (nu incetez sa ma minunez cum e posibil)ideile vin de parca eu as avea vreun merit si stiu ca nu am.Ingerul meu imi arata exact unde sa caut si tot el dicteza cuvintele si totul se insiruie frumos, clar, simplu...
Doar ca multimea de acte de pe birou e tot mai mare si pare putin posibil sa fac ordine. Desi, nimeni nu e de neinlocuit.Sigur in locul meu altcineva ar fi mai operativ si mai ordonat.
Inca nu terminasem de dat secretarei ce avea sa faca ea, cand am auzit clopotele batand la manastirea de langa mine.Am luat din geanta un batic si am plecat grabita. E primadata cand merg la o inmormantare fara flori ! Nu am avut timp sa cumpar si daca mai pierdeam timp si pentru asta , chiar as fi fost degeaba acolo. Asa ca am mers grabita, m-am strecurat in multime si acolo,in biserica, in colt,langa ultimile strane, dupa butoiul cu aghiasma, m-am adaugat rugaciunii preotilor.
Nu am vazut sicriul dar am stat langa capacul care acum acopera trupul unui barbat tanar pe care l-am cunoscut si eu . Varul cumnatului meu! A murit la 49 de ani de ciroza.A murit si desi era medic nu a acceptat niciun moment moartea. Nu s-a pregatit de intalnirea cu Dumnezeu asa cum de milenii poporul acesta o face! Nu s-a spovedit si nu a primit sfanta impartasanie.
Biserica era plina de oameni. Si curtea manastirii! Am zarit o multime din oamenii pe care ii cunosc. George era un tip jovial, bonom... Credea in Dumnezeu dar nu venea la biserica, nu stiu din ce motive... chiar nu stiu!
Il cunostea un oras intreg, dar... preotii care au slujit la inmormantare nu-l cunosteau. Nu au spus niciun cuvant despre el. Nu a fost nicio vorba in afara slujbei atat de frumoase. Si am simtit tristetea preotilor si durerea ca nu l-au cunoscut si acum e prea tarziu!
Cati dintre noi nu suntem la fel?Si daca eu si Grig nu am fi fost niste persoane publice, oare la inmormantarea lui ar fi stiut parintele sa spuna ceva despre el, despre noi? Nu cred!
Asa si el, omul acesta!
Niciun cuvant de incurajare familie, sotiei si fetitei , parintilor, fratilor, familiei...
Am stat cu capul plecat si ii spuneam lui Dumnezeu" Doamne, iarasi te rog!Cersator sunt ,Doamne si fara masura in ruga mea! Dar ce este pentru tine acesta?... în iad cine Te va lăuda pe Tine?(psalmul 6)...cuvintele lui David veneau in mintea mea , nu stiu de unde aduse...
Stiu cat de greu va fi familiei,fetitei, sotiei, parintilor, dar stiu ca si mai greu o sa fie pentru el...
"Vai, câtă luptă are sufletul când se desparte de trup! Vai, cât lăcrimează atunci, şi nu este cine să‑l miluiască pe dânsul! Către îngeri ridicându‑şi ochii, în zadar se roagă; către oameni mâinile tinzându‑şi, nu are cine să‑i ajute. Pentru aceasta, iubiţii mei fraţi, cunoscând scurtimea vieţii noastre, adormitului să‑i cerem odihnă de la Hristos, şi sufletelor noastre mare milă." canta cu voce blanda, indurerata un calugar tanar si carnea se incretea pe mine!
Fraţilor, despre cei ce au adormit, nu voim să fiţi în neştiinţă, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi care nu au nădejde. Pentru că de credem că Iisus a murit şi a înviat, tot aşa credem că Dumnezeu, pe cei adormiţi întru Iisus, îi va aduce împreună cu El. Căci aceasta vă spunem, după cuvântul Domnului, că noi, cei vii, care vom fi rămas până la venirea Domnului, nu vom lua înainte celor adormiţi, pentru că însuşi Domnul, întru poruncă, la glasul arhanghelului şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi cei morţi întru Hristos vor învia întâi. După aceea, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi, împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul, în văzduh, şi aşa pururea cu Domnul vom fi.
Epistola întâi către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel
(IV, 13‑17)
Multa speranta lasa in inimile noastre acest apostol. El se citeste nu numai la slujba inmormantarii , se citeste si la slujba parastasului, de aceia de regula il auzim sambata, dar ...
47. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce crede în Mine are viaţă veşnică.
48. Eu sunt pâinea vieţii.
49. Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit.
50. Pâinea care se coboară din cer este aceea din care, dacă mănâncă cineva, nu moare.
51. Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu.
52. Deci iudeii se certau între ei, zicând: Cum poate Acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?
53. Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi.
54. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.
55. Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură.
56. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el.
57. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine.
Dar mie mi-a luat mult timp sa inteleg, mult drum si multa suferinta am parcurs ca sa inteleg si sa lupt pentru asta: sfanta impartasanie!Si spovedania, bineinteles spovedania!
Parcurg multi kilometri, dau din timpul meu pamantesc un prinos important...dar ajung acolo, unde Dumnezeu a randuit si ingenunchez de cele mai multe ori pe lespezi goale.Dar fara moartea lui Grig unde as fi fost?
As fi fost bucuroasa sa-l fi intalnit cumva pe George inainte si sa fi vorbit cu el. In multime am vazut foarte multi oameni cunoscuti si am vazut ca aveam o multime de prieteni comuni,ar fi fost poate posibil sa ne fi intalnit in acesti ani si sa fi vorbit...dar, vina mea a fost, vina mea ca am iesit din lume ...si ma gandeam ca e si vina mea ca el a plecat total nepregatit...
Nu m-am apropiat de sicriu si nu am vrut sa-l vad cum il facuse boala lui cumplita. Sa raman cu amintirea chipului lui frumos, vesel totdeauna pus parca pe glume... dar m-am gandit ce cuvant evanghelic i-as spune acum la despartire...
Si mi-am amintit cum l-am cunoscut acum aproape 20 de ani cand cumnatul meu l-a adus la mine spunandu-mi ca vrea sa ma cunoasca. A aparut in biroul meu, inalt, frumos, elegant, umpland cumva incaperea. Vroia sa-mi ceara ceva, nu pentru el ci pentru o verisoara de-a lui, sa o angajez pe un post...pe orice post... L-am ajutat! Si am angajat-o pe acea persoana,o femeie minunata si un salariat impecabil, peste ani am angajat-o si pe fiica ei, un copil la fel de bun ca si mama...Astazi , Luiza imi pune , dimineata de dimineata cafeaua pe birou si cand nu ma pricep la calculator ea descurca toate! Cine cui i-a facut un bine? Eu lui sau el mie?Retorica...
Si daca doar acest fapt ar fi, desi, tocmai pentru a intari cuvintele frumoase despre el ale celor care l-au cunoscut bine, interventia lui dezinteresata pentru verisoara lui imi arata si peste ani, ca era cu adevarat un om bun si faptele lui bune sunt si mai multe, dar si daca doar acest fapt l-ar avea, dupa modelele din pateric , tot as putea sa-i spun"Indrazneste, scoala-te! Te cheama!" (Marcu 10, 49)... Pentru ca eu cred,ca Iisus Hristos , Rascumparatorul nostru , nu lasa nerasplatita nicio fata buna si stia inima lui buna si cat de mult iubea florile, animalele , copiii si pe fiica lui...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu