A mai trecut un an

 Jurnal-inceput pe 31 decembrie 2014 si sfarsit 8 ianuarie 2015
Eu inca socotesc. Firea mea inclinata spre analize, ma face sa socotesc: cat timp a trecut de la un anume moment, ce am pierdut, ce-am dobandit...Desigur, acum reperele sunt altele si an de mare reper pentru mine, este 2007.

Dar nu vreau sa privesc nici atat de departe.Nici nu mai am atat minte si nici ca-mi mai pasa prea mult de unele lucruri...Stiu sigur ca, in acest interval de timp, am cunoscut mai multi oameni, decat am cunoscut intr-o viata.

Dar, exact cum spuneam, vreau doar sa privesc spre anul care a trecut.

Am parcurs primele luni insotind-o pe sora mea la tratamentul pe care il facea...in primavara am fost la Constantinopol si am inca actuala imaginea lui Iisus Hristos sters partial din Sfanta Sofia si durerea pe care am trait-o...am strabatut apoi tara de cateva ori cand cu prietenii, cand cu finii, cand cu cuscrii...toata lumea m-a luat peste tot. A fost un an plin de pelerinaje:am ajuns de trei ori la parintele Gavriil, l-am vazut pe parintele Siluan de doua ori si am stat la sfat impreuna vreo trei ore,  timp de vorbe cu mari radacini, am ajuns la Bujoreni de doua ori si ...minunat e parintele Alexie! Si parintele Serafim si  toti  parintii de acolo

Am petrecut la Closca aproape toate sarbatorile mari! De multe ori cand nu-mi trebuia nici casa, Schitul Closca din pustia Dobrogei mi-a fost casa si masa.

Am fost in Grecia iarasi ! Am facut un pelerinaj in care am multumit sfintilor pentru ca m-au ajutat in tot ce am cerut.Am cunoscut in acest pelerinaj oameni foarte frumosi  pe care ii port cu mine: bagajul meu de dor : Marinela si Gicu, Maria si Ionut, Cristian care trebuie sa vina sa o cunoasca pe Nina, Cristina si Nicolae, Aurora si Joseph, Florentina cu rucsacul rosu , Andreea si Maria...
Pe 26 septembrie s-a nascut o fetita careia cu cateva minute inainte de nastere i-am ales numele impreuna cu parintele: Ioana-Anastasia. Ioana dupa sfantul evanghelist al iubirii, Ioan Teologul, praznuit in acea zi  si Anastasia dupa sfanta Anastasia de  neam imparatesc , de la Kiev.
Parintii fetitei ma rugasera cu cateva luni inainte sa o botez!Fetita urma sa fie membru al familiei mele.

Au mai trecut cateva zile  si pe 8 octombrie, mama mea draga, mama mea general desavarsit, a murit tinandu-i capul in mainile mele... mamica mea...mamica mea...

Si este o lipsa peste care eu nu pot trece. Si e o jale in inima mea pe care nimic nu o acopera.
Am plecat la capatul lumii! Capat al lumii de unde incepe istoria mantuirii noastre.

Am fost in Israel!

Si m-am inchinat Lui nu numai in Duh ci si realitate...Am petrecut acolo timp fara masura lumeasca.

Multa lume ma intreba cum a fost in Israel. Nu se poate povesti in cuvinte. A fost traire. A fost Noul Testament desenat pe Marea Tiberiadei si muntele Carantania, a fost Rastignirea pe Golgota,ungerea pe piatra ungerii,punerea in mormantul lui Iosif din Arimateia si Invierea!Si peste toate a  fost goana mea de sapte ani in cautarea Lui si plansul meu "Mantuieste, Doamne tot neamul meu si pomeneste-i , Doamne, pe toti pe care i-am cunoscut in acesta viata!" 

M-am intors din Israel si am facut parastasele mamei de 40 de zile si al lui Grig de 7 ani!Responsabilitati imense si imensa durere.

Si poate am reusit cu mila lui Dumnezeu sa-i asez undeva mai bine , mai spre fata Lui. Poate! Nu stiu si nu voi sti decat Dincolo.

Au fost pregatirile de Craciun si spectacolul de Craciun,Strauss si marsul Radetzky pe care l-am aplaudat cu Cristian, finutul meu alaturi, inaugurand o alta etapa a vietii mele, seria iesirilor mele cu Cristian, el fiind acum cel mai mare din seria finilor mici!Si il priveam stand un pic tensionat in loja, alaturi de mine si de oficialitati, dar extrem de bucuros ca este acolo... si parca il vedeam pe fiul meu, cand il duceam in campanii electorale si-l prezentam ... Cum a trecut viata si cum, slava lui Dumnezeu repetam uneori, cu mila lui Dumnezeu , lucrurile bune! Pentru ca nu vreau ca acesti copii sa cresca spunandu-si ca toti cei care ne conduc si toti cei cu bani sunt niste pungasi si niste nesimtiti, vreau ca ei sa recunoasca valorile si sa stie ca invatamantul si cultura sunt cele doua lucruri  pe care trebuie sa le folosesca in mersul lor spre implinirea sociala.Vreau ca ei sa cresca  demni si responsabili de tara pe care le-o lasam. Vreau ca ei sa fie demni urmasi ai Brancovenilor , intelegand ca nu bogatia este un rau ci zgarcenia, hotia, avaritia...

Am petrecut Craciunul in familie, avand langa mine foarte multi oameni, foarte multi invitati de toate varstele. Si am fost o gazda atenta cu ei, pentru ca tare mult iubesc lumea  si pentru ca aceste doua momente ale anului :Pastele si Nasterea Domnului sunt singurele in care primesc oaspeti.

Pe 26 decembrie am crestinat-o pe micuta Ioana Anastasia. Si am primit in bratele mele si in viata mea inca un om, un pui de om.Delicat, frumos, creatie perfecta a Lui. Si nu pot sa nu ma intreb:

-Ce mai vrei Tu, Doamne, de la mine?

Precum Sara, sotia lui Avraam , ma vad deja batrana si sunt pe punctul de a lasa totul pentru odihna! Si uite, Dumnezeu imi aseaza in brate un alt pui incredintandu-mi crestinarea lui si nu numai acestea,cresterea lui in acesta credinta!

Si am langa mine alti tineri, parinti de trei copii, care mi-au spus la sfarsitul anului:

-Doamna, daca Dumnezeu,,, ne mai da un prunc, dumneavoastra o sa-l botezati!

Si cred ca e un semn ca inca nu ma pot odihni, ca inca trebuie sa...."povestesc lucrurile Domnului"

Si blogul acesta acest lucru este! O poveste despre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!Ca este vorba de  biserici si sfinte slujbe, de oameni si slujitori ai lui Dumnezeu, ca este vorba de trairea mea intru cautarea lui Dumnezeu, acesta este! O poveste spusa cu lacrimi uneori, cu zambete alteori sau hohote de ras "Ce bine este să fim mereu cu inima veselă! Aceasta învinge cel mai sigur dorința cea dintâi a diavolului de a ne despărți de viața noastră care este bunul Dumnezeu." spune parintele Arsenie Papacioc.

Nu stiu ce va fi! Nici nu mai vreau sa aflu! Singurul lucru pe care mi-l doresc e sa aflu care e voia lui Dumnezeu cu mine, astfel incat sa fac voia Lui.

Si daca voia lui Dumnezeu e ca eu sa fiu marturisitor, vreau sa-L marturisesc cu inima usoara si cu veselie...

Nu este usor, desigur nu este usor. Dusmanii lui Dumnezeu sunt peste tot, multi nevazuti, dar tot multi si cei vazuti, dar poza cu porumbelul alb pe crucea Parintelui de Boboteaza face inconjurul lumii...Si asta imi da curaj!Daca porumbelul atat de mic si de fragil  poate sta agatat cu gherutele de cruce , apoi noi,  cum de nu putem face asta?

"Staţi deci tari în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi şi nu vă prindeţi iarăşi în jugul robiei.",spune apostolul Pavel in Epistola catre galateni 

...roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa,

23.Blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege.

24.Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele.

25.Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi umblăm.

26.Să nu fim iubitori de mărire deşartă, supărându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii.

Oriunde vom deschide Biblia vom gasi raspuns la intrebarile noastre si pilde pentru viata noastra.

Sa avem un an plin de roade bune intru cautarea drumului mantuirii noastre. Este tot ceea ce conteaza! 

Si sper ca daca voi mai face bilant peste un an, sa pot spune ca si anul acesta" Iti multumesc, Doamne , pentru tot ce am primit de la Tine! Nu am meritat nimic, Tu cu mila Ta mi le-ai dat si Tu m-ai tinut de mana in incercari...Si toate au fost , exact cum mi-ai spus,  ca sa vad in rezolvarea  lor iubirea si puterea Ta si-Ti multumesc pentru acestea!"