Sunt cativa ani in care nu am mai citit decat Sfanta Scriptura si ea a umplut minunat viata mea. Am gasit acolo tot ce mi-a trebuit! Sfanta Scriptura si scrierile sfintilor parinti..."Alege-ti tacerea, pentru ca ea te infraneaza de la multe rele "(Sf. Isaac Sirul).
Am tacut catva timp. Nu am mai scris pe blog. Chiar am avut gandul sa-l inchid. Zile intregi nici macar nu am deschis sa vad daca este vreun comentariu sau daca mai sunt multimea de postari. Acum cateva zile, Sultana m-a sunat "suparata"
-De ce nu scrii? Ce se intampla cu tine?
Acum cateva zile altcineva imi punea:
-Ce daca nu ma suni sau nu-mi raspunzi la telefon! Eu deschid blogul si citesc si esti aproape de mine!
Si acest lucru m-a facut sa-mi doresc nu numai sa-l inchid, adica nu numai sa nu mai scriu, dar sa-l si adorm si nimeni sa nu se mai poata uita in arhiva.
Insa este un blog in care scriu cu binecuvantarea duhovnicului meau si a unui episcop si fara binecuvantarea sfintiilor lor, nu pot sa-l inchid.
Am ales sa tac!A fost o tacere din care am vrut sa se inteleaga supararea mea . Desigur, nu ma supar pe cei care risipiti in lume cautati pe aceste pagini ceva care sa va ajute in orice mod posibil, sau poate cunoscandu-ma deja, din dor ma cautati.Sau poate vreti un gand sincer, sau un cavant al altui om napadit de ganduri, de trairi, de bucurii sau tristete.Nu. Supararea mea a fost pe cei de langa mine. Pe cei care ma cunosc si stiu blogul ca fiind al meu. Pe cei care cauta in el cu invidie, cu ura , cu viclesug doar sa fie informati unde sunt, ce fac, cine e langa mine,sau langa cine sunt, ca ma doare si ce bine ca ma doare:''prieteni", membrii ai familiei, da, exista si asta!
Tacerea , exact asa cum spune Sfantul Isaac Sirul m-a infranat de la vorbe .
Tacerea m-a ajutat sa ies la o raza de lumina, doar o raza...
Mi-era dor de oamenii buni din viata mea, oameni rispiti in lume... Aurelia si Daniela... Nuta si Anamaria... Marinela si Gicu,Aurora si Cristina, Marcela, Sultana,Camelia, Corina care ma suna din cand in cand...oameni pe care i-am cunoscut , langa care am stat 7-8 -20 de zile , dar care au ramas sufleteste lafel...Dar ei sunt departe.
Si in zilele in care credeam ca nu mai pot,a venit in calea mea parintele Alexie, bland, linistit, zambitor si cunoscand toate cele ce le gandeam.Scriam candva ca poate sa nu ma iubeasca nimeni in acesta viata, pe mine ma iubeste Parintele Alexie si e destul!Pentru ca e atat ingaduinta si intelegere in sfintia sa, incat oblojeste tot.Parintele Alexie e singurul om care ma intelege.Nu l-as minti nici macar prin omisiune!Si asta pentru ca stiu ca parintele niciodata nu ma priveste nici cu suparare, nici cu dispret si niciodata pentru rezolvarea unei probleme nu-mi spune ca vina e a mea si totdeauna fara cearta,fara repros ca nu am stiut asta, imi da "solutia" problemelor , exact ca la matematica! Formula!Doar s-o aplic!
"Iubeste-i pe oamenii acestia ca o mama si in loc sa-i judeci , roaga-te, retrage-te in rugaciune si rugaciunea va pune liniste in inima ta!" -asa mi-a zis Parintele Alexie
Dar e greu sa te rogi!Foarte greu!
In jurul meu s-a asternut multe zile tacerea.Eu taceam.Lumea tacea.Am plecat... pe ici pe colo...Bucuresti...Slobozia... Sfintii voievozi zi de zi, sfanta liturghie de sfanta liturghie... serviciu...lumea parca se retragea precum oceanul la reflux, castelul meu ramanea parca in noroi si 
asta ma nemultumea si mai mult.Nu se poate ca oamenii sa te foloseasca doar si sa nu te iubeasca! Nu poate sa fie doar interes intr-o relatie. E normal interesul, acesta ne si apropie, dar nu se poate doar el sa fie, in rest unui om cu care ai trait alaturi sa nu-i pese nici de bucuria , nici de durerea ta, nici ca nu te mai vede. Sa fie fericit ca el singur e pe acele carari pe care inainte ai umblat impreuna.Sa fie fericit ca asemenea unui cuc a reusit sa te arunce din cuib.
Unde a fost prietenia? A existat?Unde e iubirea de care vorbeste Mantuitorul?
"Iubeste-i pe oamenii acestia ca o mama si in loc sa-i judeci , roaga-te, retrage-te in rugaciune si rugaciunea va pune liniste in inima ta!"
Si ma straduiam cu durere sa respect"canonul" de iubire al Parintelui Alexie
Dar Dumnezeu avea sa-mi arate cat de mici sunt toate aceste probleme comparativ cu problemele lumii.
O prietena foarte draga, fosta colega de facultate a avut o problema de sanatate. Si mi-am luat geanta cu cateva lucruri . Am pus peste ele multime de carti de rugaciuni , ceaslov, psaltire, Biblie si am plecat! Am stat cateva zile si mai ales nopti, in spitalul Fundeni!
Aici in mjlocul suferintei fizice si sufletesti avea sa mi-se arata cat de fara importanta era blogul meu, tulburarea din jurul meu, invidia sau nepasarea unor oameni pe care pana la urma, de ce as vrea sa fie altfel?
Am dat acelasi mesaj celor cinci calugari, ieromonahi pe care ma sprijin de foarte multi ani, sa se roage pentru omul meu drag...spunandu-le unde plec. Am ridicat crucea si am pus-o pe umar! Aceasta e voia lui Dumnezeu? Sa fie voia Lui! Si am realizat iar ca un fulger traznind mintea mea , ca Dumnezeu ma lasa singura pentru ca eu niciodata nu L-am gasit decat in singuratate si suferinta ! Si daca la capatul drumului de suferinta este El, ce mai conteaza traseul?De ce sa ma iubeasca oamenii? Ei, ca si mine, sunt limitati si ca si mine nu stiu decat sa puna pe altul mai sus de propriu trup, propriul interes.
M-am trezit intr-un salon cu sase paturi, cate trei pe o parte, cinci erau ocupate si exact langa patul prietenei mele,Liliana, pe care o urmam era un pat liber! Al meu. Purtarea de grija a lui Dumnezeu pe care o simt de sapte ani si sapte luni.. in salon oameni foare bolnavi, operati sau asteptand sa fie operati. Tristi, speriati, singuri, cel mai adesea singuri.Persoane mature dar si foarte tineri.Si i-am vazut ca pe dansatori la circ, mergand pe sarma 
Tin in mainile ciuruite de perfuzii griji si spaime: viata abia inceputa a pruncilor, adolescenta lor netraita, scolile abia incepute, povestile de iubire inca netraite, nepotii abia invatati sa mearga, soti in prag de batranete, nestiind sa se descurce fara ei...
Cum sa renunti sa traiesti viata pe care atat ai iubit-o?Cum sa spui ca nu-ti pasa daca mori?Cum sa spui ca nu te sperie suferinta? Vezi cat de greu e sa stai cu bratul intins si ace de seringa sa-ti intepe pielea si sa rascoleasca in carnea ta dupa vene! Vezi cum e sa stai intins numai pe o parte ore intregi si din trupul tau sa atarne furtune, tuburi transparente de dren...
E foarte greu!E greu sa traiesti durerea ta unica intr-un mod in care unici suntem. Dar si mai greu este , ca in patul de langa tine sa mai vina inca o persoana tanara...
-Esti speriata?Ti-e frica?
-Da! -si ochii s-au umplut de lacrimi...
-Dar ce s-a intamplat?
-Nu stiu! Mi-a aparut ceva aici, sub piele, uitati se si vede cu ochiul liber!
Si imbracamintea se ridica sau se lasa in jos si in fata nostra apar sarcoame ...
-Am o fetita de 2 ani , blonda cu ochi albastri. Asa m-am rugat sa fie!
Nu are nimic altceva mai de pret , in clipa incercarii ei cu moartea si cu durerea. Doar ingerul acela de fetita de doar doi ani!
In rezerva de alaturi o tanara frumoasa, inalta , bruneta sta pravalita pe o parte.O cheama Adriana. Sotul care a stat alaturi toate noptile, pe un fotoliu ,a plecat...
-A plecat la noi acasa, la F... e preot si trebuie sa mearga sa faca sfanta liturghie! Si nu se intoarce pentru ca urmeaza Sfintii Apostoli Petru si Pavel!
Aveti copii?
-Da, o fetita Andreea-Maria si un baiat Ioan-Arsenie!Mi-au murit trei copii!
Si nu intelegi cum de duce atat durere. Nu intelegi din prima, pentru ca apoi intelegi...
-Parintele va tine cu rugaciunea sfintie sale!
Si doamna deapana povestea...
-Am zidit o biserica din temelii!Si nu avea parohie ca cineva anume sa-l ajute! Si am vazut atunci cum Dumnezeu aduce tot ce iti trebuie!
Si capul ei frumos de femei tanara si inima ei buna se pleaca in fata iubirii lui Dumnezeu!
-Ce faceti? Cum va mai simtiti?
Femeia de alaturi, Doina e atat de frumoasa ca ai privi-o mereu. Are o finete de portelan rosenthal. E singura in spital, nici nu are cine sa fie cu ea! Sotul e dependent de insulina, merge la tratament de patru ori pe saptamana,in Braila orasul lor, iar singurul fiu a ramas cu tatal. Ea este singura!
-Nu vreti sa-mi dati lucrurile sa vi-le spal la Ruxandra si sa vi le aduc diseara?
-Nu, multumesc mult, poate vine o verisoara sa ma vada si i le dau ei.
-Sigur nu vreti? Nu ne este deloc greu!
-Nu... sunteti foarte draguta!
Si ochii ei se umplu de lacrimi! Nu este obisnuita sa fie rasfatata!
Alaturi o doamna in varsta, frumoasa ca bunica din povesti!
Cu părul nins, cu ochii mici
Şi calzi de duioşie,
Aieve parc-o văd aici Icoana firavei bunici
Din frageda-mi pruncie.
-Dar dumneavoastra ce aveti?
-Imi face histerectomie totala! Si am ceva la colon...
In noaptea in care nu am mai avut unde sa dorm, m-a chemat in pat cu ea, s-a asezat pe margine intr-o singura pozitie o noapte intreaga, ca eu sa am loc!Si am dormit bucuroasa sa o simt alaturi mirosind a frumos ca si inima ei.
Ochii ei albastrii nu se inoreaza niciun moment! Stanca a trecut prin atatea, incat ce mai conteaza propriu cancer? Fiica i-a murit la doar 40 de ani de cancer. Mariana. Ea, Mariana e deja pe pomelnicul meu alaturi de dragii mei adormiti!
Iubeste sfintii toti dar cel mai mult pe Sfantul Dimitrie izvoratorul de mir si are mare bucurie cand se gandeste ca o sa fie operata exact de ziua Sfintilor Apostoli Petru si Pavel...
-Dumneavoastra ce sfant iubiti mai mult-am intrebat-o pe pacienta din patul urmator
-Eu? Pe ...pe...pe asta...cum ii zice? Pe...Iisus!
Cred ca atat stie! Dar pe acesta Il iubeste."Acesta este Fiul Meu Cel iubit, intru Carele am binevoit, pe Acesta sa-L ascultati (Mt.3,17; 17,5)...
Am intrebat-o cum o cheama si mi-a spus Leila! Nu prea intelegeam numele pentru ca il pronunta ciudat, si dupa doua zile, am luat fisa medicala si am citit-o
-Ia sa vedem cum se scrie numele!
De fapt se scria ... Leila Maria! Leila era numele de familie , numele ei de botez fiind Maria!
-O stie Dumnezeu! mi-a raspuns incercand sa ma linisteasca , doamna Marcela!
Pe ea am lasat-o ultima pentru ca ...imi e greu sa scriu despre ea.
O doamna distinsa,frumoasa, puternica, desteapta, femei obisnuita sa conduca, sa ajute,sa munceasca. Acum un an si patru luni i -s-a nascut prima nepoata. O fetita ca un ingeras, Ema- Maria!A crescut-o de la nastere, impartindu-se intre spitalul in care lucreaza si casa fetei ei din Corbeanca!
-Am zis ca o voi creste pana...
si fraza se frange. Pana cand?Impreuna cu ea e sora,cat am stat in spital si ea a fost alaturi "dormind "fie in pat cu mine , fie pe scaune...
-As da orice ca ea sa fie bine! As da un rinichi, sau o bucata de ficat... sau ce o trebui , ca ei sa-i fie bine!
Asta simti acolo, ca vrei sa multumesti lui Dumnezeu pentru sanatatea ta si ca vrei sa o dai celor care nu o au!
Ieri am fost la biserica din curte de la Fundeni. Le-am lasat in grija Maicii Domnului si am plecat la biserica. Totdeauna imi este greu cand nu sunt la Closca. Uneori imi e dor de Bujoreni si locul meu in ultima strana de acolo. Sau as vrea sa fiu la Banceni in strana de langa Maica Domnului, sau la usa bisericii de la Manastirea Sfintii Voievozi din Slobozia. Ieri nu mi-a parut rau de nimic. Ieri am fost exact in biserica in care trebuia sa fiu,biserica din curtea spitalului Fundeni. Am dus la altar pomelnicul meu numai cu bolnavi,numai bolnavi, spre bucuria preotului. Ieri nu am scris pentru sfanta liturghie decat bolnavi si pe Andreea, nora mea, aflata aproape de nasterea bebelusului. Nici macar pe Andrei sau pe Ruxandra nu i-am trecut si nici un fin...si nici un preot, nici macar duhovnicul...Biserica era plina de enoriasi din zona , dar si de foarte multi bolnavi internati in spital, unii erau in halatele din spital si in carucioare pentru cei cu handicap.Acesta a fost lumea in care ne-am rugat ieri. O lume plina de suferinta.Parintele s-a rugat special pentru ei ...
Evanghelia de ieri a fost evanghelia lor!
Asemenea sutasului am stat la usa altarului si apoi in rugaciune, spunand: "Doamne, ... zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit.
Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca..."(Evanghelia dupa Matei cap 8)
Cred si le-am spus mai apoi, ca daca ai acesta credinta in puterea Lui, Iisus poate vindeca orice boala.Credinta vindeca. Iisus pentru iubirea celui care se roaga cu credinta. Iubirea pentru fiecare dintre cei aflati in suferinta, ca sunt ai nostrii, fratii nostrii, copii nostrii sau doar suflete cu care te intalnesti intr-o viata. Sa nu-ti fie indiferent cel de langa tine, cel cazut in boala, sa nu treci precum israeliteanul, precum levitul pe alaturi, grabit...sa te apleci asupra celor aflati in suferinta si sa ai credinta ca totul, si suferinta dar si bucuria sunt in mana lui Dumnezeu si ca daca iti sunt de folos, Dumnezeu asta iti va da.Sa ai iubire! Si sa daruiesti iubire!
E singurul lucru care mi-a lipsit in acesta viata! Mi-e dor de iubirea lui Grig. Mi-e dor de iubirea mamei mele. Mi-e dor de iubirea prietenului meu, Tudor. Le-am avut si nu le mai am, pentru ca ei nu mai sunt aici. Probabil le am Dincolo, dar nu le mai simt! Nimeni nu bea cu mine cafeaua cum o bea Grig, pentru ca a bea cafeaua e un act de iubire, inseamna a povesti, a imparti trairi , intamplari unele cotidiene, dar cotidianul e cel care ne sfarteca viata. Nimeni nu ma mai suna ca mama sa ma intrebe ce fac si daca ma doare in gat. Nimeni nu imi mai aduce flori cum o facea Tudor si niciun om nu mai e partizanul meu fara sovaiala cum era el.
Da, exista Parintele Alexie, da, slava lui Dumnezeu existaParintele Alexie, dar e departe, la 265 de kilometri de casa mea si suntem sute de insi langa sfintia sa si...inca semnez mesajele pe care le dau, nu am garantia ca ma stie dupa "verbul" pe care il folosesc. Da, este Parintele Leontie si multumesc lui Dumnezeu pentru asta, dar suntem si mai multi alaturi de sfintia sa si fiecare caz e mai grav decat al meu ...In cate sa se imparta un om, un duhovnic?La capul cui sa fie mai intai?
Stiu insa un Pastor si pe El L-am cunoscut inaintea tuturor preotilor,este Cel care spune
| "Eu sunt păstorul cel bun şi cunosc pe ale Mele şi ale Mele Mă cunosc pe Mine.15.Precum Mă cunoaşte Tatăl şi Eu cunosc pe Tatăl. Şi sufletul Îmi pun pentru oi."(Evanghelia dupa Ioan cap 10) |
El cunoaste glasul oilor Sale. El, spre deosebire de cei care m-au lasat in greutati si au plecat dupa 99 de oi, El, Pastorul cel bun a plecat in cautarea mea de mii de ori si pana nu m-a adus la scaunul de spovedanie si la lacrimi nu m-a lasat. El,cred ca s-a odihnit, doar cand eu ridicandu-mi capul spre sfantul potir, L-am primit cu cutremur... spre tamaduirea sufletului si trupului, doar in secundele acelea... De aici vine sanatatea mea, desi sunt un om care nu ma ingrijesc. Nu ma hranesc bine. Nu dorm bine. Nu merg la doctor cand ma doare ceva.
Si le spuneam acestea inainte sa plec din spital, ieri, abia iesita din biserica, dupa Sfanta Liturghie! Ca singurul care le poate ajuta este Dumnezeu si El este singurul care le poate tamadui in acesta viata... Si le-am spus sa-L lase sa ajunga la ele ! Le-am sarutat una cate una si le-am daruit uleiuri de la Sfantul Nectarie si sfantul Efrem , semne de carte cu care am atins Sfantul Mormant si ce alte sfintenii am avut la mine... Ochii lor erau umezi si-mi multumeau ...
- Si daca nu ne vom mai vedea in acesta viata, sa ne vedem Dincolo si sa-mi amintiti, daca voi uita, ca ne-am cunoscut!
Si am plecat intrand intr-o alta tacere. Am strabatut drumul spre casa pe langa campuri unele deja secerate
si este totusi atat verde in lume, atat curatenie, atata speranta...
Nu ascult decat bataile singure ale inimii mele si incerc nepriceputa sa le potrivesc cu letania in care desi par singura sunt si cu ele toate" Doamne , Iisuse Hristoase, miluieste-ma". Se pare ca am inteles ca desi e important sa te iubesc cineva, mai important e ca tu sa iubesti!
