Luni, 5 ianuarie 2015, se va oficia in trapeza schitului, începând cu orele 6.30, Miezonoptica si Utrenia. Incepând cu orele 12.00, se va oficia in biserica schitului Slujba Ceasurilor Imparatesti, Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie a Sfantului Vasile cel Mare (unita cu Vecernia Praznicului Bobotezei) si Sfintirea Mare a Apei.
Dupa o pauza de circa o ora, incepand cu orele 18, se va oficia – tot in biserica – Pavecernita Mare unita cu Litia Praznicului si se va rosti si un cuvant de invatatura.
5 ianuarie 2015
Am inceput ziua in trapeza manastirii. Frig, destul de frig, desi Valeria face focul si ziua si noaptea. Dar e iarna , e Boboteza si totdeauna e frig in aceste zile.
Deja de cateva zile nu ma simteam prea bine.Simt uneori organismul meu razvratindu-se. Poate e prea mult ...poate e prea putin uneori..inca mi-e greu sa fac un echilibru si sigur acest lucru se intampla pentru ca nu-mi pasa de mine prea mult si nu-mi pasa, pentru ca stiu cat de neimportante sunt unele lucruri...
Dar m-am trezit dimineata si ca in anii de camin, am asteptat ca maicile si surorile sa se pregateasca de slujba si apoi am coborat si eu.
In trapeza deci, am participat la Miezonoptica si Utrenie. Apoi maicile s-au aplecat unele spre altele salutandu-se in tacere, unele au mers cu maica stareta la
ascultarea pe care o randuise aceasta, eu insa , privind spre sora M , am facut un semn discret si profitand de faptul ca sunt doar oaspete, am mers in chilia pe care o imparteam cu sora Ana. Si acolo am citit din toate cele patru evanghelii fragmentele legate de Sfantul Ioan Botezatorul si Botezul Domnului... apoi un capitol din Vechiul Testament si am zacut restul de dimineata in asteptarea slujbelor . Sarbatoarea care urma era motivul venirii mele la Closca!
E post aspru in acesta zi!
Arhim. Mihail Daniliuc: De ce postim în ajun de Bobotează?
‘Ziua de 5 ianuarie are o semnificație aparte căci este premergătoare unei mari minuni pe care Dumnezeu a făcut-o cu omul, după Nașterea Mântuitorului Hristos cu trupul. Este vorba de faptul că mâna omului, își va pune mâinile, pe creștetul Domnului, a Creatorului său. Și cum să nu postim într-o astfel de zi, pregătindu-ne pentru excepționala întâlnire dintre Creator și creatură! Mai postim și pentru că în ajunul Bobotezei se oficiază slujba Aghiazmei Mari, cu care preoții merg pe la casele credincioșilor și le sfințesc. După rânduială trebuie să gustăm din apa cea sfințită, or acest lucru nu-l putem face decât în stare de post și rugăciune, de ajunare. Acest post de o zi este rânduit de Biserică și pentru a ne reculege duhovnicește ca să înțelegem cât mai deplin iubirea lui Dumnezeu, Cel în Treime închinat, față de noi oamenii. Desigur, postul din ziua premergătoare Botezului Domnului, are o vechime foarte mare fiind păstrat din secolele IV-VI, când catehumenii se pregăteau să primească botezul. După ce erau botezaţi, puteau să participe pentru prima dată la Liturghia credincioşilor şi să se împărtăşească cu dumnezeieștile merinde.
Dacă ajunul Bobotezei va cădea de luni până vineri inclusiv pravila bisericească prevede post aspru sau chiar negru. Se ajunează până la ceasul al IX-lea, după care se consumă doar fructe și legume uscate ori fierte, fără untdelemn. Dacă ajunul va cădea în zi de sâmbătă ori duminică ca în acest an, atunci nu se mai face ajunare totală, ci, după Sfânta Liturghie și slujba Aghiazmei Mari se pot consuma bucate gătite și cu untdelemn.
Sursa: http://www.doxologia.ro
La ora 12 am pasit cu emotie in biserica. Desi era amiaza lumina era putin estompata de perdele ferestrelor
...Cu repejunile Iordanului te-ai îmbrăcat, cela ce te îmbraci cu lumina preaslăvit. Întru care ai înnoit firea lui Adam cu ascultarea, sfărâmând pre balaurul, Cuvinte al lui Dumnezeu. Pentru aceasta te lăudăm preTine și sfântă arătarea Ta toți o slăvim!.”
Am cantat cantarea care imi place mie tare mult ...
Cu noi este Dumnezeu!Intelegeti, neamuri si va plecati
Caci cu noi este Dumnezeu!
Auziti pana la marginile pamantului
Caci cu noi este Dumnezeu!
Cei puternici, plecati-va!
Caci cu noi este Dumnezeu!
Caci iarasi de veti putea,
Si iarasi veti fi biruiti
Caci cu noi este Dumnezeu!
Si orice sfat veti sfatui
Risipi-l va Domnul
Caci cu noi este Dumnezeu! Si cuvantul pre care il veti grai
Nu va ramane intru voi,
Caci cu noi este Dumnezeu!
De frica voastra nu ne vom teme,
Nici ne vom tulbura,
Caci cu noi este Dumnezeu! Pre Domnul Dumnezeu nostru,
Pre Acela vom sfinti
Si El va fi noua frica,
Caci cu noi este Dumnezeu!
Si de voi fi nadajduindu-ma spre Dansul
Va fi mie spre sfintire
Caci cu noi este Dumnezeu!
Si voi fi nadajduindu-ma spre Dansul
Si ma voi mantui printr-insul
Caci cu noi este Dumnezeu!
Iata, Eu si pruncii
Pe care Mi i-a dat Dumnezeu
Caci cu noi este Dumnezeu! Poporul cel ce umbla intru intuneric
A vazut Lumina mare
Caci cu noi este Dumnezeu!
Cei ce locuiti in latura si-n umba mortii
Lumina va straluci peste voi,
Caci cu noi este Dumnezeu!
Ca Prunc S-a nascut noua Fiul
Si S-a dat noua
Caci cu noi este Dumnezeu!
A Carui stapanire S-a facut
Peste umarul Lui
Caci cu noi este Dumnezeu!
Si pacii Lui nu este hotar,
Caci cu noi este Dumnezeu!
Si se cheama numele Lui
Inger de mare sfat
Caci cu noi este Dumnezeu!
Ap. I Corinteni 9, 19-27
Fraţilor, deşi sunt liber faţă de toţi, m-am făcut rob tuturor, ca să dobândesc pe cei mai mulţi. Cu iudeii am fost ca un iudeu, ca să dobândesc pe iudei; cu cei de sub lege, ca unul de sub lege, deşi eu nu sunt sub lege, ca să dobândesc pe cei de sub lege. Cu cei ce n-au Legea, m-am făcut ca unul fără de lege, deşi nu sunt fără de Legea lui Dumnezeu, ci având Legea lui Hristos, ca să dobândesc pe cei ce nu au Legea. Cu cei slabi m-am făcut slab, ca pe cei slabi să-i dobândesc, tuturor toate m-am făcut, ca, în orice chip, să mântuiesc pe unii. Dar toate le fac pentru Evanghelie, ca să fiu părtaş la ea. Nu ştiţi voi că acei care aleargă în stadion toţi aleargă, dar numai unul ia premiul? Alergaţi aşa ca să-l luaţi. Şi oricine se luptă se înfrânează de la toate. Şi aceia, ca să ia o cunună stricăcioasă, iar noi, nestricăcioasă. Eu, deci, aşa alerg, nu ca la întâmplare. Aşa mă lupt, nu ca lovind în aer, ci îmi chinuiesc trupul meu şi îl supun robiei; ca nu cumva, altora propovăduind, eu însumi să mă fac netrebnic.
Ev. Luca 3, 1-18
În anul al cincisprezecelea al domniei Cezarului Tiberiu, în vremea când Ponţiu Pilat era dregător în Iudeea, Irod, stăpânind a patra parte – Galileea; Filip, fratele lui, stăpânind a patra parte - Ituria şi ţinutul Trahoniei; iar Lisanie, stăpânind a patra parte – Abilenia; în zilele arhiereilor Ana şi Caiafa, a fost cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia în pustie. Atunci el a venit în împrejurimile Iordanului, propovăduind botezul pocăinţei, spre iertarea păcatelor, precum este scris în cartea cuvintelor lui Isaia proorocul, care zice: un glas strigă în pustie: pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Sale. Orice vale se va umple şi orice munte şi deal se va pleca; căile cele strâmbe se vor face drepte şi cele colţuroase drumuri netede; şi toată făptura va vedea mântuirea lui Dumnezeu. Deci zicea Ioan mulţimilor, care veneau să se boteze de el: pui de năpârcă, cine v-a arătat că veţi scăpa de mânia ce are să fie? Faceţi dar roade vrednice de pocăinţă şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: părintele nostru este Avraam!, căci vă spun vouă că Dumnezeu poate să ridice şi din pietrele acestea fii lui Avraam. Iată şi securea stă la rădăcina pomilor, şi orice pom, care nu face roadă bună, se taie şi se aruncă în foc. Dar mulţimile îl întrebau, zicând: atunci ce să facem? Răspunzând, Ioan le spunea: cel ce are două haine, să dea celui care nu are, şi cel csre are bucate, să facă asemenea. Şi au venit şi vameşii să se boteze şi au zis către el: învăţătorule, noi ce să facem? Iar el le-a răspuns: nu luaţi de la nimeni nimic mai mult decât vă este rânduit. Şi-l întrebau şi ostaşii, zicând: dar noi ce să facem? Şi le-a spus lor: să nu asupriţi pe nimeni, nici să năpăstuiţi pe cineva, ci să fiţi mulţumiţi cu lefurile voastre. Iar poporul aşteptând şi întrebându-se toţi despre Ioan în cugetele lor, dacă nu cumva el este Hristos, Ioan a răspuns tuturor, zicând: eu unul vă botez pe voi cu apă, dar vine Cel csre este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor. Acela vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc; El ţine lopata în mâinile Sale şi va curăţi aria Sa şi se va aduna grâul Său în hambarul Său, iar pleava o va arde cu foc nestins. Acestea şi alte multe îndemnuri dând poporului, Ioan propovăduia vestea cea bună.
"Tu insuti dar, Iubitorule de oameni, vino si acum cu pogorarea Sfantului Tau Duh care sfinteste toate si sfinteste apa aceasta"
In jurul orei 19 s-a terminat prima parte a slujbei ...
Am alergat la trapeza...am mancat putin impreuna cu copiii care erau veniti la slujba, deja "nepotii" mei de la Closca si ne-am reintors la biserica pentru Pavecernita Mare cu Litie...
DE AICI AM SA POSTEZ MAINE FOTOGRAFIILE PENTRU CA SUNT PE UN ALT APARAT FOTO!!!
Abia la ora 21.30 slujba s-a terminat... Asa o mare bucurie era in sufletele noastre incat pelerinii abia s-au indurat sa plece acasa. Oricum in cateva ore urmau sa se intoarca la Closca.
6 ianuarie 2015
M-am trezit cu mult inainte sa bata toaca!Sora Ana, cu care am impartit chilia, isi aranja camilafca ca pentru sarbatoare. Tinuta ei dreapta si linistea chipului ei ma impresioneaza mereu. Sora Ana a fost profesoara o viata intreaga.
-Cand eram la catedrala, le dadeam lucrare de control elevilor si in timp ce ei scriau, eu faceam Paraclisul Maicii Domnului pentru ei. Parintele Arsenie (Papacioc) ma incuraja mereu sa fac asa!
Acum , sora Ana este factor de echilibru la schitul Closca si paraclisier! Ridica sfesnicul sus si privind Sfanta Masa lacrimeaza:
-Doamne, nu sunt vrednica sa fiu aici!-spune cu lacrimi.
Si lacrimile ei curatesc lumea!
Evanghelia de la Matei (III, 13-17)  n vremea aceea a venit Iisus din Galileea la Iordan, către Ioan, ca să fie botezat de către acesta. Ioan însă Îl oprea, zicând: „Eu sunt cel ce are trebuinţă să fie botezat de Tine, şi Tu vii la mine?...“. Şi răspunzând Iisus, i-a zis: „Lasă acum, că astfel se cuvine ca noi să'mplinim toată dreptatea“. Atunci L-a lăsat. Şi după ce a fost botezat, Iisus a ieşit îndată din apă, şi iată cerurile I s'au deschis; şi Ioan a văzut Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se ca un porumbel şi venind peste Dânsul. Şi iată, glas din ceruri grăind: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru Care am binevoit!“ |
PREDICĂ LA BOTEZUL DOMNULUI
Marţi, 6 ianuarie 2015,
Closca
„Veseleşte-te, pustiu însetat, să se bucure pustiul; ca şi crinul să înflorească” (Isaia 35, 1)
„…Astăzi, Sfânta Treime se descoperă lumii. Astăzi apele Iordanului se sfinţesc. Astăzi porumbelul ca un mesager al cerului vesteşte lumii că a încetat potopul păcatului. Astăzi Ioan tremură, în timp ce natura se veseleşte. Astăzi se bucură şi pustiul. Aşa spune Profetul Isaia, cu opt sute de ani înainte de acest eveniment. „Aşa zice Domnul - auzim la aghiazmă:Veseleşte-te, pustiu însetat, să se bucure pustiul, ca şi crinul să înflorească” (Isaia 35, 1). Zice: Să se bucure pustiul; să se bucure, deoarece peste puţin va deveni grădină, va deveni o pajişte acoperită cu iarbă şi-n verdeaţa ei vor paşte mieii; să se bucure pustiul, deoarece spontan va izvorî ape.
Dar care este acest pustiu despre care vorbeşte profeţia?
După cum ştiţi, iubiţii mei, pustiul este o întindere de pământ pe care nu răsar copaci, nu înfloresc flori, nu există apă. Pustiul este un pământ arid. Pustiul este acoperit de nisip. Şi este atât de cald pământul lui, încât picioare goale nu pot să-l calce; şi dacă pui un ou în nisipul Saharei se va face ca fiert. Dar când suflă vântul, atunci vai şi amar. Nimic nu este furtuna de zăpadă, viscolul, în faţa furtunii de nisip, care ridică munţi întregi nu de zăpadă, ci de nisip; strivesc şi îngroapă caravane, dacă acestea îndrăznesc să străbată pustiul în perioada în care suflă simunul, vântul fierbinte, care suflă în Africa şi-n Asia.
Un călător, pe cămilă, cu călăuză un felah (- muncitor agricol din unele țări arabe din nordul Africii și Orientul Apropiat), a înaintat adânc în pustiu şi acolo, într-o după-amiază, a auzit un vuiet, ceva ca un plânset, ca şi cum ar plânge nişte copii. Să plângă nişte oameni? Si-a întrebat speriat călăuza: - Ce se întâmplă? Plâng nişte oameni? De ce? Şi felahul a răspuns: - Domnule, pustiul plânge. – Dar de ce plânge pustiul? – Plânge, deoarece nu are flori, nu are copaci, nu are mieluşei să-l pască; plânge deoarece nu are nici apă; de aceea plânge... Vântul crea un vuiet, care se auzea ca un plânset de copil.
Iubiţii mei, însă în afara acestui pustiu, fizic, există şi un alt pustiu, un pustiu sufletesc; nu în afară, ci înăuntrul nostru. Acest pustiu care este? O, de ne-ar lumina Dumnezeu s-o înţelegem;noi suntem un pustiu şi, prin excelenţă, cei care trăim în acest veac! Dar noi, veţi spune, nu suntem în Sahara, nu locuim pe vreun vârf de munte, nici sus, pe stânci, nici în Katunakia Sfântului Munte, unde locuiesc pustnici; suntem aici, în societate; locuim în blocuri, socializăm în fiecare zi cu oameni, avem familie, soţie şi copii. Aşadar, cum suntem un pustiu?
Putem să trăim şi în metropole, suntem un pustiu. Si in Londra să fii, şi în Tokyo, şi în New York, unde oamenii se îmbulzesc de nu mai incap sa circule la suprafata, ci merg pe sub pamant, … eşti pustiu. Când lumea, care este în jurul tău, nu te simte, eşti pustiu. Un emigrant grec povestea ce a simţit când pentru prima dată s-a trezit singur în Londra; mergea în dreapta şi în stânga, într-o lume necunoscută, şi a simţit un pustiu. Îi era dor de micul său sat din Ciclade. Şi, deodată, aude undeva greceşte. A alergat, s-a apropiat; în sfârşit a găsit un conational cu care să se înţeleagă. Întreaga Londră era pentru el un pustiu.
Şi doar în metropole? Pustiu eşti şi în ţara ta; când vecinul tău nu-ţi spune „bună ziua”, când şeful tău nu te înţelege, când confratele tău…, acestora cu care colaborezi nu le pasă de tine; când tu plângi şi ei râd, când tu ai înmormântare şi ei se distrează.
Pustiu eşti însă uneori – vai! – şi în propria ta casa. Când femeia ta sau bărbatul tău nu te iubeşte - sau te şi înşeală, când fiul tău nu te ascultă, când fata ta nu te bagă în seamă, cum te simţi?
Asta a simţit un filozof antic, Diogene. De aceea, ziua, în amiaza mare, a luat un felinar, s-a plimbat pe drumurile Atenei şi spunea: Caut om. Nu avea om cu care să se înţeleagă, se simţea pe sine pustiu. Asta a trăit-o şi regele David, care cânta şi spunea: „Însetat-a sufletul meu… in pământ pustiu şi neumblat şi fără de apă” (Psalmul 62, 2).
Un pustiu era lumea mai înainte de Hristos. Înseta după adevăr şi stăpânea minciuna; imediat ce Socrate a cutezat să spună câteva crâmpeie de adevăr şi i-au si dat să bea cucută. Lumea antică înseta după dreptate şi în loc de dreptate legiunile de fier ale Romei ii zdrobeau pe cei slabi. Omenirea inseta după iubire şi gasea o ură abisală. Este un fapt istoric că lumea de dinainte de Hristos a fost lipsită de sentimentele cele mai nobile. Sclavii nu erau considerati oameni. Azile pentru bătrâni şi case pentru săraci nu existau, îi sacrificau pe copilaşi idolilor, iar pe bătrâni ii abandonau pe un ostrov de pe râul Tiberi.
Stăpânea cruzimea şi lipsa de omenie. Dar când a venit Hristos, situaţia s-a schimbat. Pustiul devenise deja o grădină pururea verde. De pe Golgota, din sângele Dumnezeului-Om, a răsărit cea mai frumoasă floare, iubirea Domnului nostru. De aceea, profetul Isaia zice pe un ton înalt: „Veseleşte-te, pustiu însetat; să se bucure pustiul; şi ca şi crinul să-nflorească”. Este vreodată posibil în pustiu să-nflorească crini? Şi totuşi: unde este predicat Hristos – şi in cea mai grosolana societate, la sălbaticii din Africa -, răsar florile, neveştejitele flori ale credinţei, nădejdii, iubirii.
Şi totuşi, astăzi, iubiţii mei, omenirea este un pustiu. Pustiu? Pustiu înainte de Hristos o înţeleg, dar pustiu după Hristos nu înţeleg. Asta seamănă cu moartea cuiva din lipsă de apă lângă un râu, lângă Dunăre.
…Un pustiu traversăm şi noi… Tara noastra mai trăieşte doar în Hristos Iisus.
Un pustiu este şi sufletul nostru. Şi ce dacă eşti tânăr? Şi ce dacă eşti om de ştiinţă? Şi ce dacă ai bunuri materiale? Şi ce dacă locuieşti în zgârie-nori? Inimile sunt departe, ridica ziduri, trăieşti în înstrăinare, simunul iti suflă în suflet, un pustiu pretutindeni în jur.
Cu toate acestea să nu deznădăjduim, ci să avem curaj, din curajul pe care-l dă cuvântul profetic „Să se bucure pustiul şi ca şi crinul să-nflorească”. Îndrăznească sufletul! Nu s-a pierdut totul. Îndrăznească şi patria, înflorească şi Romania!,… să-nflorească iarăşi crini ai nădejdilor.
Oamenii de ştiinţă spun că până şi Sahara poate să devină o grădină şi să hrănească lumea. Cum? Dacă vor deschide canale mari, în pustiu vor curge izvoare, locul va reveni la viaţă. Dacă ar fi fost puse la dispoziţie sumele ameţitoare, pe care omenirea le-a cheltuit fără minte în cele două Războaie Mondiale, pustiul ar fi fost deja doar o amintire, iar acolo unde acum este Sahara, s-ar fi întins o câmpie nesfârşită. Nu ştim dacă se va întâmpla şi asta. Un lucru ştim că pustiul nostru sufletesc poate să se transforme în grădină.
Cei care simţim în noi pustiul, cei care din cauza diferitelor întâmplări suntem amărâţi şi suspinăm, să nu ne împuţinăm cu sufletul. Ajunge să credem în Hristos şi să deschidem canalele (nu cele tv si de pe drumuri), sa deschidem canalele cele duhovnicesti care vor aduce repejunile Iordanului până instrăfundurile sufletului. Atunci, fiecare din noi va simţi si va trai spusa aceasta: „Veseleşte-te, pustiu însetat, să se bucure pustiul şi ca şi crinul să-nflorească”.
Fie ca Dumnezeu, pentru mijlocirile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi ale Sfântului Ioan Înaintemergătorul, care s-a învrednicit să-L boteze pe Domnul nostru, să transforme pustiul sufletesc în grădina Lui. Amin.
Si apoi Sfintirea apei
evanghelia
Din Sfanta Evanghelie de la Marcu, citire:
(1; 9-11)
In vremea aceea, Iisus a venit din Nazaretul Galileii si S-a botezat in Iordan, de catre Ioan. Si, indata, iesind din apa, a vazut cerurile deschise si Duhul ca un porumbel coborandu-Se peste El. Si glas s-a facut din ceruri: Tu esti Fiul Meu cel iubit, intru Tine am binevoit.
Rugaciunea sfantului Sofronie, patriarhul Ierusalimului:Domnului sa ne rugam.
Treime mai presus de fire, preabuna, preadum-nezeiasca. atotputernica, a toate vazatoare, nevazuta, nepatruns,. facatoarea fiintelor celor intelegatoare si a firilor celor cuvantatoare; bunatatea cea fireasca, lumina cea neapropiata, Care luminezi pe tot omul care vine in lume, straluceste si intru mine, nevrednicul slujitorul Tau! Lumineaza-mi ochii mintii mele, ca sa indraznesc a lauda binefacerea si puterea Ta cea nemasurata. Fie bineprimita rugaciunea ce se aduce de mine pentru poporul ce sta inainte. Sa nu opreasca pacatele mele venirea aici a Sfantului Tau Duh. Ci ma iarta, Ceea ce esti preabuna, ca sa strig catre Tine fara de osanda si sa graiesc si acum: Te slavim pe Tine, Stapane, Iubitorule de oameni, atottiitorule imparate, Cel ce esti mai inainte de veci. Te slavim pe Tine, Ziditorule si Facatorule a toate. Te slavim pe Tine, Fiule al lui Dumnezeu. Unule-Nascut. Cel ce esti iara tata din mama si fara mama din Tata. Ca la praznicul ce a trecut Prunc Te-am vazut, iar la acesta de acum desavarsit Te vedem pe Tine, Cel ce Te-ai aratat desavarsit, Dumnezeul nostru, din Cel desavarsit.
Ca astazi ne-a sosit noua tuturor vreme de praznic si ceata sfintilor cu noi se aduna, si ingerii cu oamenii impreuna-praznuiesc. Astazi, harul Sfantului Duh, in chip de porumbel, peste ape se pogoara. Astazi, Soarele cel neapus a rasarit, si lumea cu lumina Domnului se lumineaza. Astazi, luna cu raze luminoase lumineaza pamantul. Astazi, stelele cele luminoase, cu lumina stralucirii lor, lumea infrumuseteaza. Astazi, norii roureaza din cer omenirii ploaia dreptatii. Astazi, Cel nefacut, de buna-voia Sa, este atins cu mana de catre faptura Sa. Astazi, Proorocul si inaintemergatorul se apropie de Stapanul si cu frica sta inaintea Lui, vazand pogorarea lui Dumnezeu la noi. Astazi, apele Iordanului se prefac in vindecari, cu venirea Domnului. Astazi. toata faptura se adapa cu curgeri tainice. Astazi, pacatele oamenilor se curatesc in apele Iordanului. Astazi, raiul s-a deschis oamenilor si Soarele dreptatii ne lumineaza noua. Astazi, apa cea amara, care era in vremea lui Moise, se preface in dulceata poporului. cu venirea Domnului. Astazi, ne-am izbavit de plansul cel vechi si ca un Israel nou ne-am mantuit. Astazi, ne-am izbavit de intuneric si cu lumina cunostintei de Dumnezeu ne-am luminat. Astazi, intunericul lumii se risipeste cu aratarea Dumnezeului nostru. Astazi, toata faptura se lumineaza de sus ca o faclie. Astazi, inselaciunea se surpa si cale de mantuire ne lucreaza noua venirea Stapanului. Astazi, cele de sus cu cele de jos impreuna-praznu-iesc. si cele de jos cu cele de sus impreuna-vorbesc. Astazi, obstea cea sfintita si mult vestila a ortodocsilor se bucura. Astazi. Stapanul merge la Botez. ca sa ridice firea omeneasca la inaltime. Astazi, Cel nepleeat Se pleaca robului Sau ca sa ne libereze pe noi din robie. Astazi, imparatia cerurilor am dobandit, iar imparatia Domnului nu are sfarsit. Astazi, pamantul si marca si-au impartit bucuria lumii si lumea s-a umplut de veselie.
Te-au vazut apele, Dumnezeule, Te-au vazut apele si s-au temut. Iordanul s-a intors inapoi, vazand Focul Dumnezeirii pogorandu-Se trupeste si intrand intr-insul. Iordanul s-a intors inapoi, vazand pe Sfantul Duh in chip de porumbel pogorandu-Se si zburand imprejurul Tau. Iordanul s-a intors inapoi, vazand pe Cel nevazut in chip vazut, pe Facatorul intrupat, pe Stapanul in chip de rob. Iordanul s-a intors inapoi si muntii au saltat vazand pe Dumnezeu intrupat; iar norii au dat glas mirandu-se de Cel ce a venit. Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, praznuire stapaneasca vazand astazi in Iordan si pe Cel ce moartea neascultarii si boldul inselaciunii si legatura iadului in Iordan a afundat si a daruit lumii Botezul mantuirii. Pentru aceasta si eu, pacatosul si nevrednicul slujitorul Tau, marturisind slavitele tale minuni, de frica fiind cuprins, cu umilinta strig catre Tine:
Ca Tu, cu voia Ta, pe toate le-ai adus dintru nefiinta intru fiinta. Cu puterea Ta tii faptura si cu purtarea Ta de grija chivernisesti lumea. Tu din patru stihii ai intocmit faptura si cu patru vremi ai incununat curgerea anului. De Tine se cutremura (oale puterile ingeresti. Pe Tine Te lauda soarele. Pe Tine Te slaveste luna. Tie se supun stelele. Pe Tine Te asculta lumina. De Tline se ingrozesc adancurile. Tie slujesc izvoarele. Tu ai intins cerul ca un cort. Tu ai intarit pamantul peste ape. Tu ai ingradit marea cu nisip. Tu ai revarsat aerul spre rasuflare. Puterile ingeresti Tie slujesc si cetele arhanghelilor Tie se inchina. Heruvimii cei cu ochi multi si serafimii cei cu cate sase aripi, imprejur stand si zburand, de frica slavei Tale celei neapropiate se acopar. Ca Tu, Dumnezeu fiind, necuprins de gand si de cuvant si fara de inceput, ai venit pe pamant, chip de rob luand. Intru asemanarea omeneasca facandu-Te. Ca n-ai suferit, Stapane, pentru indurarile milei Tale, sa vezi neamul omenesc chinuit de diavolul; ci ai venit si ne-ai mantuit pe noi. Marturisim harul Tau, vestim mila Ta, nu tainuim facerea Ta de bine. Toata firea omeneasca ai izbavit-o: pantecele Fecioarei l-ai sfintit cu nasterea Ta. Toata faptura Te lauda pe Tine Cel ce Te-ai aratat. Ca Tu, Dumnezeul nostru, pe pamant Te-ai aratat si cu oamenii impreuna ai vietuit. Tu, trimitand din cer Duhul Tau cel Sfant, ai sfintit apele Iordanului, si capetele balaurului care se incuibasera acolo le-ai zdrobit.
Mare esti, Doamne, si minunate sunt lucrurile Tale, si nici un cuvant nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale
"Tu insuti dar, Iubitorule de oameni, vino si acum cu pogorarea Sfantului Tau Duh care sfinteste toate si sfinteste apa aceasta"
"Tu insuti dar, Iubitorule de oameni, vino si acum cu pogorarea Sfantului Tau Duh care sfinteste toate si sfinteste apa aceasta"
Tu, Insuti, dar, Iubitorule de oameni Imparate, vino si acum, prin pogorarea Sfantului Tau Duh, care sfinteste toate, si sfinteste apa aceasta.
Si-i da ei harul izbavirii si binecuvantarea Iordanului. Fa-o pe dansa izvor de nestricaciune, dar de sfintenie, dezlegare de pacate, vindecare de boli, diavolilor pieire, indepartare puterilor celor potrivnice, plina de putere ingereasca. Ca toti, cei ce se vor stropi si vor gusta dintr-insa, sa o aiba spre curatirea sufletelor si a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfintirea caselor si spre tot folosul de trebuinta. Caci Tu esti Dumnezeul nostru, Cel ce ai innoit prin apa si prin Duh firea noastra cea invechita de pacat. Tu esti Dumnezeul nostru, Care, pe vremea lui Noe, cu apa ai inecat pacatul. Tu esti Dumnezeul nostru, Care prin mare si prin Moise ai liberat neamul evreiesc din robia lui faraon. Tu esti Dumnezeul nostru, Care ai despicat piatra in pustiu si au curs ape si raurile s-au umplut de apa, si pe poporul Tau cel insetai l-ai adapat. Tu esti Dumnezeul nostru Care, cu apa si cu foc, prin Ilie, ai izbavit pe Israel din ratacirea lui Baal.
Da tuturor celor ce se vor atinge de dansa si se vor stropi si o vor gusta: sfintire, sanatate, curatire si binecuvantare. Si miluieste, Doamne, pe binecredinciosul popor roman de pretutindeni, pe carmuitorii tarii noastre, pe mai marii oraselor si ai satelor si pe iubitoarea de Hristos oaste. Adu-Ti aminte, Doamne, de Inalt Prea sfintitul Nostru Parinte Teodosie si de cinstita preotime si intru Hristos diaconime si de tot clerul si de poporul ce sta inainte si de fratii nostri care, din binecuvantate pricini, nu sunt de fata si-i miluieste pe dansii si pe noi, dupa mare mila Ta, pentru ca, si de stihii si de oameni si de ingeri si de cele vazute si de cele nevazute, sa fie slavit numele Tau cel preasfant, al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
In Iordan botezandu-Te Tu, Doamne, inchinarea Treimii s-a aratat; ca glasul Parintelui a marturisit Tie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te; si Duhul, in chip de porumbel, a adeverit intarirea cuvantului. Cel ce Te-ai aratat, Hristoase Dumnezeule, si lumea ai luminat, slava Tie.
In Iordan botezandu-Te Tu, Doamne, inchinarea Treimii s-a aratat; ca glasul Parintelui a marturisit Tie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te; si Duhul, in chip de porumbel, a adeverit intarirea cuvantului. Cel ce Te-ai aratat, Hristoase Dumnezeule, si lumea ai luminat, slava Tie.
In Iordan botezandu-Te Tu, Doamne, inchinarea Treimii s-a aratat; ca glasul Parintelui a marturisit Tie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te; si Duhul, in chip de porumbel, a adeverit intarirea cuvantului. Cel ce Te-ai aratat, Hristoase Dumnezeule, si lumea ai luminat, slava Tie.
Porumbelul a stat minute intregi pe crucea parintelui!Spre incantarea noastra! Si cred ca inca era prins mult si bine cu gherutele de cruce, daca Parintele nu-l ridica scuturand crucea...
Si a zburat pe catapeteasma ...
Si acolo au stat toti trei restul de slujba! In dreptul icoanei Mantuitorului!
Cel ce in Iordan, de la Ioan, a primit a Se boteza, pentru mantuirea noastra, Hristos, Adevaratul Dumnezeul nostru, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Sale, cu puterea cinstitei si de viata facatoarei Cruci si pentru rugaciunile tuturor sfintilor, sa ne miluiasca si sa ne mantuiasca pe noi, ca un bun si de oameni iubitor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu