Incercarile

      Consideram uneori ca zilele pe care le incepem vor fi zile obsnuite. Aceleasi probleme la serviciu, aceleasi lucruri de facut, rutina, rutina dulce a zilelor noastre...rasfoitul facturilor, redactarea contractelor si altor documente,verificarea altora... si gata ceasul vecerniei anuntand ca e timpul sa mergi spre  biserica sau spre casa... Iar acasa , odata ajuns acasa, nimic rau nu se mai poate intampla... cel mult niste telefoane mai lungi, cu vorbe desarte ...

Dar uite ca nu e asa! Totdeauna in viata familiei mele nenorocirile au venit in clipe de liniste.Brusc un telefon. Intr-o clipa o inima se opreste. Intr-o clipa, pe care doar Dumnezeu o stie, viata se schimba in alta viata.

Dar am vazut ca toate incercarile te aduc mai aproape de Dumnezeu si acolo, langa El iti e mai bine, cel mai bine!La cine sa strigi daca nu la El? Cine te poate ajuta daca nu El?

Desigur ne este teama. Fiecaruia ii e teama in incercarile pe care le trece. Si teama vine din faptul ca e greu sa intelegi care este voia lui Dumnezeu cu tine si ai tai. Si vrei ca voia lui Dumnezeu sa fie voia ta lumeasca si crezi ca asa e bine... Stiu... asta fac si eu! Am avut patru mari incercari: moartea lui Grig, moartea fetitei baiatului meu , boala Ruxandrei si moartea mamei.

De la Dumnezeu a fost faptul ca nu am cartit la moartea lor. Am ingenunchiat si am zis in cuvinte simple, ceea ce aveam sa citesc apoi ca a zis  sfantul Iov "Domnul a dat, Domnul a luat! Fie numele Domnului binecuvantat!" Desigur , nu am avut seninatatea lui Iov, am suferit cumplit, inca sufar, m-am imbolnavit , am zacut si inca mai zac, am plans, am urlat, am jelit si inca jelesc. Inca traiesc schimbarea anotimpurilor dureros si mai ales primavara cand totul renaste si pe morminte infloreste iarba. Dar nu am intrebat "de ce". Am inteles ca nu mai pot schimba nimic pentru trecut, pot doar sa transform timpul meu,intr-un timp trait pentru mantuirea lor.

La boala Ruxandrei insa ,lupta era pentru prezent. Stiam ca pot, avand timp, sa lupt sa schimb  prin pocainta,hotararea lui Dumnezeu, am mers in prima biserica pe care o stiam langa mine.S-a "intamplat" sa fie manastirea Antim, am cazut in genunchi si am inceput rugaciunea spre Dumnezeu sa o vindece. Am platit un pomelnic pentru ea, cu lacrimi scriindu-i numele intreg si in dreptul ei , pentru prima data -bolnava!

Cand am putut sa respir normal am sunat la telefon duhovnicul, apoi am dat mesaje preotilor care stiu ca se roaga pentru noi!

Am pornit pentru fiica mea rugaciunea pe care si ninivitenii au facut-o in istoria lor

Iona-cap 3

1. Si a fost cuvantul Domnului catre Iona, pentru a doua oara, zicand: 

2. "Scoala si porneste catre cetatea cea mare a Ninivei si vesteste-le ceea ce iti voi spune!" 

3. Si s-a sculat Iona si a mers in Ninive, dupa cuvantul Domnului. Si Ninive era cetate mare inaintea lui Dumnezeu; iti trebuia trei zile ca s-o strabati. 

4. Si a patruns Iona in cetate, zicand: "Patruzeci de zile mai sunt, si Ninive va fi distrusa!" 

5. Atunci Ninivitenii au crezut in Dumnezeu, au tinut post si s-au imbracat cu sac, de la cei mai mari si pana la cei mai mici. 

6. Si a ajuns vestea pana la regele Ninivei. Acesta s-a sculat de pe tronul sau, si-a lepadat vesmantul lui cel scump, s-a acoperit cu sac si s-a culcat in cenusa. 

7. Apoi, din porunca regelui si a dregatorilor sai, s-au strigat si s-au zis acestea: Oamenii si animalele, vitele mari si mici sa nu manance nimic, sa nu pasca si nici sa bea apa; 

8. Iar oamenii sa se imbrace cu sac si catre Dumnezeu sa strige din toata puterea si fiecare sa se intoarca de pe calea lui cea rea si de la nedreptatea pe care o savarsesc mainile lui; 

9. Poate ca Dumnezeu Se va intoarce si Se va milostivi si va tine in loc iutimea maniei Lui ca sa nu pierim!" 

10. Atunci Dumnezeu a vazut faptele lor cele de pocainta, ca s-au intors din caile lor cele rele. Si i-a parut rau Domnului de prezicerile de rau pe care li le facuse si nu le-a implinit.

Zeci de oameni, sute de oameni s-au rugat pentru ea! Eu insami am fost un strigat catre Dumnezeu pentru ea. Niciodata nu  am fost mai speriata ca atunci si niciodata nu m-am simtit mai aproape de Dumnezeu

Si am petrecut in plans si rugaciune pana in ziua in care , in cabinetul unui doctor, am aflat ca fiica mea e perfect sanatoasa! Si petrec restul de viata, in multumiri catre Dumnezeu,pentru sanatatea copiiilor mei si a celor pe care ii cunosc.

Spune Iisus Hristos in Evanghelia dupa Ioan, "Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea."

Indrazneala noastra trebuie sa fie: rugaciunea catre El.

De trei zile stiu un lucru ingrozitor, un baietel tare drag, un copil de trei ani, pana acum o saptamana perfect sanatos,  a fost  diagnosticat in cateva ore cu leucemie!

Mamica lui si tatal lui,un preot tanar,  bunicii si rudele lui, trec printr-o mare incercare. El, copilul, trece prin mare suferinta fizica.

Un anunt al unei persoane din familie, a miscat sufletele oamenilor. Si a pornit tot ce putea sa le fie de folos. In primul rand rugaciunea  catre Dumnezeu pentru tamaduirea  copilului, apoi donarea de sange... telefoanele de incurajari si mesajele ... Astazi o prietena imi spunea ca preoti insotiti de enoriasi din parohiile lor, au venit si au donat sange!

Nu stiu ce vrea Dumnezeu pentru acest copil si pentru parintii lui minunati, dar stiu ca oricat de mult ii iubesc eu, nu-i iubesc cum ii iubeste Dumnezeu! Si sigur, Dumnezeu are un plan cu ei.

Acum doua seri un preot pustnic imi zicea" Asa face Dumnezeu cu niste oameni frumosi, ca sa ne strangem in rugaciune catre Dumnezeu, pentru ei " Si cred ca multa plata in ceruri vor avea cei care ii ajuta!

Cred ca unul din scopurile pedagogice ale lui Dumnezeu in incercari, este tocmai acesta:ca noi sa putem sa-i mangaiem pe altii in incercarile lor si astfel incercarea lor este de fapt a noastra.

"3. Binecuvântat este Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul a toată mângâierea,

4. Cel ce ne mângâie pe noi în tot necazul nostru, ca să putem să mângâiem şi noi pe cei care se află în tot necazul, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu.

5. Că precum prisosesc pătimirile lui Hristos întru noi, aşa prisoseşte prin Hristos şi mângâierea noastră.

6. Deci fie că suntem strâmtoraţi, este pentru a voastră mângâiere şi mântuire, fie că suntem mângâiaţi, este pentru a voastră mângâiere, care vă dă putere să înduraţi cu răbdare aceleaşi suferinţe pe care le suferim şi noi.

7. Şi nădejdea noastră este tare pentru voi, ştiind că precum sunteţi părtaşi suferinţelor, aşa şi mângâierii."(2 Corinteni 1:3-6)

Si scriu aceste randuri ca si altii sa stie cat e de important ca atunci cand cineva este in necaz sa nu-ti intorci fata ta de la el, ci sa-l ajuti fie si numai cu o rugaciune, ca Dumnezeu sa ridice povara lui.Nu ne putem asemana cu Iisus Hristos decat imitandu-i in viata noastra iubirea pe care a avut-o fata de oameni.Am constatat ca totdeauna cand am fost egoista si preocupata de mine  mi-a fost mai greu...cand am purtat poverile altora, in oboseala acumulata am gasit insa si odihna si bucurie in rezolvarea incercarilor.

Si pentru acesta  scriu, de aceea imi amintesc...

Parcurgem inca de la nastere,  un drum al desavarsirii noastre , drum care , cu mila lui Dumnezeu ne duce la mantuire.Poate nu voi reusi, nici nu cred ca pot reusi fara ajutorul lui Dumnezeu, sunt un aluat slab , sunt un om sovaielnic...plangacios si neputincios. Doua zile  m-a durut o ureche, nu tot timpul, doar din cand in cand si totusi m-am plans la toata lumea. Mi-am pus pe cap basma si m-am uitat plangaciosa la oameni! Cum sa duc durerea daca fizic nu pot?

Dar stiu deja ca suferinta e o cale spre desavarsire, desavarsire la care sunt condamnata prin natura mea umana!Si stiu ca trebuie sa  duc suferinta, trebuie sa ma agat de cruce pentru ca asta vrea Domnul sa-mi dea: crucea vaduviei mele, crucea neputintei fizice de a schimba iarasi becul ars in acesta camera si iar voi sta mult si bine pe intuneric, crucea  singuratatii mele... si ma gandeam ca acceptand singuratatea, ea s-a transformat deja intr-un lucru frumos, un fel de viata care ma linisteste si ma impaca mai mult decat o faceau inainte grupuri de prieteni... cruci....incercari...ispite...

Am invatat deci ca niciodata Dumnezeu nu-mi da fara rost o incercare  si ca daca nu cartesc, tot Dumnezeu ridica povara si aduce curcubeul asa cum ne-a promis prin Noe.

Am invatat ca nu stiu nimic.Ca astazi sunt aici , in fata laptopului scriind si in minutul urmator poate veni ca un fulger o veste neasteptata, rea! Dar am invata si ca niciun lucru rau nu are in el numai otrava, ca Dumnezeu din orice scoate un diamant care sa ne incalzeasca , sa ne lumineze, sa ne sfinteasca... Si de aceea . desi plang in incercari, multumesc pentru ele  si imi plec genunchii la Dumnezeu strigandu-L...sa nu-mi dea niciodata mai mult decat pot duce...
Rugati-va pentru tamaduirea lui Efrem si pentru ca Dumnezeu sa-i ajute  in acesta incercare pe parintii lui, preotul Ioan si preotesa  Mirela , tamaduindu-le copilasul!

1. Doamne, cercetatu-m-ai si m-ai cunoscut.

2. Tu ai cunoscut sederea mea si scularea mea; Tu ai priceput gandurile mele de departe.

3. Cararea mea si firul vietii mele Tu le-ai cercetat, si toate caile mele mai dininte le-ai vazut.

4. Ca inca nu este cuvant pe limba mea

5. Si iata, Doamne, Tu le-ai cunoscut pe toate pe cele din urma si pe cele de demult; Tu m-ai zidit si ai pus peste mine mana Ta.

6. Minunata este stiinta Ta, mai presus de mine; este inalta si n-o pot ajunge.

7. Unde ma voi duce de la Duhul Tau si de la fata Ta unde voi fugi ?

8. De ma voi sui in cer, Tu acolo esti. De ma voi pogori in iad, de fata esti.

9. De voi lua aripile mele de dimineata, si de ma voi aseza la marginile marii

10. Si acolo mana Ta ma va povatui si ma va tine dreapta Ta.

11. Si am zis: "Poate aIntunericul ma va acoperi si se va face noapte lumina dimprejurul meu".

12. Dar intunericul nu este intuneric la Tine si noaptea ca ziua va lumina. Cum este intunericul ei, asa este si lumina ei.

13. Ca Tu ai zidit rarunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcatuit in pantecele maicii mele.

14. Te voi lauda, ca sunt o faptura asa de minunata. Minunate sunt lucrurile Tale si sufletul meu le cunoaste foarte.

15. Nu sunt ascunse de Tine oasele mele, pe care le-ai facut intru ascuns, nici fiinta mea pe care ai urzit-o ca in cele mai de jos ale pamantului.

16. Cele nelucrate ale mele le-au cunoscut ochii Tai si in cartea Ta toate se vor scrie; zi de zi se vor savarsi si nici una din ele nu va fi nescrisa.

17. Iar eu am cinstit foarte pe prietenii Tai, Dumnezeule, si foarte s-a intarit stapanirea lor.

18. Si-i vor numara pe ei si mai mult decat nisipul se vor inmulti. M-am sculat si inca sunt cu Tine.

19. O, de ai ucide pe pacatosi, Dumnezeule ! Barbati varsatori de sange, departati-va de la mine!

20. Acestia Te graiesc de rau, Doamne, si vrajmasii Iti hulesc numele.

21. Oare, nu pe cei ce Te urasc pe Tine, Doamne, am urat, si asupra vrajmasilor Tai m-am mahnit?

22. Cu ura desavarsita i-am urat pe ei si mi s-au facut dusmani.

23. Cerceteaza-ma, Doamne, si cunoaste inima mea; incearca-ma si cunoaste cararile mele

24. Si vezi de este calea faradelegii in mine si ma indrepteaza pe calea cea vesnica.PSALMUL 138)