Uneori e greu sa pleci din casa ta, de langa icoanele tale, din spatiu in care foarte rar un apel telefonic tulbura linistea ta.
Si mai ales cand e inca dimineata si ai zabovi poate la un pahar cu lapte cald si o felie de cozonac langa cei dragi tie, chiar daca ei sunt doar imagini in rame frumoase...
Dar m-am desprins si am plecat la Closca, iarasi la Closca, unde maicutele ma asteptau, asa cum promisesem, sa revin. Si le-am gasit in biserica asteptand sfanta liturghie...
Am facut pomenirea celor adormiti. Impreuna ne-am rugat iar pentru ei... S-au implinit trei luni de la plecarea mamei la Domnul si cred ca niciodata nu voi considera ca am facut destul pentru ei.
Am petrecut restul de zi la Closca. Timpul intr-o manastire are o alta dimensiune. Sunt multe de facut, mai ales acolo, intr-o obste destul de mica. Dar alaturi de maici, in schit sunt totdeauna ajutatori si binefacatori.Schitul nu este despartit de lume poate si pentru ca rugaciunea pentru lume nu cred ca se opreste !
Am ajutat la bucatarie. Am curatat cartofi si pastranac, ceapa si morcovi...Am spalat farfurii si cratiti. Am pus masa si am strans masa... Am citit , uneori am vorbit si am mai glumit cu maicutele cu dorinta de a le bucura. Poate am gresit! Uneori cand plec de acolo si le vad agatate de mine si rugandu-ma sa nu plec, imi pare rau ca le arat cat de dragi imi sunt! Dar lupt, inca lupt cu firea mea mult prea lumeasca, prea afectoasa...
Am mers tarziu la culcare, aproape de miezul noptii, dar mancarea pentru pelerini era deja gata: ciorba de peste si cartofi la cuptor cu branza si oua!
-Sa va rasplateasca Dumnezeu si bogdaproste ca ne-ati ajutat-zicea sora Loredana cu ochii umezi.
Si ma gandeam cate alte lucruri mai grele si mai costisitoare am facut in viata mea si nimeni nu mi-a multumit, poate chiar am starnit invidia. Dar aici e binecuvantarea preotului care tine obstea!
Am mers in chilia maicii Ana si acolo, dupa ce am facut impreuna canonul zilnic am inchis ochii multumind lui Dumnezeu pentru ziua pe care am incheiat-o!
Si m-am trezit in fosnetul maicii care isi cauta lucrurile pe intuneric. Nu va imaginati cat de greu e sa gasesti in intuneric lucruri negre in... teanc de lucruri negre!
In linistea camerei se auzea soapta maicii Ana "Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma! Doamne, Iisuse Hristoase miluieste-ma! " si iar mai fosnea ceva...S-a aprins lumina si ... maica m-a vazut ca am deschis ochii. Ziua a inceput cu rugaciunea, binecuvantata zi...
Ap. Efeseni 4, 7-13
Fraţilor, fiecăruia dintre noi i s-a dat harul după măsura darului lui Hristos. Pentru aceea zice: «Suindu-Se la înălţime, a robit robime şi a dat daruri oamenilor». Iar aceea că: «S-a suit» - ce înseamnă decât că S-a pogorât în părţile cele mai de jos ale pământului? Cel ce S-a pogorât, Acela este Care S-a suit mai presus de toate cerurile, ca pe toate să le umple. Şi El a dat pe unii apostoli, pe alţii prooroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători, spre desăvârşirea sfinţilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos.
Ev. Matei 4, 12-17
În vremea aceea, auzind că Ioan a fost pus la închisoare, Iisus s-a dus în Galileea; şi părăsind Nazaretul a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în hotarele lui Zabulon şi Neftalim, ca să se împlinească ce s-a scris prin Isaia proorocul, care zice: pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftalim, spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor care şedeau în ţinutul şi în umbra morţii, lumină le-a răsărit. De atunci a început Iisus să propovăduiască: pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor.
PREDICA Matei 4, 12-17
11 ianuarie 2015
DESPRE TAINA BOTEZULUI
Astăzi, iubiţii mei, în Duminica după Bobotează, vom vorbi despre Botez. Despre care Botez? Nu despre botezul Vechiului Testament, adică despre botezul lui Ioan. Nici despre botezul lui Hristos în Iordan. Vom vorbi despre Botezul creştin, Botezul nostru.
Botezul, fraţii mei, este una din Tainele Sfintei noastre Biserici. A întemeiat-o Însuşi Hristos. Întemeietorul Bisericii noastre a spus: „Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui”(Marcu 16, 16). A mai spus apostolilor: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Matei 28, 19).
Conform acestora, fiecare om ce vine în lume trebuie să se boteze în numele Sfintei Treimi. De ce să se boteze? Ca să i se ierte păcatele. Pentru că fiecare om, iubiţii mei, fie sărac, fie bogat, care iese din pântecele mamei lui, poartă asupra lui păcatul. Fiecare copilaş care se naşte şi este primit în casă ca un înger şi este lăudat de toţi ca un dar al cerului, pare ca un măr frumos, dar înlăuntrul lui are un vierme înfricoşător, viermele păcatului.
- Dar, îmi veţi spune, ce păcat are un copilaş mic?
Desigur, nu are păcatele lui. Poartă însă păcatul acela pe care Părinţii Bisericii îl numesc „păcat strămoşesc”. Este păcatul celor întâi-zidiţi, care se transmite ca o moştenire rea nouă tuturor prin naşterea fizică şi pentru care trebuie să ne tânguim şi să plângem. Acesta este rădăcina, din care odrăsleşte întregul arbore cu multe ramuri al păcatului. Păcatul acesta, fie îl numeşti „strămoşesc”- caz în care oamenii lumeşti râd şi batjocoresc, fie îl numeşti „ereditate” - caz în care te ascultă mai serios, este unul si acelaşi.
Fiecare copilaş, aşadar, are în el acest vierme, păcatul strămoşesc, de aceea se şi botează în apă. Dar de ce în apă? Apa este mijlocul material al Tainei Botezului. După cum, de pildă, este cablul electric pentru aparatele electrice. Ce este cablul? Este un mijloc, un intermediar. Dacă nu există cablul, curentul nu ajunge, vocea nu vine, imaginea nu se transmite. Tot aşa şi în Sfintele Taine, Dumnezeu foloseşte mijloace materiale, ca acestea să devină canale sau cabluri, într-un anume fel, ale electricităţii dumnezeieşti, ale luminii dumnezeieşti, ale glasului dumnezeiesc, care face minuni. Astfel este la Dumnezeiasca Euharistie - pâinea şi vinul, la Mirungere – Sfântul Mir, la Maslu – uleiul; se sfinţesc şi transmit har. Mari minuni au loc in Tainele Bisericii! Dar suntem necredincioşi şi nemulţumitori. N-avem noi duhul părinţilor, evlavia şi credinţa acelora. Aşadar, pâinica de pe Sfânta Masă, din ceasul în care preoţii se vor ruga să vină Duhul Sfânt, este Trup al lui Hristos; şi, iarăşi, vinul din potir, din ceasul acela, nu mai este vin ca acela ce se găseşte în paharele din casele noastre, ci este Sângele Hristosului nostru, Care a fost omorât sus, pe înfricoşătoarea Golgotă.
În felul acesta, fraţii mei, apa pe care o punem în cristelniţă, pentru Botez, din ceasul în care preotul începe Taina şi o binecuvintează, primeşte putere făcătoare de minuni; o putere mai mare ca apa agheazmei (pe care o ai acasă şi nu se strică); o putere mai mare chiar decât apa agheazmei de Bobotează. Ce face apa cristelniţei? Dacă apa materială curăţă trupul, aceasta curăţă sufletul de păcatul strămoşesc şi de celelalte, păcatele personale ale omului. În cristelniţă ce se întâmplă cu alte cuvinte? O nouă naştere, o renaştere. Cristelniţa este pântecele Bisericii; aşa spun Părinţii. O dată ne naşte mama noastră în această viaţă naturală, iar a doua oară ne renaşte Mama-Biserică la o viaţă duhovnicească, mai presus de fire. Din pântecele mamei noastre ieşim copii ai lui X sau Y, copii ai acestui pământ; din cristelniţă ieşim copii ai lui Dumnezeu, principi ai cerului. În felul acesta, omul se distinge ca o personalitate corifeică, ajunge la o înălţime de neajuns.
Cine are ochi să le vadă pe acestea, cine are urechi să le audă, cine are inimă să simtă importanţa tainei? Ce-am făcut din Botez? Vreun eveniment lumesc – social, de îi chemăm la ceremonie pe unul şi pe altul?! Botezul este o Taină dumnezeiască. Din ceasul în care omul va ieşi din apele sfinţite, nu mai este ca evreul şi turcul, nebotezaţi; este botezat. Are asupra lui pecetea Sfintei Treimi. Este scris în registrul matricol al eternităţii. Este de acum copil al lui Dumnezeu, nu copil al lui X şi Y. Din ceasul în care te-ai botezat, ai fost înfiat de Împăratul universului. Aparţii membrilor marii familii, care Il are Tată pe Dumnezeu, Mamă - pe Sfânta Lui Biserică, iar fraţi pe sfinţii îngeri şi arhangheli, pe mucenici şi pe toţi sfinţii lumii celei veşnice a cerului.
Tocmai pentru că botezul are o asemenea mare importanţă şi valoare, de aceea trebuie să se desfăşoare corect, să fie oficiat canonic. Preoţii sunt datori să respecte rânduiala cu scumpătate şi, mai ales, să fie atenţi la intreita scufundare.
Dar şi părinţii şi cumetrii să fie atenţi. Inainte este nevoie de pregătire. În ajunul botezului, tatăl să postească, mama să postească, naşul să postească, toţi să postească; ca să vină Duhul Sfânt şi să-l facă pe copil înger al cerului şi să nu ajungă satană care va destrăma familia, casa, toate. Pentru că din casă va ieşi fie diavol, fie înger.
Părinţi, aveţi o mare răspundere şi în ceea ce priveşte alegerea naşului sau naşei. Nu uitaţi că Botezul creează o rudenie duhovnicească. Aşadar, căutaţi-l nu pe acela care are bani sau o poziţie mare, care este ministru sau prefect sau nu ştiu ce altceva, ci pe un sărăcuţ binecuvântat, o sfântă femeie, un sfânt om, care va intra în casa voastră şi o va sfinţi.
Din pricina acestor interese, nu amânaţi Taina. Nu aşteptaţi, dintr-o slavă deşartă, că va veni din străinătate vreo rudă înstărită sau de aici vreun bogat, ca să-l faceţi cumătru şi astfel să dezvoltaţi legături lumeşti, câştigând economic şi social. Astfel de glorii nu sunt folositoare.
Botezaţi-vă copilul la timp; deoarece, dacă din nepăsarea voastră va muri, eu - care scormonesc cărţile - nu ştiu ce canon să dau tatălui şi mamei, care şi-au lăsat copilul să plece din lumea aceasta aşa, nebotezat. La nevoie, în astfel de cazuri, să fie botezat chiar si de catre un mirean ortodox cu apa, iar daca nu este apa, în aer (in care se afla apa) „în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”, adică să se facă „aero-botez”.
Şi dacă, copilaşul, botezat in apa sau chiar in aer, după neurmatele sfaturi ale lui Dumnezeu, va pleca din această viaţă, nu vă-ntristaţi. Atunci, chiar dacă ar muri, bucurie şi veselie vouă. Îngeraş este. Se duce sus, în ceruri, curat şi neîntinat. Dacă trăia cum am trăit noi păcătoşii, cine ştie ce-ar fi putut ajunge? Oare nu vin uneori momente în care zici: „Dumnezeul meu, de ce nu m-ai luat mai bine de mic, decât să trăiesc şi să văd atâtea lucruri groaznice în această lume”? Câţi copii mor şi pleacă aşa cum au ieşit din Botez, aceştia zboară la tronul lui Dumnezeu, alcătuiesc o ceată de îngeri şi psalmodiază cu serafimii „Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Savaot…” (Isaia 6, 3).
Iubiţii mei! Ar trebui ca după Botez creştinul să nu mai păcătuiască, ci să păstreze curăţia, pe care o simbolizează, de altfel, şi hainele albe care-l îmbracă… Cine însă rămâne fără de păcat după Botez? Din nefericire, nimeni. De aceea, Hristos a hotărât pentru păcatele noastre personale, de după Botez, să trecem printr-un alt botez, o altă baie. Care este aceasta? Este pocăinţa şi mărturisirea.
Aşadar, câţi am primit prima baie, Sfântul Botez, să nu fim nepăsători şi faţă de al doilea, pocăinţa şi mărturisirea, care ne dăruiesc din nou prima curăţie…
Noi, care pe heruvimi cu taină închipuim şi făcătoarei de viaţă Treimi întreit-sfântă cântare aducem, toată grija cea lumească să o lepădăm.
Pe voi pe toţi, dreptmăritorilor creştini, să vă pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor
Am văzut lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc; am aflat credinţa cea adevărată, nedespărţitei Treimi închinându-ne, că Aceasta ne-a mântuit pe noi.
Cel ce binecuvântezi pe cei ce Te binecuvântează, Doamne, şi sfinţeşti pe cei ce nădăjduiesc întru Tine, mântuieşte poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta. Plinirea Bisericii Tale o păzeşte; sfinţeşte pe cei ce iubesc podoaba casei Tale; Tu pe aceştia îi preamăreşte cu dumnezeiască puterea Ta; şi nu ne lăsa pe noi cei ce nădăjduim întru Tine. Pace lumii Tale dăruieşte, bisericilor Tale, preoţilor, si la tot poporul Tău. Că toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorând de la Tine, Părintele luminilor, şi Ţie slavă şi mulţumire şi închinăciune înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Pentru rugăciunile sfinţilor părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu