Cosmaruri

Am dormit mai mult decat de obicei. Sau poate eram prea obosita. Sau poate port cu mine mii de pacate pe care nu le constientizez pe deplin...Sau poate toate acestea si Dumnezeu care  ma lasa sa vad cum ar fi...

Am visat ca eram pe un drum care ducea in pustiu...„Iată, m-aş îndepărta fugind şi m-aş sălăşlui în pustiu" psalmul 54 al lui David, citisem aseara si ma gandisem, ca de fiecare data cand citesc acest pasaj, ca in pustie trebuie sa fie mai usor decat in lume.
Oriunde ai trai intre oameni, primejiile sunt mari:judecam,vorbim lucruri desarte, ne asezam in locul lui Dumnezeu, cartim, poftim, ne imbuibam, ne otravim trupul si mintea cu multe si nu gasim odihna nicaieri.
In pustie, desi e lupta mare cu uratii, trebuie sa-L simti pe Dumnezeu mai aproape si in singuratatea pustiei, iti poti gasi umanitatea demult pierduta, dorul, iubirea...

Si am adormit , nu stiu cand si am visat  un drum pe care nu am fost niciodata, poate doar in gandurile de noapte ... strabateam un loc muntos, dar fara vegetatie, urma sa trec o punte... pietre mari erau in fata mea si soarele rosu mare undeva in stanga. Si am vazut cum soarele a disparut si pamantul s-a intunecat. O noapte perfecta, neagra, infricosatoare s-a lasat peste mine si sufletul meu a inghetat.

-Este sfarsitul lumii, mi-am spus!

Si nu a fost, asa cum gandeam inainte,bucuria ca il voi intalni pe Dumnezeu , pe sfintii, si neamul meu tot trecut Dincolo. Era doar spaima cumplita ca este sfarsitul lumii mele. Si atat frica era in mine si atat regret ca acesta lume frumoasa se va sfarsi, incat as fi plans pentru ea si pentru mine... N-am sa mai vad nimic! Nu voi mai privi nimic din frumusetea lumii mele...

-Gata, s-a sfarsit-mi-am spus ingrozita.

Si intr-o clipa , cand durerea si spaima mea erau deja atat de mari incat inima mea insasi murea in mijlocul fiintei mele, cerul s-a luminat , soarele a parut in mijlocul cerului, ca la amiaza si eu am privit inapoi!

Un drum ducea spre o casa , pe langa gard o femei mergea infricosata si un caine mare negru trecea si el speriat neprivind-o ... Si au intrat in curtea aceea. 

Am privit pustiul din fata mea si iarasi curtea din spatele meu si am ales! M-am intors in lume, intelegand ca e greu sa scapi de primejdia pacatului , dar ca pentru mine lumea e locul in care il astept pe Dumnezeu... Am inca si poate pentru totdeauna, dinti de lapte ,sunt pentru totdeauna un copil fricos...