Biserica Sf. Maria Magdalena este numele dupa care este cunoscuta in intreaga lume, in fapt, este o manastire ruseasca aflata pe Muntele Maslinilor, in apropierea Gradinii Ghetimani.
Biserica este inchinata Sfintei Maria Magdalena (din Mgdala), una din femeile mironosite din care Iisus scosese sapte diavoli. Maria i-a urmat lui Iisus toata viata, alaturi de ucenicii Sai, fiind asa cum ne spun Evangheliile una din purtatoarele de mir. Maria Magdalena este si prima careia Iisus i se arata dupa Inviere, ea mergand sa-i vesteasca pe cei care fusesera cu El, dupa cum ne spune Marcu Evanghelistul.
Unele istorisiri leaga traditia oualelor rosii de Maria Magdalena.
"Se spune ca, dupa Invierea Mantuitorului Iisus Hristos, Maria Magdalena, folosindu-se de relatiile pe care le avea cu anumite persoane de seama din Ierusalim, a reusit sa ajunga la un banchet organizat de imparatul Tiberiu. Ajungand acolo, ea astepta un moment potrivit, spre a putea vesti pe imparat despre maretul eveniment alInvierii lui Iisus. Cand imparatul a ajuns in fata Mariei Magdalena, ea tinea in mana un ou fiert (alb). Vazandu-l, ea a zis: "Hristos a inviat!" Auzind aceasta, cezarul a ras de ea, zicand: "Sansa ca Iisus sa invie din mormant este la fel de posibila ca aceea ca oul pe care tu il tii in mana sa se coloreze in rosu." Exact in acel moment, oul s-a colorat in rosu. Se spune ca, mai apoi, ea a inceput sa marturiseasca Invierea intregii case imparatesti." conform site-ului crestinortodox.ro
Biserica este construita in stilul traditional rus, avand sapte turle aurite in forma de ceapa. Pentru realizarea picturilor a fost chemat Serghei Ivanov, picturile sale pastrandu-se pana astazi. Deasupra iconostasului se poate vedea pictura Mariei Magdalena tinand in mana un ou rosu, infatisand scena mai sus amintita.
Biserica adaposteste o icoana facatoare de minuni infatisand-o pe Maica Domnului, icoana adusa din Liban si scapata ca prin minune dintr-un incendiu. Se pare ca icoanei i se atribuie mai multe vindecari miraculoase.
Pe langa moastele Elisabetei Feodorovna, canonizata drept sfanta martira, in biserica se mai gasesc si moasteleMaicii Varvara Yakovleva, martirizata si ea de puterea bolsevica in iulie 1918. Tot aici gasim trupul printesa Andreea a Greciei, nepoata sfintei mari ducese Elisabeta si soacra reginei Elisabeta a II-a a Angliei, care si-a dorit acest loc spre odihna vesnica.
Biserica este construita in stilul traditional rus, avand sapte turle aurite in forma de ceapa.
Iconostasul este lucrat din marmura alba si bronz. Pe acesta se afla o serie de icoane zugravite de renumitul artist rus, Vereshchaguin. In dreapta iconostasului, intr-un tron sculptat in lemn, se afla asezata icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului Indrumatoarea (Hodighitria). Aceasta icoana a fost adusa din Liban. In secolul al XVI-lea, aceasta a scapat in chip minunat dintr-un incendiu ce a cuprins intreaga biserica. Se cunosc mai multe vindecari minunate, in urma unei epidemii de holera.
Deasupra iconostasului se afla icoana care o infatiseaza pe Sfanta Maria Magdalena, tinand in mana un ou rosu si sezand inaintea imparatului roman Tiberiu. Ea ii spune imparatului despre procesul cel nedrept facut lui Iisus Hristos. Se stie ca, dupa procesul nedrept facut lui Iisus, Irod a fost trimis in exil.
Iisus lupta cu soarta si nu primea paharul ...
Cazut pe branci in iarba, se-mpotrivea intr-una.
Curgeau sudori de sange pe chipu-i alb ca varul
Si-amarnica-i strigare starnea in slavi furtuna.
O mana nendurata, tinand grozava cupa,
Se cobora-mbiindu-l si i-o ducea la gura ...
Si-o sete uriasa sta sufletul sa-i rupa ...
Dar nu voia s-atinga infama bautura.
In apa ei verzuie jucau sterlici de miere
Si sub veninul groaznic simtea ca e dulceata ...
Dar falcile-nclestandu-si, cu ultima putere
Batandu-se cu moartea, uitase de viata!
Deasupra, fara tihna, se framantau maslinii,
Pareau ca vor sa fuga din loc, sa-l mai vada ...
Treceau batai de aripi prin vraistea gradinii
Si uliii de seara dau roate dupa prada.
In gradina Ghetimani -Vasile Voiculescu
In gradina Ghetimani -Vasile Voiculescu
Domnul traieste la Ghetsimani cel mai greu ceas din viata Sa, mai greu poate chiar decat acela de pe Golgota, deoarece acum EI accepta de buna voie moartea si chinurile ce vor veni. Ce va urma a doua zi va fi doar consecinta hotararii din aceasta noapte.
Cele patru evanghelii arata lupta purtata de Iisus in gradina Ghetimani
Sfintii evanghelisti Marcu si Matei arata ca "a cazut cu fata la pamant" (14, 35; 26, 39), Luca spune ca "sudoarea Lui s-a facut ca picaturi de sange care picurau pe pamant (22, 44), iar Sfantul Pavel aduce marturia - primita, desigur, de la ceilalti apostoli - ca Iisus "a adus, cu strigat si cu lacrimi, cereri si rugaciuni catre Cel ce putea sa-L mantuiasca din moarte" (Evr. 5, 7).
Cutremurator!
"Matei arata ca, prabusit la pamant, EI Se ruga: "Parintele Meu, de este cu putinta, treaca de la Mine paharul acesta!" (26, 39). La Marcu, Iisus Se adreseaza Tatalui cu apelativul Avva. In limba aramaica, acest cuvant, avand o pronuntata nuanta de duiosie, inseamna "tata", fiind rostit numai de copiii mici. Pare strigatul unui prunc care, incoltit de primejdie, cere ajutorul parintelui sau. Pentru o farama de clipa, pare ca Hristos a uitat cat de nerabdator astepta sa primeasca botezul mortii (Luca 12, 50), El, care spusese ca grauntele de grau trebuie sa moara spre a aduce roada si ca Tatal Il iubeste pentm ca Isi ofera in dar propria viata (Ioan 10, 17). Toate aceste afirmatii raman acum in umbra: Iisus Se lasa pentru o clipa coplesit de greutatea poverii.
Aceasta sovaiala, cauzata de intaietatea dobandita de omenitatea din fiinta Sa, este insa indata depasita, caci El adauga: "Insa nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti" (Matei 26, 39). Apoi, sculandu-Se, Iisus Se duce la cei trei, pe care ii gasi "adormiti de intristare", spune Luca (22, 45), incercand parca sa-i dezvinovateasca. Fara indoiala, apostolii trebuie sa fi fost istoviti dupa cele petrecute in cenaclu, cand sensibilitatea si atentia le fusesera solicitate la maximum. Rezistenta lor cedase, din pricina emotiilor si a incordarii nervoase. Totusi, sa nu se uite - dupa cum remarca Bruckberger - ca ei primisera investitura sacerdotala chiar in acea noapte si se impartasisera pentru prima oara cu anticipatie cu Sfantul Trup si Sfant Sangele Domnului. Si totusi, ei nu au fost in stare sa vegheze impreuna cu El in aceasta clipa de restriste. Nici chiar Ioan, ucenicul pe care il iubea Iisus, nu a putut sa-I daruiasca un singur ceas Lui, care ne-a daruit tuturor vesnicia! Hristos ar fi dorit pare-se ca, prin mijlocirca apostolilor, intreaga omenire sa fie unita cu EI in rugaciune, dar acestia nu au raspuns la chemarea Sa. Cuvintele lui Iisus rostite catre Petru: "Simone, dormi? N-ai avut tarie ca sa veghezi un ceas?" (Marcu 14,37) rasuna peste veacuri ca o mustrare dureroasa care ii vizeaza pe toti oamenii. Pascal spune ca Hristos ii mantuieste pe ucenici, in timp ce ei dorm. EI sufera singur si ne izbaveste singur, caci mantuirea este dar facut omului de Fiul Tatalui."
"Si apropiindu-se de poalele Muntelui Maslinilor, toata multimea ucenicilor, bucurandu-se, a inceput sa laude pe Dumnezeu, cu glas tare, pentru toate minunile pe care le vazuse, zicand: Binecuvantat este Imparatul care vine intru numele Domnului! Pace in cer si slava intru cei de sus. Dar unii farisei din multime au zis catre El: Invatatorule, cearta-ti ucenicii. Si El, raspunzand, a zis: Zic voua: Daca vor tacea acestia, pietrele vor striga. Si cand S-a apropiat, vazand cetatea, a plans pentru ea, zicand: Daca ai fi cunoscut si tu, in ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tai. Caci vor veni zile peste tine, cand dusmanii tai vor sapa sant in jurul tau si te vor impresura si te vor stramtora din toate partile. Si te vor face una cu pamantul, si pe fiii tai care sunt in tine, si nu vor lasa in tine piatra pe piatra pentru ca nu ai cunoscut vremea cercetarii tale." (Luca 19, 37-44)
Dominus Flevit, biserica de pe Muntele Maslinilor, a fost construita in forma de lacrima, amintind inca si astazi de lacrimile Mantuitorului, varsate pentru inimile impietrite ale evreilor din Ierusalim. Mergand spre Ierusalim, Iisus a plans. Cel de-al doilea Templu al evreilor se inalta pe colina orasului, in toata splendoarea lui. Hristos i-a prezis insa distrugerea, pentru lipsa lor de credinta curata si pocainta. (Luca 19, 37-42)
Biserica Natiunilor...
Atunci le-a zis: Intristat este sufletul Meu pana la moarte. Ramaneti aici si privegheati impreuna cu Mine. Si mergand putin mai inainte, a cazut cu fata la pamant, rugandu-Se si zicand: Parintele Meu, de este cu putinta, treaca de la Mine paharul acesta! Insa nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti." (Matei 26, 36-39)
Desi nu este sigur ca acesta e si punctul exact in care s-a desfasurat scena biblica, asezarea se potriveste descrierii din Sfintele Evanghelii, ba mai mult, actuala biserica, proiectata de arhitectul italian Antonio Barluzzi si realizata intre anii 1919-1924 la initiativa calugarilor franciscani, are in interiorul ei o bucata din piatra, pe care traditia spune ca Iisus a ingenuncheat sa se roage in noaptea dinaintea Patimilor.
Fatada, inchisa de un gard de fier forjat decorat foarte elegant, este asezata deasupra unui grup de trepte. Mai multi stalpi sustin arcurile mari si suple ce inconjoara atriumul, in timp ce timpanul este decorat cu un mozaic modern in care este reprezentat Iisus ca Mijlocitor intre Dumnezeu si oameni.
Arhitectura bisericii din Gradina Ghetsimani este foarte interesanta, imbinand linii tipice ale basilicii crestine (fatada), cu aspecte intalnite la cladirile islamice (in special partile laterale si acoperisul, care are numeroase domuri). Aceasta este o urmare fireasca a contributiilor aduse din mai multe tari.
In interior, se mai pastreaza cateva urme de mozaic ce au apartinut vechii basilici bizantine, construite se pare de imparatul Teodosie cel Mare. Ferestrele, facute din alabastru, sunt translucide, ceea ce face ca lumina din interior sa fie difuza.
Sase coloane monolite sustin douasprezece cupole, interiorul fiecareia fiind decorat in mozaic, cu elemente si embleme nationale, specifice tarilor ce au ctitorit acest veritabil monument eclesial.
Steagurile natiunilor care au ridicat aceasta biserica sunt si ele reprezentate in interiorul micilor domuri, care, prin forma lor semi-ovoidala, dau intregului edificiu un aer oriental puternic. Steagurile sunt in numar de 12.
Partea bisericii care atrage cel mai mult atentia insa, este altarul, in fata caruia se afla asezata, inconjurata in intregime de o coroana de ghimpi realizata din fier forjat, insasi piatra pe care Iisus a stat si S-a rugat pentru Sine, pentru Apostoli si pentru intreaga lume.
In absida altarului exista de asemenea un mozaic ce reprezinta scene precum: "Iisus rugandu-Se consolat de un inger!", iar in absidele laterale alte episoade, tot in mozaic, ale patimirii lui Hristos: "Sarutul lui Iuda" sau "Prinderea lui Iisus".
Sigur este o , biserica frumoasa, amestecul acesta insa de stiluri si de credinte , nu-ti poate da insa linistea, pacea pe care o simti intr-o biserica ortodoxa.
M-am bucurat sa fiu iarasi afara, langa maslinii martori ai suferintei care ne-a pregatit mantuirea.Si ma gandeam rezemata de gard, ca daca nu ma voi mantui, vina este doar a mea!Dumnezeu mi-a daruit totul, doar eu risipesc...
Biserica Sfantului mormant al Maicii Domnului
Parintele Ioanichie Balan: "Iata-ne jos, in biserica de pe mormantul Maicii Domnului. Aici, in adancul pamantului, a fost asezat trupul Fecioarei Maria, care s-a invrednicit sa poarte in brate pe Hristos, Viata noastra! Aici, in satul Ghetsimani, s-au adunat Apostolii de la marginile pamantului sa petreaca la mormant pe Maica Vietii! Aici, Sfantul Apostol Toma, ajungand mai tarziu, n-a mai aflat trupul Maicii Domnului in mormant. Aici s-a smerit "roaba Domnului", cea mai sfanta dintre mame, cea mai curata dintre fecioare, Maica Vietii, mijlocitoarea lumii, mangaierea mamelor, sprijinul fecioarelor, intarirea sarmanilor si acoperitoarea calugarilor si a tuturor crestinilor!"
Mormantul Maicii Domnului este descris in destul de multe carti apocrife. Desi acestea nu sunt intru totul demne de crezare, se observa totusi anumite generalitati. "Adormirea Mariei" dateaza de la inceputul secolului al II-lea, dupa ultimele cercetari, iar autorul a folosit ca sursa traditiile Bisericii primare. Cartea contine multe informatii specifice comunitatii iudeo-crestine, dar a fost considerata neautentica. Cu toate acestea ea poate fi considerata o marturie a cinstirii locului in care a fost inmormantata Maica Domnului si a transformarii lui in sanctuar. Conform acestei carti, Insusi Iisus i-ar fi indicat lui Petru locul de inmormantare: "Gradina Ghetsimani, in afara zidurilor Ierusalimului, in Valea Iosafat, vale strabatuta de paraul Cedron."Conform "Faptelor Sfantului Apostol Ioan", scrisa de Prohor, compusa de Lencius in 160-170, Sfantul Evanghelist a mers la Efes, insotit doar de Prohor si la o varsta inaintata, adica dupa moartea Fecioarei Maria. Cele doua scrisori adresate de Sfantul Ignatie Sfantului Ioan, scrise in jurul anului 370, mentioneaza ca Sfanta Fecioara si-a petrecut ultimele zile in Ierusalim. Scrisoarea lui Dionisie Pseudo-Areopagitul catre Episcopul Titus (363), Relatarea lui Ioan despre Adormirea Mariei (secolul al V-lea) si "Cartea Prea Sfintei Fecioare Nascatoare de Dumnezeu" a lui Pseudo-Meliton de Sardes (secolele V-VI) plaseaza mormantul in Gradina Ghetsimani.
Sfintii Parinti marturisesc si ei faptul ca "mormantul se afla in Ierusalim". Martirologiul Ierusalimitean (circa 431) mentioneaza in Valea Iosafat o Biserica a Sfintei Fecioare", in care se afla mormantul ei, la fel ca si marturia unui pelerin armean. O relatare istorica, "Euthymiaca historia", descrie momentul cand imparatul bizantin Marcian (450-457) si sotia sa Pulheria i-au cerut patriarhului Iuvenalie al Ierusalimului, la Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon (451), Moastele Nascatoarei de Dumnezeu. Iuvenal le-a raspuns ca, "la trei zile dupa adormire, trupul Sfintei Fecioare a fost ridicat la cer, in Mormantul din Gradina Ghetsimani gasindu-se doar acoperamantul ei", care va fi dus apoi in Biserica Vlaherne din Constantinopol
.Sfantul Epifanie de Salamina (403) este primul care vorbeste despre momentulAdormirii Maicii Domnului, aratand ca Sfantul Ioan a mers singur la Efes. In secolele urmatoare, Grigorie de Tours, Isidor de Sevilla, Sfantul Modest, Sfantul Sofronie al Ierusalimului, Sfantul Gherman al Constantinopolului, Sfantul Andrei Criteanul, Sfantul Ioan Damaschin si altii au amintit de existenta Mormantului Maicii Domnului la Ierusalim.
Cineva a purtat din Romania un crin pentru a-l pune Maicii Domnului!
Paraclisul inchinat sfintilor parinti Ioachim si Ana
Mormantul Maicii Domnului se afla in partea de nord a Gradinii Ghetsimani, intr-o galerie subterana adanc sapata in piatra. Deasupra, Sfanta Elena a zidit o biserica intre anii 325-337.
Adormirea Maicii Domnului - cuvant din "Proloage"
Cand a binevoit Hristos, Dumnezeul nostru, sa ia la Sine pe Maica Sa, atunci cu trei zile mai inainte, a facut-o sa cunoasca, printr-un inger, mutarea ei de pe pamant la viata cea cereasca. Deci, instiintandu-se Nascatoarea de Dumnezeu despre aceasta, s-a bucurat, cu bucurie mare, si s-a suit degraba in Muntele Maslinilor, ca sa se roage.
S-a intors, apoi, acasa si a pregatit toate cele de ingropare, incredintand, pe vecine ca, mutandu-se in ceruri, nu numai pe ele nu le va uita, ci pe toata lumea o va cerceta si o va ocroti. Si a impartit vaduvelor sarace vesmintele sale. Si a luat, apoi, iertaciune de la toti si, culcandu-se pe pat, a facut rugaciune pentru intarirea lumii si pentru vietuirea in pace. Si, binecuvantand pe toti cei de fata, si-a dat sufletul in mainile Fiului si Dumnezeului ei. Si multe vindecari s-au impartit tuturor celor bolnavi, prin binecuvantarea ei.
Si, s-a facut, atunci, tunet mare si au venit de la marginile lumii, ca pe niste nori, toti Apostolii lui Hristos, la casa Maicii Domnului din Ierusalim. Si, incepand Petru cantarea cea de ingropare, Apostolii au ridicat patul si au petrecut, pana la mormant, trupul cel primitor de Dumnezeu. Si, sosind in satul Ghetsimani si asezand in mormant trupul Maicii Domnului, Apostolii au zabovit, acolo, inca trei zile, asteptand peApostolul Toma, care din dumnezeiasca randuiala, lipsea.
Si, sosind, Toma Apostolul era intristat, ca nu se invrednicise sa vada, si el, chipul adormit al Maicii Domnului, ca si ceilaiti Apostoli. Deci, s-a deschis, cu hotarare de obste, mormantul, pentru el. Si, daca s-a deschis, s-au minunat, ca au aflat mormantul fara sfantul ei trup si era numai giulgiul lasat, ca mangaiere si marturie nemincinoasa a mutarii Nascatoarei de Dumnezeu, cu trup cu tot, la ceruri.
Pe scurt, dupa credinta Sfintei Biserici, la Adormirea Maicii Domunului, trupul ei n-a cunoscut putrezirea, care vine dupa moarte, nici n-a ramas in mormant. Maica Domnului, cu trupul schimbat, viu si proslavit, a fost mutata, cu trup cu tot la ceruri, ca o parga a intregii omeniri. Dar, spre deosebire de Mantuitorul, ea a fost dusa la ceruri de ingeri, nu prin puterea ei, ca Mantuitorul. Si acolo se roaga de-a pururi pentru noi. Sa avem mare incredere in rugaciunea ei, ca ea singura poate vorbi lui Dumnezeu, ca o mama unui fiu al ei. Dumnezeului nostru slava!
Dar desi aveam acest sentiment, simteam ca mi-e greu sa plec, sa ma desprind...
Drumul nostru insa trebuia sa treaca si pe la ultimul punct din programul pelerinajului nostru
Manastirea Sfanta Cruce din Ierusalim
Potrivit traditiilor crestine locale, Manastirea Sfanta Cruce din Ierusalim a fost zidita pe locul de unde a fost taiat copacul din care a fost facuta Sfanta Cruce a Mantuitorului.
Pomul Sfant, potrivit traditiilor locale, care au si fost infatisate in icoanele zugravite in capela manastirii, a avut la origine o tripla sadire (maslin, chiparos si cedru) din seminte pe care Avraam i le-a dat-o lui Lot. Luand semintele, Lot le-a plantat langa cortul sau, udandu-le numai cu apa din Iordan. Acesta ar fi copacul folosit pentru facerea Sfintei Cruci, pe care a fost rastignit Mantuitorul Iisus Hristos.
Intrarea am facut-o pe langa papagali!
Locul exact al radacinii Pomului celui Sfant se afla in incinta manastirii, intr-o capela subterana, fiind incadrat cu marmura si bronz. Prin partea stanga a bisericii, o usa conduce, printr-un culoar stramt, la camera cu pricina.
In aceasta capela sunt asezate mai multe icoane ce infatiseaza istoria Copacului: Lot, scapand din Sodoma; Avraam, dand lui Lot cele trei seminte; Lot, plantand semintele; Lot, udand Copacul Sfant, cu apa din Iordan; taierea Copacului si cararea acestuia spre Golgota; pironirea pe Cruce a Mantuitorului, in vederea soldatilor romani, a Maicii Domnului si a Mariei Magdalena; Rastignirea Mantuitorului Iisus Hristos.
Sfanta Treime, cei trei ingeri care purtau in maini trei toiege
Lot udand copacul
Dupa coborarea de pe Cruce, Sfanta Cruce a fost luata si aruncata in Mormantul lui Hristos. Parti importante din Sfanta Cruce au fost scoase la lumina de catre Sfanta Elena, mama Sfantului Constantin cel Mare, care a si descoperit Sfantul Mormant, in anul 326.
Iar am cazut in genunchi la mormantul Mantuitorului... plangand, strigand in insasi inima mea dupa iertare si indreptarea vietii noastre,.. Pomeneste-i Doamne pe toti cei pe care i-am cunoscut in acesta viata cu toti ai lor , vii si adormiti...
Si ne-am intors la mormant si...ne-am asezat la rand! Era ora 18 si jumatate... am ajuns in fata, aproape de intrarea la Sfantul Mormant si calugarul care facea de paza a pus mana pe umarul meu:
-Tu intra!Gata!
Doamna de langa mine s-a lipit de spatele meu si a trecut, Aurelia insa ...ii dadusem drumul la mana si a ramas!
Randul s-a rupt in spatele meu! Iisus Hristos m-a mai primit odata!Ultima data!Si usa bisericii s-a inchis dupa mine! Eu am iesit ultima in acea zi! E oare o intamplare? Exista intamplari?
Este ceva ce am cerut si nu mi-a dat? Nu-mi amintesc decat ca am primit tot ce mi-a fost de folos! Si ca nu a fost gand bun pe care sa nu-L fi implinit!
Am plans tremurand! Tu, Doamne , poate ai sa ma certi pentru cat am plans in acesta viata! Dar sunt si lacrimi de bucurie si sunt multe din lacrimile mele pe care Tu, doar Tu le-ai vazut!
-Multumesc, Doamne, pentru ca mi-ai purtat de grija si mana Ta a stat tot acest timp si sta inca asupra mea!
Era deja noapte. Dar cui ii pasa?Era ca si cand tot ce urmeaza sa traim sunt doar firimituri. Viata fusese traita aici atat de intens, incat ar fi putut sa nu mai fie nimic, nu mi-ar mai fi pasat. Acasa, undeva in lume ma asteptau copiii, prietenii,surorile,preotii care m-au insotit in rugaciune, multi, multi oameni,ii iubeam pe toti mai mult decat am facut-o pana la acel moment , dar era deja o iubire care ma si departa de ei lumeste, doar lumeste...Simteam profund, mai mult decat oricand, cat de efemer e totul, cat de putin importanta zbaterea noastra...
Ne-am despartit in drum de exceptionalul preot ghid care ne-a insotit in acest pelerinaj. Sfintia sa ramanea sa slujeasca in noaptea aceia la Sfantul Mormant si apoi sa insoteasca un alt grup din Romania.
Autocarul ne-a dus la aeroport. Am cantarit iarasi bagajul, am pus in valiza de cala alte lucruri, am scos ghetele si imbracamintea mai groasa... am cantarit foarte atenta la fiecare kilogram, stiind ca sunt diferente intre cantare... m-am aseazat la rand cu Aurelia, una langa alta... Dana si Nuti s-au desprins de noi si au mers sa se schimbe de imbracaminte. temperatura la Tel Aviv e cu 10 grade cel putin , mai mare decat in Romania... randul spre controlul vamal deja inainta... controlorii au venit si ne-au dat sa completam chestionare cu intrebari foarte ciudate... avem droguri, avem cutite, cine ne-a facut bagajul, unde a stat bagajul apoi, avem cruci, avem , vin , cui le ducem...Deja au inceput sa rastoarne valizele si sa le caute amanuntit. Stiam ca am in valiza si vin si apa din Iordan si cruci...
-Ajuta-mi, Doamne sa primesc totul cu seninatate!Ajuta-mi sa trec fara sa desfac bagajul... nu ma descurc ca limba... nu o sa stiu ce vor... Ajuta-ma, Doamne,sa nu raman singura pe aici, dar fie voia Ta!
Deja bagajul doamnei Dina il luasera la desfacut si toate valizele din grup...
Un ins inalt mi-a aratat sa rastorn valiza pe aparat. Am facut-o cu inima cat un purice. O domnisoara frumoasa, m-a privit cu ochi de gheata, apoi aparatul care scana lucrurile mele inghesuite care peste care... a luat in mana o banda de hartie ...sigura am fost ca zice :
-Treci intr-o parte si asteapta sa-l desfacem!
dar ea a lipit banda pe manerul valizei si a zis:
- OK.
Am trecut fara alt control. Si Aurelia! In rest? Aproape toti au fost controlati! Dana a petrecut seara cu ei! De cateva ori i-au desfacut lucru cu lucru! Inclusiv in pasta de dinti s-au uitat! Avea aceleasi lucruri ca si noi!Si asta pentru ca s-a nimerit langa persoane care pareau mai ... neatente, poate!
Nu stiu. Aeroportul din Tel-Aviv este asa cum am si scris la inceput, foarte, foarte riguros cu controlul pasagerilor. Totusi... spre amuzamantul general, la ultimul control, doamnei cea mai in varsta din grup, probabil peste 80 de ani, i-au gasit la control, in geanta un cutit cu lama rosie! Il luase in geanta sa-si taie un mar!
Atat am ras cu Aurelia de absurdul situatiei, incat desi, chemasera pe seful pazei aeroportului sa hotarasca ce fac cu" terorista", privindu-ne cum radem, au ras si ei si au lasat-o sa treaca, dupa ce i-au confiscat cutitul!
Ne-am plimbat un pic prin aeroport , magazinele aratau minunat dar... parca locul meu nu era acolo.Bucati din mine au ramas pe drum, acolo, in intunericul sfant al Ierusalimului .
Si vreau sa inchei cu mesajul pe care l-am trimis la o zi dupa sosire, unui calugar pustnic in munti:''Am revenit, Parinte. Am atatea sa va spun! Si am si atata tacere! Cat bine ne-a facut noua Dumnezeu!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu